"Continuand sa se tina de mana, femeia si barbatul s-au intins pe spate in apa calda, cu fata indreptata spre cerul instelat. (...) Pe neasteptate, femeia simte cum mana iubitului se smulge dintre degetele ei. A intors capul si a apucat sa-l vada disparand, in adancuri. Nepricepand ce face acesta, a inceput sa calce apa cu picioarele, in asteptare. Dupa cateva momente, il vede cum tasneste din mare, cu gura larg deschisa, incercand frenetic sa respire. Apoi, un fel de diavol negru, cu ochi bulbucati, a aparut in spatele lui si l-a impins inapoi, in adancuri. Paralizata de frica, a asistat neputincioasa, cu ochii larg deschisi, la lupta care se purta la numai trei metri de ea." Stockholm. Droguri, homosexuali, alcool. Bucuresti. Aurolaci, mizerie, dar si un lux desantat pe care il afiseaza imbogatitii de tranzitie. Cativa emigranti romani penduleaza intre aceste doua ambiante, urmariti cu perseverenta unui cercetator care isi studiaza colectia de insecte. Multa minciuna. Crime pe banda rulanta. Panica. Iar asasinatele sunt datorate fantomelor unui trecut apasator si plin de mistere. Observatie sociala necrutatoare, impletita cu o formidabila tehnica a suspansului - iata secretul unui roman a carui lectura te tine incordat si te pune pe ganduri.
Din câte știu, sunt privit drept un cititor destul de pretențios, ceea ce se și vede probabil din ratingul meu mediu. Aceasta este cu siguranță altă discuție, dar are o legătură directă cu cele patru stele acordate Plăcerii, mai ales că am suficiente chestiuni care nu mi-au plăcut. În primul rând, mi se pare un gest elementar de decență alcătuirea unei liste de personaje, în condițiile în care în roman apar cer puțin două duzini de cetățeni. Nu costă nimic, nu ia timp, dar ajută teribil cititorul. Există apoi și câteva personaje (în special în Suedia) câteva personaje de umplutură, care dispar în câteva pagini, pentru a nu mai apărea vreodată. Este ceea ce aș numi încărcare în exces, a cărei utilitate îmi scapă. Nu o să fac un mister, în această carte se ucide pe bandă rulantă. Evident, acesta este un lucru reprobabil, partea mai rea este că finalul nu aduce vreo clarificare asupra logicii din spatele omorurilor. Și totuși, de ce patru stele?!? Pentru că este o carte care se citește ușor, care te absoarbe și te face să-ți pui întrebări. Pentru că România anilor 2000 este zugrăvită în mod realist de doi autori în exil , pentru că există un personaj central (Ruxandra, zisă și Ruc) atrăgător și pentru că romanul seamănă mult cu cele scrise de Rodica Ojog-Brașoveanu. Și=n cele bune, și-n cele rele...