Ana Blandiana, pe numele ei civil Otilia Valeria Coman, (n. 25 martie 1942, Timișoara) este o scriitoare și luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluția din 1989, faimoasă disidentă și apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin declarații publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă și unor publicații din străinătate. Ana Blandiana s-a implicat în viața civică printr-o serie de acțiuni în cadrul Alianței Civice. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferințe, sesiuni științifice și expoziții pe tema fenomenului totalitar.
Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944 familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România preotul Coman a fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj. Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba. Tatăl poetei a murit într-un accident de mașină în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din detenția politică. După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.
De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale — mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca și nenumărate conferințe, lecturi publice, interviuri, intervenții la colocvii, simpozioane și mese rotunde în principalele țări europene.
Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, 1982; Premiul Internațional "Gottfried von Herder", Viena, 1982; Premiul Național de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001; Premiul Internațional "Vilenica", 2002.
încearcă atââââââât de tare să fie deeeeeep și nu-i iese deloc... eu zic că nu merge, da' nu merge nicicum un volum de genul acum / în 2016 (anul publicării). ca s-o descopăr pe Ana Blandiana, e clar că trebuie să merg la volume mai vechi și asta vă sugerez și vouă.
Fraze și gesturi galopând, Imagini Amestecându-și coamele și copitele Într-o încleștare care poate fi Trântă sau îmbrățișare. Contează doar ritmul delirului, Gâfâind, încercând să revină, Dar împins din urmă De alte mesaje Isterice, Cu cât mai lipsite de sens Cu atât mai grăbite.
”Nu singurătatea Mă înspăimântă, Pe ea o visez Și rar îmi apare Precaut, Miez Al ființei care Îmi cere să-l caut.
Ceea ce mă înspăimântă E singurătatea-n mulțime, Aglomerările rele De ființe necunoscute-ntre ele Și mai neînsemnate Și mai fără chip Decât firele de nisip Care formează-un pustiu, Decât picăturile Care formează o mare,
Minuscule fiare Strânse în haite De ființe străine, Indiferente unele altora Și fiecare față de sine.”
Blandiana nu a scris această colecție de poezii propunându-și revoluții.
O rimă aici, o rimă acolo, un gând jucăuș, unul tragic, o reflexie profundă - câteodată. Cartea nu suprinde nici plăcut, nici neplăcut. E o colecție de poezie căreia deseori îi lipsește suflul, energia. Poate de aceea am fost cam dezamăgit.
Sau poate mi-am creat prea multe așteptări de la autoare. Cu siguranță însă este loc în lumea poeziei și pentru astfel de colecții. Ele o întrețin atunci când marile idei iau o pauză de moment.
Am fost surprinsă să văd că are note atât de mici, dar acum înțeleg de ce. Deși temele sunt frumoase, stilul este prea modern pentru gustul meu, iar majoritatea poeziilor mi s-au părut rigide și lipsite de sensibilitatea la care mă așteptam. Cea de mai jos mi-a plăcut cel mai mult.
Nu singurătatea
Nu singurătatea Mă înspăimântă, Pe ea o visez Și rar îmi apare Precaut, Miez Al ființei care Îmi cere să-l caut.
Ceea ce mă înspăimântă E singurătatea-n mulțime, Aglomerările rele De ființe necunoscute-ntre ele Și mai neînsemnate Și mai fără chip Decât firele de nisip Care formează-un pustiu, Decât picăturile Care formează o mare,
Minuscule fiare Strânse în haite De ființe străine, Indiferente unele altora Și fiecare față de sine. (pag. 80-81)
Îi scoseseră orologiului orele Aşa cum poţi scoate Ochii unui animal Ca să nu mai vadă. În locul celor 12 cifre Se aflau acum doar 12 găuri negre ale universului Prin care Puteai să zăreşti marele Infern al maşinăriei, Unealta Continuând să învârtă Arătătoarele Ce pipăiau orbeşte cadranul De la o gaură la alta, Fără să ştie ce arată. Fără să ştie că arată Un timp numit Niciodată
Van benne pár kiemelkedően jó vers, mint pl. az, amelyik fülszöveg helyett szerepel. A zöme nagyon jó és hát nyilván vannak benne gyengék is, ezzel nem mondtam sok újdonságot. Nagyon szerettem Blandianat Hervay fordításában, eredetiben pedig külön élvezet. A román kifejezetten dallamos nyelv, szinte késztet arra, hogy recitáljad a verseket. Blandiana pedig annyira tud játszani a nyelvvel és akkora szókincse van, hogy az elképesztő, az Isten is költőnek teremtette :D. Szeretem az ötleteit, a gondolatait, a ritmikáját. Sajnálom, hogy mostanság nem fordítják magyarra, nagy kihagyás. Szinte érdemes megtanulni érte/miatta románul, de minimum karbantartani a meglévő tudást. Arról most inkább nem mesélek részletesen, hogy mekkora kínlódás volt beszerezni ezt az e-könyvet, ami ráadásul nem is e-könyv, hanem pdf. Ha valakit ez boldogabbá tesz, akkor az elképesztően alacsony minőségű magyar e-könyveknél van lejjebb is.
ahhh banal volum, util pentru a diferenția "filosofia" de "filosofeală"...
acum stau să mă gândesc dacă totul a fost intenționat și paraziții pe care eu nu-i suport în poezie sunt de fapt licență poetică (întrucât ana blandiana este suficient de consacrată încât să își permită experimente în afara tendințelor și "normelor" poeziei contemporane). nu vreau să cred că a dat-o prost pur și simplu. poate a dat-o prost pentru mine, dar la nivel de critică avem rod de geniu. poate nu îl văd eu...
oricare variantă ar fi validă, iau ca atare volumul. nu mi-a plăcut*. peace out.
*there you go again, gurl. judgement values thrown around. sue me!
One of the least essential poetry collections from the massively overrated Ana Blandiana. Please read Angela Marinescu, Mariana Marin, Anemone Latzina, Ileana Mălăncioiu or Nora Iuga instead. Or, if not, just pick up an anthology of Blandiana's poems, not one of these last 2-3 volumes.
Trăim într-o rană Fără să ştim Al cui este trupul rănit, Nici de ce. Singura certitudine este durerea Care ne înconjoară, Durerea Pe care prezenţa noastră O infectează Când încearcă s-o vindece...
Volumul de prezent de poezie al Anei Blandiana frapează printr-o filosofie a timpului în care ne temem de un „mai mult ca viitorul” și trăim un „mai mult ca prezentul”.
O colecție de poezii lipsite de suflet, de care nu pot spune nici ca mi-a placut, nici ca nu mi-a placut. Ma asteptam la mai mult din partea autoarei, dar exista un loc si pentru astfel de colectii.Posibil sa fi avut cam multe asteptari... Una din poeziile pref:"Facebook" 3/5⭐
Spre deosebire de alte volume ale autoarei, „Orologiul fără ore” mi s-a părut puțin mai sărăcuț. Tinde spre poezia contemporană (mai mult cea de tip spoken poetry), deci nu e, de exemplu, Blandiana din „Dacă ne-am ucide unul pe altul”. Pe scurt, nu m-a impresionat volumul în sine, doar unele poeme care mi-au trezit interesul.
Un volum contrastant: pe de o parte avem poeme construite inteligent, curajos, clădite din întâlniri fericite de cuvinte, pe de cealaltă parte, de pe la mijlocul volumului până către final, uimirea cu care ne întâmpină unele poeme clădite simplist și, pe alocuri, cu un aer vetust.
Mie mi-a plăcut această carte, este și prima pe care o citesc de-a Anei Blandiana. Unele poeme nu au fost chiar extraordinare, dar per total a fost o carte bună
Astfel mi-a fost întotdeauna Sufletul de apoi: Mult mai speriat de nemurire Decât de moarte.
Câteva puncte de analiză generală Ana Blandiana whatever: - pendularea între uman și spiritual - evadarea dintr-un cotidian sufocant - manifestarea lirica e evaziunea și dorința de a se metamorfoza poetic in alte dimensiuni - absurditatea lumii contemporane - poezia Facebook (+) - simplitate - ca alți poeții neomoderniști, tratează teme grave, serioase, cu o atitudine ludică, dar care păstrează, la o privire mai intensă, acea notă crucială (Pot continua dar asta e ce pare relevant -cred/sper)
Poezii pe care le-am însemnat: Marile pauze de scris Eretic Pe terasa cofetăriei Asemănare - pt că mi vorbise cineva anul trecut de motivul androgenului în poezia Anei Blandiana și mă întrebam dacă asta e Mi-a fost frică Râul cu un singur mal Insectar - una din favorite
Insectar: De când mă ştiu am oroare De insectare,
De fluturii prinşi în ace Lângă libelule şi răgace.
Şi totuşi, ce altceva fac De o jumătate de veac
Decât să alerg după vorbele vii Pentru a le prinde în gămălii,
Pentru a le înfige peniţa în spate Între literele înaripate,
Ca să le fixez prosteşte pe pagină Ca-ntr-un cimitir în paragină?
Am citit cartea cu ocazia acelei librarii viruale online gratis din cadrul Humanitas, am citit câteva poeme bune, dar foarte multe mai puțin bune. Părerea mea este că sciitoarea a încercat să iasă din zona de confort și să abordeze o altă perspectivă asupra poeziei, de altfel modernizându-se. Din nefericire, rezultatul nu este o capodoperă. Dar nu aș clasifica-o nici ca fiind printre cele mai slabe cărți citite vreodată. Oarecum văd cartea asta ca pe o tentativa de a o urma, mai mult sau mai putin, pe Nora Iuga, cu o poezie ,,mai modernă" dar în același timp foarte delicată și moale. Delicat, moale....poezie contemporană...nu prea se pupă. 2.5/5 O carte ok doar dacă ori ești foarte curios de ce se află în spatele coperții, ori ești un fan foarte dedicat al Anei Blandiana. Oricum ar fi, nu-i o carte care să-ți lase vreo impresie marcantă.
tot volumul construieste imagini, senzatii in jurul unui subiect comun- timpul. timpul care afecteaza toate fiintele, natura, univerul etc. e timpul o iluzie? e neant? de ce el ne afecteaza? noi il afectam oare? mi-au placut cateva poezii, unele (majoritatea) mi s-au parut de umplutura.
"singuratatea lui ne-a nascut, singuratatea lui a creat lumea, pentru a ne putea aduce pe lume alaturi de el, sa aiba cu cine vorbi. stiam ca am fost inventati si existam ca sa-i putem raspunde, dar nu stiam - si nici el atotstiitorul nu prevazuse- ca vorbim limbi diferite."
,,Atâția poeţi, Cu pantofi, cu cravate, Cu țigări şi agende-ncărcate, Cu obsesii, cu invidii mai ales, Dar şi – ce ciudat! – Cu îngeri de buzunar Care cad Când vor să scoată batista, Ca nişte litere care Se risipesc în zadar, Dar înşirate cuminte, Transcrise pe curat, Ar putea forma cuvinte."
– Îngeri de buzunar
Mi-a fost destul de greu să înţeleg anumite poezii din acest volum (a trebuit să revin de două sau trei chiar la ele), dar altele (Viol, Insectar, Printre clipe sau Sonet) au fost într-adevăr magnifice şi nu pot decât să aştept o altă ocazie ca să descopăr ce mai are de oferit.
Pentru prima dată termin un volum de poezie contemporană, dar și unul de poezie al Anei Blandiana publicat, și nu mă simt dezamăgit. Se observă urmele vechii creații ale sale prin acest volum, dar și o poezie similară poeziei lui Nichita Stănescu. Foarte simple și efectiv puternice sunt poeziile din volumul de față.
mi s-a parut ca autoarea incerca preaaaaa preaaa mult sa scrie criptic si profund iar de multe ori tocmai simplitatea si lipsa de extravaganta a catorva poezii m-au facut sa-mi placa ceea ce e chiar ironic......in fine, acesta este rating-ul meu -3 stelute
"Traim intr-o rana Fara sa stim Al cui este trupul ranit, Nici de ce, Singura certitudine este durerea Care ne inconjoara, Durerea Pe care prezenta noastra O infecteaza Cand incearca s-o vindece..." (Intr-o rana)
“ Doamne, De ce nu vrei să recunoști Că nu te-ai hotărât Și continui să cauți În secret, Obsedat de perfecțiune, Soluții, Că îngerii sunt schițe neterminate De plante Cărora n-ai apucat să le pui Rădăcini în pământ?”
Într-adevăr, nu-i o carte reușită, cu siguranță nu ar putea fi recomandată unei persoane care ar vrea să descopere poeziile Anei Blandiana, însă are potențial, pe ici, pe colo cu poezii precum 'Într-o rană'; 'Simpozion' sau 'Dizolvare'.
This entire review has been hidden because of spoilers.
,,Ce fel de oglinda e asta In fata careia ma asez Privind cu lacomie, In apele ei valurite de mila Figuri ingramadite, Descompuse de spaima, Trecand grabite pe sub privirile mele Fara sa-mi dea macar ragazul Sa ma caut si sa nu ma gasesc Printre ele, Ca sa fiu sigura ca nu exist Ci doar privesc Cum se prinda Tot acest haos de lumi paralele Revarsate in mine Ca-ntr-o oglinda,,