What do you think?
Rate this book
Ea și El: biografia unei relații
Ea e o femeie trecuta de prima tinerete. El e un barbat care a lasat la rindul lui in spate anii tineretii, casatorit, cu copii. La prima vedere, nimic nu anunta dragostea plina de pasiune care ii va lega mai bine de zece ani. La capatul acestor ani insa El o paraseste pe Ea, pentru a se intoarce la sotia lui. Aurora Liiceanu analizeaza relatia celor doi, incercind sa explice ce s-a intimplat cu fiecare. Daca Ea isi spune direct povestea, El este prezent doar prin scrisorile trimise – scrisori lungi, aproape pagini de jurnal –, care dezvaluie ce facea, ce simtea si ce gindea cind era singur sau cu Ea. Autoarea reconstituie astfel lumea lui ca sa inteleaga lumea ei, iar Ea va putea limpezi ceva din multiplele ei euri, in timp ce El va fi folosit, amintit, discutat. Fara sa stie.
Din cuprins:
Fugind de toamna, ca pasarile calatoare ne-am lasat dusi de vint • Exista euri paralele; cind sintem noi singuri si noi cu cineva iubit? • Nu toate fetele frumoase stiu ca sint frumoase • Gindurile pot trece pirleazuri • Timpul si visele • Despre misterul cirligelor • Ea, cea indragita • Fantasme si duplicitate: El
Din cuprins:
Fugind de toamna, ca pasarile calatoare ne-am lasat dusi de vint • Exista euri paralele; cind sintem noi singuri si noi cu cineva iubit? • Nu toate fetele frumoase stiu ca sint frumoase • Gindurile pot trece pirleazuri • Timpul si visele • Despre misterul cirligelor • Ea, cea indragita • Fantasme si duplicitate: El
256 pages, Paperback
First published May 1, 2016
12 people are currently reading
99 people want to read
About the author
Aurora Liiceanu
34 books71 followersAurora Liiceanu este o specialistă română în psihologie, autoare a unor lucrări în acest domeniu.A lucrat în cercetare și a predat psihologie la diferite universități din București, dar și la UQAM (Canada) sau EHESS (Franța). În prezent, este cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române.
A fost căsătorită cu scriitorul Gabriel Liiceanu.
A fost căsătorită cu scriitorul Gabriel Liiceanu.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 13 of 13 reviews
June 30, 2016
Îmi place să ”poposesc” printre cărți: beletristică, pedagogie, uneori spiritualitate dar și psihologie. Aurora Liiceanu mi-a oferit prin această carte o îmbinare reușită între psihologie și literatură. Citind-o, m-am simțit ca un invitat norocos la o discuție la care participă oameni frumoși, elevați, inteligenți. O poveste de viață, de iubire, de resemnare ori poate chiar de asumare a pierderilor dintre o Ea și un EL. Din umbră, zâmbind, îi ”privește” psihologul. ”Intervine” pentru a lumina povestea, pentru a ne introduce în lumea atât de magică a literaturii, căci poveștile lor de viață sunt frumos legate de poveștile expuse de iluștri scriitori ai lumii. Astfel că m-am ”întâlnit” cu Munro, Elif Sfafak, Alain de Botton, Kundera, Thomas Mann, Cioran, Kenko și mulți alții..
Cartea se încheie cu un citat minunat, care rezonează cu fiecare iubitor de lectură și de frumos. Acesta aparține lui Kenko:
” Cea mai plăcută dintre toate distracțiile e să șezi singur la lumina unei lămpi, având în față o carte deschisă, și să împrietenești cu oameni dintr-un trecut îndepărtat, pe care nu i-ai întâlnit niciodată.” Așa m-am simțit eu. Aproape de povestea LOR, aproape de un OM frumos ce se numește Aurora Liiceanu.
Voi mai reda câteva citate din carte, însă acestea rezumă doar o mică parte dintr-o scriitură de suflet în care oftezi, retrăiești momente, dar îți iei și notițe ce conțin nume de viitoare lecturi.
"Oricine ar trebui luat în ansamblul lui, și nu numai în temporalitatea lui."
"Absența cuiva îl face, în mod paradoxal,mai prezent în viețile noastre. Pe măsură ce trece timpul, devenim mai conștienți de faptul că acea persoană, nu contează cum este ea absentă, prin despărțire sau moarte, a contribuit la definirea a ceea ce devenim noi în viitor. Orice absență lasă urme. Dar și orice prezență are urme."
”...petice strălucitoare de timp peste zdrențele lumii lui.”
”Ajunseserăm să citim aceleași cărți sau să ne dăm cărți diferite, iar el citea cu mare curiozitate sublinierile mele, ca astfel să mă cunoască mai bine, și nicidecum să se uite prin crăpăturile ușii sufletului meu.”
”O lume minunată, pustie. Ea nu este, nu știe nimic, e departe. De ce o iubesc atât de dureros? De ce ea? De ce sufăr când nu știu ce e cu ea? Îmi vine să urlu și chiar am urlat pe malul golfului mlăștinos, ca un câine sau un lup însingurat. Ea este vulpea cea deșteaptă din Micul Prinț, ea m-a mușcat, ea mi-a spus că ceea ce este frumos este ce văd eu că este frumos. Nimeni nu mi-a spus asta, așa că ea este vulpea, probabil și sufletul stelelor și al Micului Prinț.”
””..să găsești o ființă de care să nu te poți lipsi, nu te poți rupe. Nu este vorba despre cratițe, acoperiș, pătuț. Este legat de o înțelegere împărtășită a lumii, a cuvintelor, a timpurilor. Și dorința mea, chiar dacă sunt ridicol, de a-i săruta mereu mâinile și zâmbetul. Nu mi-e frică de lumea descompunerilor moleculare sau a brotăceilor înghețați. Îmi e mai mult frică de ruptura de Ea. Ea este o minunăție, neașteptat apărută în sufletul meu. De aceea vorbeam de minunăție. Poate tu nu crezi în raritatea, poate unicitatea sforii care mă leagă de tine. Nu e făcătură tardivă de om frustrat sau alienat. M-am convins zilele astea, lângă Altlanticul verde-albăstrui al ochilor tăi, că sfoara există și că nu am alta care să mă țină în viață. Și tu?
Tu decizi, dacă mă înțelegi și mă crezi!
Eu o să trăiesc numai pentru că tu ești.”
”Rătăcirea prin lume poate fi și privită ca un protest față de absența cuiva drag.”
” Uneori cei care iubesc își simt inima mult prea strâmtă pentru ceea ce trăiesc.”
Când suntem tineri ne inventăm forme de viitor pentru noi înșine, când suntem bătrâni, inventăm diverse forme de trecut pentru alții.”
Recomand cu drag!
Cartea se încheie cu un citat minunat, care rezonează cu fiecare iubitor de lectură și de frumos. Acesta aparține lui Kenko:
” Cea mai plăcută dintre toate distracțiile e să șezi singur la lumina unei lămpi, având în față o carte deschisă, și să împrietenești cu oameni dintr-un trecut îndepărtat, pe care nu i-ai întâlnit niciodată.” Așa m-am simțit eu. Aproape de povestea LOR, aproape de un OM frumos ce se numește Aurora Liiceanu.
Voi mai reda câteva citate din carte, însă acestea rezumă doar o mică parte dintr-o scriitură de suflet în care oftezi, retrăiești momente, dar îți iei și notițe ce conțin nume de viitoare lecturi.
"Oricine ar trebui luat în ansamblul lui, și nu numai în temporalitatea lui."
"Absența cuiva îl face, în mod paradoxal,mai prezent în viețile noastre. Pe măsură ce trece timpul, devenim mai conștienți de faptul că acea persoană, nu contează cum este ea absentă, prin despărțire sau moarte, a contribuit la definirea a ceea ce devenim noi în viitor. Orice absență lasă urme. Dar și orice prezență are urme."
”...petice strălucitoare de timp peste zdrențele lumii lui.”
”Ajunseserăm să citim aceleași cărți sau să ne dăm cărți diferite, iar el citea cu mare curiozitate sublinierile mele, ca astfel să mă cunoască mai bine, și nicidecum să se uite prin crăpăturile ușii sufletului meu.”
”O lume minunată, pustie. Ea nu este, nu știe nimic, e departe. De ce o iubesc atât de dureros? De ce ea? De ce sufăr când nu știu ce e cu ea? Îmi vine să urlu și chiar am urlat pe malul golfului mlăștinos, ca un câine sau un lup însingurat. Ea este vulpea cea deșteaptă din Micul Prinț, ea m-a mușcat, ea mi-a spus că ceea ce este frumos este ce văd eu că este frumos. Nimeni nu mi-a spus asta, așa că ea este vulpea, probabil și sufletul stelelor și al Micului Prinț.”
””..să găsești o ființă de care să nu te poți lipsi, nu te poți rupe. Nu este vorba despre cratițe, acoperiș, pătuț. Este legat de o înțelegere împărtășită a lumii, a cuvintelor, a timpurilor. Și dorința mea, chiar dacă sunt ridicol, de a-i săruta mereu mâinile și zâmbetul. Nu mi-e frică de lumea descompunerilor moleculare sau a brotăceilor înghețați. Îmi e mai mult frică de ruptura de Ea. Ea este o minunăție, neașteptat apărută în sufletul meu. De aceea vorbeam de minunăție. Poate tu nu crezi în raritatea, poate unicitatea sforii care mă leagă de tine. Nu e făcătură tardivă de om frustrat sau alienat. M-am convins zilele astea, lângă Altlanticul verde-albăstrui al ochilor tăi, că sfoara există și că nu am alta care să mă țină în viață. Și tu?
Tu decizi, dacă mă înțelegi și mă crezi!
Eu o să trăiesc numai pentru că tu ești.”
”Rătăcirea prin lume poate fi și privită ca un protest față de absența cuiva drag.”
” Uneori cei care iubesc își simt inima mult prea strâmtă pentru ceea ce trăiesc.”
Când suntem tineri ne inventăm forme de viitor pentru noi înșine, când suntem bătrâni, inventăm diverse forme de trecut pentru alții.”
Recomand cu drag!
October 31, 2024
Îmi doream de multă vreme să citesc o carte de-ale doamnei Aurora Liiceanu și m-am bucurat când am găsit-o pe aceasta pe Voxa. Cartea aceasta a fost o întreagă experiență - roman, studiu psihologic despre relații, autoficțiune. Pendularea între aceste aspecte m-a lăsat inițial confuză, dar pe parcurs m-a cucerit din ce în ce mai mult.
Ea și El nu au nume, dar sunt prezențe vii, care acaparează. Cartea e structurată ca o serie de ședințe la psiholog, deși naratoarea - care nu e Ea - nu spune niciun moment asta. E o continuă destăinuire, o incursiune intimă în sufletul Ei, femeia care iubește verdele și pe El, un bărbat căsătorit pe care îl câștigă și îl pierde. Pe El îl cunoaștem din poveștile Ei și din jurnale și scrisori, o imagine marcată de sentimentele Ei, de acel dulce-amar pe care îl dă despărțirea de o mare iubire.
Folosindu-se de această poveste, în care Aurora Liiceanu pare că a împletit o experiență proprie (într-un interviu cu dumneaei pentru revista Tango, povestește despre iubirea pe care a trăit-o cu un polonez, El din această poveste fiind, de asemenea, polonez), autoarea vorbește despre complexitatea relațiilor de iubire și se avântă în analiza psihologică a cârjelor, a dependenței, a narcisismului. Explorând viața și relația celor doi și expunându-le vulnerabilitățile, prezintă o perspectivă profundă asupra felului în care se construiesc și se transformă relațiile de-a lungul timpului.
Cartea (mă feresc să-i spun roman) e oarecum și o critică subtilă la adresa idealizării iubirii romantice, demitizând ideea de relație perfectă și arătând compromisurile și complexitățile din viața de cuplu. Autoarea păstrează un ton echilibrat, evitând să judece personajele, ci mai degrabă arătându-ne umanitatea lor, cu toate contradicțiile și slăbiciunile care vin la pachet cu asta.
Mi-a plăcut enorm proza doamnei Liiceanu, poezia din spatele analizei psihologice, referințele literare (și nu numai) pe care le strecoară în text. A fost o lectură provocatoare, care m-a lăsat cu întrebări despre ce înseamnă cu adevărat o relație, cum se transformă ea în timp și cât de mult putem cere de la persoana iubită fără a o constrânge.
Ea și El nu au nume, dar sunt prezențe vii, care acaparează. Cartea e structurată ca o serie de ședințe la psiholog, deși naratoarea - care nu e Ea - nu spune niciun moment asta. E o continuă destăinuire, o incursiune intimă în sufletul Ei, femeia care iubește verdele și pe El, un bărbat căsătorit pe care îl câștigă și îl pierde. Pe El îl cunoaștem din poveștile Ei și din jurnale și scrisori, o imagine marcată de sentimentele Ei, de acel dulce-amar pe care îl dă despărțirea de o mare iubire.
Folosindu-se de această poveste, în care Aurora Liiceanu pare că a împletit o experiență proprie (într-un interviu cu dumneaei pentru revista Tango, povestește despre iubirea pe care a trăit-o cu un polonez, El din această poveste fiind, de asemenea, polonez), autoarea vorbește despre complexitatea relațiilor de iubire și se avântă în analiza psihologică a cârjelor, a dependenței, a narcisismului. Explorând viața și relația celor doi și expunându-le vulnerabilitățile, prezintă o perspectivă profundă asupra felului în care se construiesc și se transformă relațiile de-a lungul timpului.
Cartea (mă feresc să-i spun roman) e oarecum și o critică subtilă la adresa idealizării iubirii romantice, demitizând ideea de relație perfectă și arătând compromisurile și complexitățile din viața de cuplu. Autoarea păstrează un ton echilibrat, evitând să judece personajele, ci mai degrabă arătându-ne umanitatea lor, cu toate contradicțiile și slăbiciunile care vin la pachet cu asta.
Mi-a plăcut enorm proza doamnei Liiceanu, poezia din spatele analizei psihologice, referințele literare (și nu numai) pe care le strecoară în text. A fost o lectură provocatoare, care m-a lăsat cu întrebări despre ce înseamnă cu adevărat o relație, cum se transformă ea în timp și cât de mult putem cere de la persoana iubită fără a o constrânge.
November 21, 2024
”...să găsești o ființă de care să nu te poți lipsi, nu te poți rupe. Nu este vorba despre cratițe, acoperiș, pătuț. Este legat de o înțelegere împărtășită a lumii, a cuvintelor, a timpurilor. Și dorința mea, chiar dacă sunt ridicol, de a-i săruta mereu mâinile și zâmbetul. Nu mi-e frică de lumea descompunerilor moleculare sau a brotăceilor înghețați. Îmi e mai mult frică de ruptura de Ea. Ea este o minunăție, neașteptat apărută în sufletul meu. De aceea vorbeam de minunăție. Poate tu nu crezi în raritatea, poate unicitatea sforii care mă leagă de tine. Nu e făcătură tardivă de om frustrat sau alienat. M-am convins zilele astea, lângă Altlanticul verde-albăstrui al ochilor tăi, că sfoara există și că nu am alta care să mă țină în viață. Și tu?
Tu decizi, dacă mă înțelegi și mă crezi!
Eu o să trăiesc numai pentru că tu ești.”
#bibliotraveller
Tu decizi, dacă mă înțelegi și mă crezi!
Eu o să trăiesc numai pentru că tu ești.”
#bibliotraveller
October 26, 2017
Aurora Liiceanu îmbină, la fel ca Oliver Sacks în Bărbatul care își confunda soția cu o pălărie, pe care îl și citează în carte, ficțiunea cu studiul psihologiei. Astfel, cititorul are parte de o trecere în revista a numeroase cunoștințe de psihologie, teorii, dar și experiența de viață.
Cartea este scrisă sub forma unui dialog între o femeie matură, care trece prin depresia ieșirii dintr-o relație de aproximativ 10 ani cu un bărbat însurat, și autorare, psiholog și prietenă. Împreună încearcă să analizeze sentimentele femeii, ce a dus la ruptură și, inevitabil, este analizat și el, în relația pe care o are cu soția lui.
Recenzia mea completa poate fi citita aici https://cititornecunoscut.ro/2017/07/...
Cartea este scrisă sub forma unui dialog între o femeie matură, care trece prin depresia ieșirii dintr-o relație de aproximativ 10 ani cu un bărbat însurat, și autorare, psiholog și prietenă. Împreună încearcă să analizeze sentimentele femeii, ce a dus la ruptură și, inevitabil, este analizat și el, în relația pe care o are cu soția lui.
Recenzia mea completa poate fi citita aici https://cititornecunoscut.ro/2017/07/...
December 27, 2017
Recomand. Povestea unui El şi o Ea împletită cu trăirile psihologice frumos descrise ale iubirii trăite la diferite vârste în moduri nuanțate de experiența de viață.
October 6, 2024
„El și Ea. Biografia unei relații” de Aurora Liiceanu m-a făcut să reflectez la complexitatea iubirii într-un cuplu. Mi-a plăcut cum autoarea explorează vulnerabilitățile, pasiunea, dependența emoțională și despărțirile cu onestitate și profunzime. Este o lectură care mi-a oferit perspective noi asupra relațiilor și m-a ajutat să înțeleg mai bine mecanismele psihologice din spatele acestora. Recomand cu drag celor interesați de psihologia iubirii.
September 13, 2017
slow start, almost boring
way to many references to way to many different things and authors and not only their writings, but also their opinions and quotes they liked. Interesting, but kinda of...inception for my taste.
I mean, it was pretty cool to get to be inside the mind of such an amazing woman, as this author is, but I find that trying to pass on so many ideas at a time fails more often than not. One likely cause I have experienced myself is the sheer quantity of information and the feeling of being overwhelmed.
For me, this book "saved" itself in the last 40 pages. I liked the pshychologycal take on couple relationships and the tags associated with certain types of personalities.
One cool quote from the book:
"pe masura ce trece timpul, trebuie sa invatam sa traim cu pierderi. La unii oameni pierderile se intampla devreme, la altii mai tarziu, dar nimeni nu trece prin viata fara pierderi."
way to many references to way to many different things and authors and not only their writings, but also their opinions and quotes they liked. Interesting, but kinda of...inception for my taste.
I mean, it was pretty cool to get to be inside the mind of such an amazing woman, as this author is, but I find that trying to pass on so many ideas at a time fails more often than not. One likely cause I have experienced myself is the sheer quantity of information and the feeling of being overwhelmed.
For me, this book "saved" itself in the last 40 pages. I liked the pshychologycal take on couple relationships and the tags associated with certain types of personalities.
One cool quote from the book:
"pe masura ce trece timpul, trebuie sa invatam sa traim cu pierderi. La unii oameni pierderile se intampla devreme, la altii mai tarziu, dar nimeni nu trece prin viata fara pierderi."
May 6, 2017
Mai mult decât o biografie, o povestire a unei relații, cartea asta e ca o disecție a unei relații. Aurora Liiceanu pornește de la o poveste de iubire dintre un Ea și un El și, ca de obicei, ajunge să ofere o analiză foarte amănunțită a unor stări și sentimente prin care oricine trece măcar o dată în viață. Mai multe aici: https://illusionsstreet.wordpress.com...
July 26, 2020
Este una dintre cărțile acelea despre care nu poți spune ca ți-a plăcut de la început până la final, însă după ce o termini rămâi totuși cu un gust plăcut. Mi s-a părut foarte interesant modul în care este structurată, discuțiile dintre Ea și cea care narează fiind asemănătoare cumva cu ședințele la psiholog. De asemenea, mie mi-au plăcut și toate referințele la alți autori, citatele, versurile, deși pentru alte persoane poate părea too much. Finalul a fost destul de impresionant și, pot spune că a salvat cartea, descriind foarte bine relația dintre un codependent și un narcisist și făcându-te să înțelegi atât relația dintre Ea și El, cât și alte relații în general.
Citate:
"Mai contează și faptul ca bucățile de viață, fragmente ale ei sau frânturi de existenta, povestite nu livrează decât trăirile, trecutul, ci ceea ce a rămas în memorie în prezent. Ca zațul cafelei. Sau nu înțelegem trecutul cu mintea din trecut. Schemele înțelegerii sunt cele ale prezentului, ale celui care suntem azi, nu ale celui care am fost ieri."
"Suntem, fără îndoială, ființe amestecate și ambigue, cu un echilibru ciudat, misterios, greu de înțeles între ce suntem și ce credem ca suntem."
"O intimitate sănătoasă, spune el, se bazează pe iubire, încârligarea se bazează pe frică și frica dezvolta controlul unuia dintre cei doi asupra celuilalt."
Citate:
"Mai contează și faptul ca bucățile de viață, fragmente ale ei sau frânturi de existenta, povestite nu livrează decât trăirile, trecutul, ci ceea ce a rămas în memorie în prezent. Ca zațul cafelei. Sau nu înțelegem trecutul cu mintea din trecut. Schemele înțelegerii sunt cele ale prezentului, ale celui care suntem azi, nu ale celui care am fost ieri."
"Suntem, fără îndoială, ființe amestecate și ambigue, cu un echilibru ciudat, misterios, greu de înțeles între ce suntem și ce credem ca suntem."
"O intimitate sănătoasă, spune el, se bazează pe iubire, încârligarea se bazează pe frică și frica dezvolta controlul unuia dintre cei doi asupra celuilalt."
October 6, 2019
"[...] cînd te pregăteşti sau eşti gata să pleci dintr-un loc, să părăseşti un loc, te gîndeşti că-ţi vor lipsi oamenii pe care-i iubeşti, dacă te desparţi de cineva iubit. Insă nu e aşa. Nu-ţi lipseşte iubitul sau iubita, ci îţi lipseşte acea persoană care eşti tu atunci, pt. că niciodată nu vei mai fi acelaşi şi nici nu va mai fi la fel din nou."
June 2, 2022
Este o carte despre analiză, cu note de psihologie, filosofie, psihanaliza. M-a plictisit pe alocuri pentru că informatiile imi erau familiare, deci nu m-a întampinat cu ceva neaparat nou, însă apreciez cultura autoarei.
Nu este o carte cu actiune sau dialog, ci discutii pe baza unor scrisori si amintiri.
Nu este o carte cu actiune sau dialog, ci discutii pe baza unor scrisori si amintiri.
October 16, 2021
Citind descrierea cărții, mă așteptam să fiu fascinată încă de la început, însă abia ultimele 50 de pagini au fost întru totul pe subiect. Multe intervenții de-ale autoarei nu consider că au fost necesare. Abia așteptam să citesc pasaje din scrisorile lui, din jurnalul lui, însă tot timpul erau întrerupte prea rapid.
“Oamenii se dezbracă de haine ușor. Și, în fond, câte haine poți avea pe tine? Un număr finit de lucruri, de obiecte. La un moment dat rămâi gol.”;
“Între noi se crease o lume întreagă de locuri comune, de amintiri comune, care ne aparțineau numai nouă, dar din care lipsea viitorul.”;
“Eu eram <>, o altă femeie, la care căuta înțelegere, descifrarea tandră a trecutului, necesară, și, cel mai grav, eu, nedându-mi seama sau nevrând să-mi dau seama, nu eram suficientă.”.
“Oamenii se dezbracă de haine ușor. Și, în fond, câte haine poți avea pe tine? Un număr finit de lucruri, de obiecte. La un moment dat rămâi gol.”;
“Între noi se crease o lume întreagă de locuri comune, de amintiri comune, care ne aparțineau numai nouă, dar din care lipsea viitorul.”;
“Eu eram <>, o altă femeie, la care căuta înțelegere, descifrarea tandră a trecutului, necesară, și, cel mai grav, eu, nedându-mi seama sau nevrând să-mi dau seama, nu eram suficientă.”.
August 31, 2024
Cu excepția capitolului care explorează relațiile dintre narcisiști și codependenți, restul cărții e mult zgomot pentru nimic.
Foarte multe citate din diverși gen Munro sau Murakami și foarte multe referințe la diverși gen Murakami și Munro. O spun pe acest ton sictirit, fiindcă mă plictisesc teribil autorii care se folosesc de mari nume din cultură ca de o cârjă pe care ar putea sprijini o scriitură slabă.
Întâmplarea face că fix acum citesc Murakami, Cronica păsării arc. Dar când Murakami se folosește de Rossini sau Camus sau Beatles sau Ionesco, nu îi duce în derizoriu, fiindcă narațiunea lui se autosusține, ar fi un geniu cu sau fără muzica lui Rossini în sufrageria personajelor.
Bref, name-droppingul (pentru care nu avem un termen în română) ne arată că un om a citit mult, nu neapărat că scrie bine.
Foarte multe citate din diverși gen Munro sau Murakami și foarte multe referințe la diverși gen Murakami și Munro. O spun pe acest ton sictirit, fiindcă mă plictisesc teribil autorii care se folosesc de mari nume din cultură ca de o cârjă pe care ar putea sprijini o scriitură slabă.
Întâmplarea face că fix acum citesc Murakami, Cronica păsării arc. Dar când Murakami se folosește de Rossini sau Camus sau Beatles sau Ionesco, nu îi duce în derizoriu, fiindcă narațiunea lui se autosusține, ar fi un geniu cu sau fără muzica lui Rossini în sufrageria personajelor.
Bref, name-droppingul (pentru care nu avem un termen în română) ne arată că un om a citit mult, nu neapărat că scrie bine.
Displaying 1 - 13 of 13 reviews