What do you think?
Rate this book
Islamul si violenţa
Adonis în dialog cu Houria Abdelouahed
Islamul şi violenţa este un manifest al celui mai important poet arab contemporan – nominalizat de mai multe ori la Premiul Nobel – împotriva decăderii culturii sale de origine, pe care s-a văzut nevoit s-o părăsească. Adonis trăieşte astăzi în Franţa, unde este liber să pună în discuţie cu luciditate cauzele crizei din lumea arabă musulmană: violenţa ca trăsătură caracteristică a Coranului; atotputernicia dogmei religioase în ceea ce priveşte treburile statului şi viaţa privată; falsificarea istoriei islamului; anularea subiectivităţii şi creativităţii fiinţei umane într-o civilizaţie a supunerii oarbe şi a imitaţiei; reducerea femeii musulmane la statutul de posesiune; condamnarea celor care au ieşit din cadrele restrictive ale religiei abordând în creaţiile lor teme precum dragostea, moartea şi libertatea; eroarea unor societăţi care nu cunosc conceptul de cetăţenie şi sunt incapabile să se adapteze la modernitate şi democraţie.
Fără să uite locul poeziei, misticii şi filozofiei arabe în cultura universală, Adonis demonstrează că islamul fundamentalist nu este o excrescenţă distructivă a unui islam originar paşnic şi tolerant, ci apariţia mişcărilor extremiste precum Statul Islamic reprezintă, de fapt, o reîntoarcere la începuturile sângeroase ale islamului unic, neschimbat de-a lungul timpului.
„Dacă nu separăm religia de stat şi nu eliberăm femeile de şaria, vom avea şi mai mulţi despoţi. Dictatura militară îţi controlează mintea. Dar dictatura religioasă îţi controlează şi mintea, şi corpul.“ (Adonis)
Islamul şi violenţa este un manifest al celui mai important poet arab contemporan – nominalizat de mai multe ori la Premiul Nobel – împotriva decăderii culturii sale de origine, pe care s-a văzut nevoit s-o părăsească. Adonis trăieşte astăzi în Franţa, unde este liber să pună în discuţie cu luciditate cauzele crizei din lumea arabă musulmană: violenţa ca trăsătură caracteristică a Coranului; atotputernicia dogmei religioase în ceea ce priveşte treburile statului şi viaţa privată; falsificarea istoriei islamului; anularea subiectivităţii şi creativităţii fiinţei umane într-o civilizaţie a supunerii oarbe şi a imitaţiei; reducerea femeii musulmane la statutul de posesiune; condamnarea celor care au ieşit din cadrele restrictive ale religiei abordând în creaţiile lor teme precum dragostea, moartea şi libertatea; eroarea unor societăţi care nu cunosc conceptul de cetăţenie şi sunt incapabile să se adapteze la modernitate şi democraţie.
Fără să uite locul poeziei, misticii şi filozofiei arabe în cultura universală, Adonis demonstrează că islamul fundamentalist nu este o excrescenţă distructivă a unui islam originar paşnic şi tolerant, ci apariţia mişcărilor extremiste precum Statul Islamic reprezintă, de fapt, o reîntoarcere la începuturile sângeroase ale islamului unic, neschimbat de-a lungul timpului.
„Dacă nu separăm religia de stat şi nu eliberăm femeile de şaria, vom avea şi mai mulţi despoţi. Dictatura militară îţi controlează mintea. Dar dictatura religioasă îţi controlează şi mintea, şi corpul.“ (Adonis)
180 pages, Paperback
First published November 5, 2015
12 people are currently reading
276 people want to read
About the author
Adonis
182 books206 followersAdonis was born Ali Ahmed Said in the village of Al Qassabin in Syria, in 1930, to a family of farmers, the oldest of six children. At the age of nineteen, he adopted the name Adonis (also spelled Adunis), after the Greek god of fertility, with the hopes that the new name would result in newspaper publication of his poems.
Although his family could not afford to send Adonis to school, his father taught him to read poetry and the Qu'ran, and memorize poems while he worked in the fields. When he was fourteen, Adonis read a poem to the president of Syria who was visiting a nearby town. The impressed president offered to grant a request, to which the young Adonis responded that he wanted to attend school. The president quickly made arrangements for Adonis to attend a French-run high school, after which he studied philosophy at Damascus University.
In 1956, after a year-long imprisonment for political activities, Adonis fled Syria for Beirut, Lebanon. He joined a vibrant community of artists, writers, and exiles in Beirut, and co-founded and edited Sh'ir, and later Muwaqaf, both progressive journals of poetry and politics. He studied at St. Joseph University in Beirut and obtained his Doctorat d'Etat in 1973.
Considered one of the Arab world's greatest living poets, Adonis is the author of numerous collections, including Mihyar of Damascus (BOA Editions, 2008), A Time Between Ashes and Roses (Syracuse University Press, 2004); If Only the Sea Could Sleep (2003); The Pages of Day and Night (2001); Transformations of the Lover (1982); The Book of the Five Poems (1980); The Blood of Adonis (1971), winner of the Syria-Lebanon Award of the International Poetry Forum; Songs of Mihyar the Damascene (1961), Leaves in the Wind (1958), and First Poems (1957). He is also an essayist, an editor of anthologies, a theoretician of poetics, and the translator of several works from French into Arabic.
Over the course of his career, Adonis has fearlessly experimented with form and content, pioneering the prose poem in Arabic, and taking a influential, and sometimes controversial role in Arab modernism. In a 2002 interview in the New York Times, Adonis declared: '"There is no more culture in the Arab world. It's finished. Culturally speaking, we are a part of Western culture, but only as consumers, not as creators."
Adonis's awards and honors include the first ever International Nâzim Hikmet Poetry Award, the Syria-Lebanon Best Poet Award, and the Highest Award of the International Poem Biennial in Brussels. He was elected as Stephen Mallarme Academy Member in Paris in 1983. He has taught at the Lebanese University as a professor of Arabic literature, at Damascus University, and at the Sorbonne. He has been a Lebanese citizen since 1961 and currently lives in Paris.
- See more at: http://www.poets.org/poet.php/prmPID/...
Although his family could not afford to send Adonis to school, his father taught him to read poetry and the Qu'ran, and memorize poems while he worked in the fields. When he was fourteen, Adonis read a poem to the president of Syria who was visiting a nearby town. The impressed president offered to grant a request, to which the young Adonis responded that he wanted to attend school. The president quickly made arrangements for Adonis to attend a French-run high school, after which he studied philosophy at Damascus University.
In 1956, after a year-long imprisonment for political activities, Adonis fled Syria for Beirut, Lebanon. He joined a vibrant community of artists, writers, and exiles in Beirut, and co-founded and edited Sh'ir, and later Muwaqaf, both progressive journals of poetry and politics. He studied at St. Joseph University in Beirut and obtained his Doctorat d'Etat in 1973.
Considered one of the Arab world's greatest living poets, Adonis is the author of numerous collections, including Mihyar of Damascus (BOA Editions, 2008), A Time Between Ashes and Roses (Syracuse University Press, 2004); If Only the Sea Could Sleep (2003); The Pages of Day and Night (2001); Transformations of the Lover (1982); The Book of the Five Poems (1980); The Blood of Adonis (1971), winner of the Syria-Lebanon Award of the International Poetry Forum; Songs of Mihyar the Damascene (1961), Leaves in the Wind (1958), and First Poems (1957). He is also an essayist, an editor of anthologies, a theoretician of poetics, and the translator of several works from French into Arabic.
Over the course of his career, Adonis has fearlessly experimented with form and content, pioneering the prose poem in Arabic, and taking a influential, and sometimes controversial role in Arab modernism. In a 2002 interview in the New York Times, Adonis declared: '"There is no more culture in the Arab world. It's finished. Culturally speaking, we are a part of Western culture, but only as consumers, not as creators."
Adonis's awards and honors include the first ever International Nâzim Hikmet Poetry Award, the Syria-Lebanon Best Poet Award, and the Highest Award of the International Poem Biennial in Brussels. He was elected as Stephen Mallarme Academy Member in Paris in 1983. He has taught at the Lebanese University as a professor of Arabic literature, at Damascus University, and at the Sorbonne. He has been a Lebanese citizen since 1961 and currently lives in Paris.
- See more at: http://www.poets.org/poet.php/prmPID/...
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 25 of 25 reviews
March 8, 2019
الكتاب هو عبارة عن مجموعة من المقابلات أجرتها الأستاذة المغربية حورية عبدالواحد مع أدونيس حول الإسلام و ما يجري في الوطن العربي. ظننت في الوهلة الأولى أن النِّقاش سيكون كأغلب النقاشات الأكاديمية مُتحفِّظاً نوعاً ما، لكن ابتداءً من الصفحات الأولى تفاجأت من جرأة الطرح و وضوح موقف أدونيس من العلاقة بين الكلمتين اللّتان تكٓوِّنان عنوان الكتاب، أي علاقة الإسلام مع العنف و الرغبة في الهيمنة. في رأي الشاعر السوري العنف هو نتيجة حتمية لتعاليم الإسلام نفسه فالإسلام ظهر كرغبة في السلطة و الهيمنة. كذلك يُعبِّر الكاتب عن التزامه اللّامشروط بالتنوير و إنكاره للإسلام جملةً و تفصيلاً. يصل الكاتب إلى أنه يجب إعادة قراءة الحضارة العربية و تنقيحها بطريقة مختلفة: نظرة جديدة و إنسانية جديدة، كما يلاحظ أن " الحقيقة التي تُفرض بالقوّة هي تدمير وعي الإنسان و الحياة". أُلخِّص آراء الكاتب في عشر نِقاط:
1. الإسلام حول الربيع العربي إلى حرب
"خلفية هذه الثورة أظهرت أنها دينية و قبلية وغير مدنية..مسلمة وليست عربية. (...) هل يمكننا الحديث عن الثورة العربية وما زالت المرأة المسلمة سجينة الشريعة؟ اللجوء إلى الدين حول هذا الربيع إلى جحيم"
2. التاريخ ليس له مكان في الإسلام
"لسوء الحظ، يدرك المرء أن الفكر العربي، حتى الذي يوصف بالحديث، لا يزال دوغمائياً و سجيناً لروح القبيلة. لا يوجد شيء للتغيير، لا شيء للتساؤل. كل شيء يجب أن يبقى ثابتاً غير قابل للتغيير. ما سميناه بعصر النهضة تبين أنها نهضة زائفة. لذلك، لا يمكن إعادة تفسير التاريخ ولا تحليل ولا السعي للتقدم ما إن لم نتمكن من كسر الروح الدينية والعقلية القبلية ".
3. القرآن هو نص عنيف للغاية
"لقد وجدت 80 آية عن الجحيم و 66 عن الجنة و 72 تتحدث عن الجنة كمكان للتمتع بلا حدود. و الكفر ومشتقاته تورد في 518 آية ، آيات العذاب تصل إلى أكثر من 370 آية (...) ولكن لا نجد و لا آية واحدة تشجع على التفكير أو أخرى تشير إلى فوائد أو مزايا العقل أو الروح كروح خلاقة. عندما يقول القرآن "يتفكرون" هو بمعنى أن نتذكر التعاليم التي سبق ذكرها في القرآن لكي يجب العمل بها"
4. الإسلام يحتقر ويقمع المرأة
المرأة كانت دائماً مهانةً وفي فئة ثانية إن لم نقل مسحوقةً ومنسية حرفيا. ينظر إليها على أنها كائن للزخرفة..قد قتل الإسلام للمرأة. المرأة لم تعد موجودة إلا كجنس، كوسيلة لرغبة أو متعة الرجل. إن أسوأ شيء هو أن الثوريين العرب والمسلمين لا يصبحون ثوريين إذا واجهوا مسألة المرأة. الثوار في نهاية الأمر يصيرون تماما كما الأصوليين"
5. الإسلام جعل من العنف والقوة قانوناً
"قد تم إضفاء الطابع المؤسسي للعنف الذي يصاحب الإسلام منذ ولادته. أصبح جزءا من المؤسسة الحكومية. يضاف على ذلك ان المسلمين كانوا، منذ البداية، غزاةً. الزمن الذي عاقب وفاة النبي كان ينزف دماً ولم تتوقف الحرب بتاتاً. ال مسلمون كانوا يهتدون ب الناس ال مقدس لا غير. يعتقد المؤمن أن لديه الحقيقة المطلقة في حين أن أي معتقد اخر هو باطل و يجب محاربته.لم يعد يسمح للحوار. هذا النوع من الاعتقاد حول السياسة الشرعية إلى منهجية سعيها الأخر هو الوصول إلى السلطة وكيفية المحافظة عليها. تاريخ العرب شاهد على ذلك. ثقافتهم هي ثقافة القوة ".
6. الإسلام يدمر العلاقة مع الغرب
"الجميع في الغرب يسعى للتقدم. الناس يتطلعون للمستقبل. ولكن في العالم العربي، بدل السعي للتقدم و الاعتقاد في المستقبل، فإننا نجد أنفسنا أمام مشروع وحيد و مطلق: الرجوع والخضوع للدين"
7. القرآن يدين الشعراء
الإسلام قتل الشعر. هذا القتل هو في واقع الأمرقتل للفردانية، للتجربة التي يمر بها الفرد. الإسلام رفض أن يعتبر الشعر معرفةً و بحثاً عن الحقيقة. ومع ذلك، الشعر لا معنى له إذا لم يعد البحث عن الحقيقة. أستطيع أن أقول إن إلغاء تحميل الشعر وتفكك الدين، سواء في العقيدة والمعرفة. للشعر الذي يتحدث عن الحقيقة. أستطيع أن أقول إن الشعر هو تفكيك للدين، سواء في العقيدة أو المعرفة، إذ الشعر هو من ينطق بالحقيقة.
8. الإسلام يدين الحداثة
""كان الشعر الجاهلي يوسم بالحداثة. حارب الإسلام هذه الحداثة وهذا الإبداع الذي يشرب من التجربة الإنسانية. إنني أشجب أننا، وحتى اليوم، ما زلنا نفقد بشدة في العالم العربي دراسات معمقة في الشعر واللغة العربية و الاستيطيقا العربية"
9.الدين يعطي الأجوبة فقط و لا يطرح الأسئلة
"الفكر الديني يرى أن الكلمة هي قول الشيء مرة واحدة وإلى الأبد. ولهذا السبب أقول أن الإسلام أقام قيد اللغة. اللغة التي سبقت الإسلام كانت جميلة وحرة. الإسلام قيد مجالها و حجمها و آفاقها"
10.الإسلام يعود بالدول العربية إلى الوحشية
"ما يحدث في الدول العربية منذ عام 2011 هو نوع من العودة إلى ما قبل الإنسان، إلى الوحشية. يقتل الرجل و يسلب لأنه يفكر بطريقة مختلفة. يقتلون من هم خارج الإسلام السني أو التفكير بشكل مختلف. وهذا يدل على كراهية لم هو إنساني. هذه الممارسات وصمت المسلمين المحيط بهذه الحقائق يظهر أن المسلمين يؤمنون ويعتقدون، كما قلت، أن الإسلام هو الدين الوحيد الحقيقي، الدين الكامل، الذي اختاره الله لمؤمنيه. كما لو كان من المستحيل العيش من دون الإسلام. كيف يمكنك أن تعتقد أن العالم بدون الإسلام لا معنى له؟ "
1. الإسلام حول الربيع العربي إلى حرب
"خلفية هذه الثورة أظهرت أنها دينية و قبلية وغير مدنية..مسلمة وليست عربية. (...) هل يمكننا الحديث عن الثورة العربية وما زالت المرأة المسلمة سجينة الشريعة؟ اللجوء إلى الدين حول هذا الربيع إلى جحيم"
2. التاريخ ليس له مكان في الإسلام
"لسوء الحظ، يدرك المرء أن الفكر العربي، حتى الذي يوصف بالحديث، لا يزال دوغمائياً و سجيناً لروح القبيلة. لا يوجد شيء للتغيير، لا شيء للتساؤل. كل شيء يجب أن يبقى ثابتاً غير قابل للتغيير. ما سميناه بعصر النهضة تبين أنها نهضة زائفة. لذلك، لا يمكن إعادة تفسير التاريخ ولا تحليل ولا السعي للتقدم ما إن لم نتمكن من كسر الروح الدينية والعقلية القبلية ".
3. القرآن هو نص عنيف للغاية
"لقد وجدت 80 آية عن الجحيم و 66 عن الجنة و 72 تتحدث عن الجنة كمكان للتمتع بلا حدود. و الكفر ومشتقاته تورد في 518 آية ، آيات العذاب تصل إلى أكثر من 370 آية (...) ولكن لا نجد و لا آية واحدة تشجع على التفكير أو أخرى تشير إلى فوائد أو مزايا العقل أو الروح كروح خلاقة. عندما يقول القرآن "يتفكرون" هو بمعنى أن نتذكر التعاليم التي سبق ذكرها في القرآن لكي يجب العمل بها"
4. الإسلام يحتقر ويقمع المرأة
المرأة كانت دائماً مهانةً وفي فئة ثانية إن لم نقل مسحوقةً ومنسية حرفيا. ينظر إليها على أنها كائن للزخرفة..قد قتل الإسلام للمرأة. المرأة لم تعد موجودة إلا كجنس، كوسيلة لرغبة أو متعة الرجل. إن أسوأ شيء هو أن الثوريين العرب والمسلمين لا يصبحون ثوريين إذا واجهوا مسألة المرأة. الثوار في نهاية الأمر يصيرون تماما كما الأصوليين"
5. الإسلام جعل من العنف والقوة قانوناً
"قد تم إضفاء الطابع المؤسسي للعنف الذي يصاحب الإسلام منذ ولادته. أصبح جزءا من المؤسسة الحكومية. يضاف على ذلك ان المسلمين كانوا، منذ البداية، غزاةً. الزمن الذي عاقب وفاة النبي كان ينزف دماً ولم تتوقف الحرب بتاتاً. ال مسلمون كانوا يهتدون ب الناس ال مقدس لا غير. يعتقد المؤمن أن لديه الحقيقة المطلقة في حين أن أي معتقد اخر هو باطل و يجب محاربته.لم يعد يسمح للحوار. هذا النوع من الاعتقاد حول السياسة الشرعية إلى منهجية سعيها الأخر هو الوصول إلى السلطة وكيفية المحافظة عليها. تاريخ العرب شاهد على ذلك. ثقافتهم هي ثقافة القوة ".
6. الإسلام يدمر العلاقة مع الغرب
"الجميع في الغرب يسعى للتقدم. الناس يتطلعون للمستقبل. ولكن في العالم العربي، بدل السعي للتقدم و الاعتقاد في المستقبل، فإننا نجد أنفسنا أمام مشروع وحيد و مطلق: الرجوع والخضوع للدين"
7. القرآن يدين الشعراء
الإسلام قتل الشعر. هذا القتل هو في واقع الأمرقتل للفردانية، للتجربة التي يمر بها الفرد. الإسلام رفض أن يعتبر الشعر معرفةً و بحثاً عن الحقيقة. ومع ذلك، الشعر لا معنى له إذا لم يعد البحث عن الحقيقة. أستطيع أن أقول إن إلغاء تحميل الشعر وتفكك الدين، سواء في العقيدة والمعرفة. للشعر الذي يتحدث عن الحقيقة. أستطيع أن أقول إن الشعر هو تفكيك للدين، سواء في العقيدة أو المعرفة، إذ الشعر هو من ينطق بالحقيقة.
8. الإسلام يدين الحداثة
""كان الشعر الجاهلي يوسم بالحداثة. حارب الإسلام هذه الحداثة وهذا الإبداع الذي يشرب من التجربة الإنسانية. إنني أشجب أننا، وحتى اليوم، ما زلنا نفقد بشدة في العالم العربي دراسات معمقة في الشعر واللغة العربية و الاستيطيقا العربية"
9.الدين يعطي الأجوبة فقط و لا يطرح الأسئلة
"الفكر الديني يرى أن الكلمة هي قول الشيء مرة واحدة وإلى الأبد. ولهذا السبب أقول أن الإسلام أقام قيد اللغة. اللغة التي سبقت الإسلام كانت جميلة وحرة. الإسلام قيد مجالها و حجمها و آفاقها"
10.الإسلام يعود بالدول العربية إلى الوحشية
"ما يحدث في الدول العربية منذ عام 2011 هو نوع من العودة إلى ما قبل الإنسان، إلى الوحشية. يقتل الرجل و يسلب لأنه يفكر بطريقة مختلفة. يقتلون من هم خارج الإسلام السني أو التفكير بشكل مختلف. وهذا يدل على كراهية لم هو إنساني. هذه الممارسات وصمت المسلمين المحيط بهذه الحقائق يظهر أن المسلمين يؤمنون ويعتقدون، كما قلت، أن الإسلام هو الدين الوحيد الحقيقي، الدين الكامل، الذي اختاره الله لمؤمنيه. كما لو كان من المستحيل العيش من دون الإسلام. كيف يمكنك أن تعتقد أن العالم بدون الإسلام لا معنى له؟ "
June 29, 2018
Bună cartea asta. O lectură plăcută și pentru neinițiați. Deși e departe de a soluționa problema violenței în islam, sau de a o trata pe de-a întregul, lectura este esențială din punct de vedere istorico-dogmatic. Totuși, marele neajuns este tratarea aproape exclusiv arabă a islamului, fără mențiuni prea mari asupra persanilor sau turcilor. Și, de altfel, lectura ei te va face să îți fie frică și mai tare de această religie pentru că tratează aproape exclusiv elementele violente, exagerate și negative, neabordând părțile probabil mai gentile ale mahomedanilor.
Una-peste-alta, o recomand tuturor celor care susțin că islamul e religia păcii.
Una-peste-alta, o recomand tuturor celor care susțin că islamul e religia păcii.
May 3, 2022
Este livro corresponde a um conjunto de entrevistas realizadas ao poeta sírio-libanês Adónis pela investigadora e tradutora Houria Abdelouahed.
Estamos perante um interesse diálogo sobre o Islão, a cultura e língua árabe, com referências bastante interessantes à literatura e pensamento nessa mesma língua.
Pelo registo em que a conversa decorre, o leitor pode ficar algo alheado com inúmeras referências que não conhece, mas alguma pesquisa ajuda e dará o tom do livro.
Tom esse que corresponderá de um modo simples a: crítica da visão conservadora que a maioria do Islão tem de si próprio. Adonis defende, muito veemente, a necessidade de ultrapassar o obscurantismo e a violência como modo de entendimento do Islão propondo um renascimento crítico.
Duas notas pessoais. A leitura ficou aquém das expectativas que a poesia do autor me tinha aberto. Mas a nossa "vida de leitor" é mesmo isto...
Além disso, o título (a tradução portuguesa segue o original) é uma escolha simplista, e puro marketing, que realmente não apresenta/representa o livro.
(tradução de Manuela Torres)
Estamos perante um interesse diálogo sobre o Islão, a cultura e língua árabe, com referências bastante interessantes à literatura e pensamento nessa mesma língua.
Pelo registo em que a conversa decorre, o leitor pode ficar algo alheado com inúmeras referências que não conhece, mas alguma pesquisa ajuda e dará o tom do livro.
Tom esse que corresponderá de um modo simples a: crítica da visão conservadora que a maioria do Islão tem de si próprio. Adonis defende, muito veemente, a necessidade de ultrapassar o obscurantismo e a violência como modo de entendimento do Islão propondo um renascimento crítico.
Duas notas pessoais. A leitura ficou aquém das expectativas que a poesia do autor me tinha aberto. Mas a nossa "vida de leitor" é mesmo isto...
Além disso, o título (a tradução portuguesa segue o original) é uma escolha simplista, e puro marketing, que realmente não apresenta/representa o livro.
(tradução de Manuela Torres)
September 26, 2025
lo que más me ha gustado del libro es que en ningún momento me ha amenazado con arder en el infierno si no estoy de acuerdo con lo que dice, no creo e imito acríticamente su verdad absoluta revelada, me hago preguntas, pienso, le cuestiono… más bien todo lo contrario invita a pensar y sabe que socialmente nos beneficiamos de la duda, de compartir, crear, debatir, investigar, preguntar, ser críticos, cuestionar, reflexionar y ser lo más libres posible cuanto menos miedo y coacción sintamos moviéndonos y expresándonos dentro de un marco tan ajena y “divinamente” limitado y de “pertenencia (impuesta) a la comunidad homogeneizada”…
February 9, 2025
A través de los capítulos, los dos autores dan buena cuenta de los problemas a los que se enfrenta la comunidad islámica con respecto a su religión, desde los fundamentos hasta la política actual. Uno se siente afortunado por leer esta crítica abrasiva de parte de intelectuales del mundo árabe, así como por meter el hocico en el estado de la cuestión. Y las aguas no están precisamente calmadas. Con Adonis como principal testigo acusador repasamos el miedo, la hipocresía y lo que es peor, la indigencia intelectual del mundo islámico. Casi nada.
May 9, 2018
O carte dură care impresionează din multe puncte de vedere. Refuzul dreptului la rațiune, la libertate, la educație mi se pare de neacceptat în secolul 21 când informația este atât de accesibilă și circulă atât de ușor. Violența nu ar trebui să primeze în fața gândirii când este vorba de putere. Ar fi multe de spus și totuși cartea reușește în final să te lase fără cuvinte.
August 22, 2016
I will tread carefully, as this is a first read in the field.
The book is a tentative dialogue between a poet and a psychoanalyst.
A lover of the Arab language reads from the Qur'an fragments that he considers relevant for the current state of affairs in the islamic world.
The book is a tentative dialogue between a poet and a psychoanalyst.
A lover of the Arab language reads from the Qur'an fragments that he considers relevant for the current state of affairs in the islamic world.
November 18, 2019
Just a solid all around read from an insider's perspective......a warning to the world of what Arab Islam is all about!
October 28, 2025
„Trebuie să ai în tine încă haos, spre-a da născare unei stele” - Friedrich Nietzsche
Cartea pe care am ales să o citesc cu scopul de a aprofunda înțelegerea islamului ca religie s-a dovedit a fi, în mod surprinzător, o prezentare complexă a islamului ca dimensiune ideologică — un sistem de valori, norme și atitudini adânc înrădăcinate în ființa colectivă arabă. Deși textul este redactat sub forma unui dialog, această abordare nu diminuează nicidecum gravitatea și profunzimea mesajului islamic, ci, dimpotrivă, le accentuează, oferind o perspectivă mai vie și mai autentică asupra spiritului acestei civilizații.
- „Viziunea islamică a șters problemele existențiale precum iubirea, moartea sau libertatea. Astfel, iubirea, moartea și libertatea nu sunt analizate sau definite decât în interiorul unui cadru religios. Orice altă abordare este considerată eretică și lipsită de credință.”
Este adusă în centrul atenției problema subiectivității în cultura islamică, unde eul individual nu mai este format din universul interior al fiecărui individ, ci din Text și din comunitate. Astfel, creativitatea gândirii și a exprimării sinelui sunt elemente care se pierd în fundalul unei ideologii prezentate drept „cuvinte divine”.
Pe parcursul lecturii, am simțit o „greutate” care m-a însoțit până la final – un sentiment de frustrare și neputință. Nu am putut să nu mă gândesc la atitudinea, oarecum pasivă, a Occidentului față de situația actuală a Statului Islamic. Această lectură m-a făcut să reflectez mai profund asupra modului în care religia, atunci când se transformă în ideologie, poate modela nu doar conștiințele individuale.
- „Adevărul impus cu forța distruge conștiința umană și viața.”
Sunt scoase în evidență, în egală măsură, frumusețea limbii arabe, bogăția poeziei și profunzimea simbolurilor.
În final, această carte mi-a oferit nu doar o perspectivă amplă asupra islamului, ci și o înțelegere mai nuanțată a complexității relației dintre credință, cultură și putere. Am conștientizat importanța educației și a dreptului la exprimare, în toate formele sale, precum și efectele pe care le are îngrădirea libertății asupra individului.
Cartea pe care am ales să o citesc cu scopul de a aprofunda înțelegerea islamului ca religie s-a dovedit a fi, în mod surprinzător, o prezentare complexă a islamului ca dimensiune ideologică — un sistem de valori, norme și atitudini adânc înrădăcinate în ființa colectivă arabă. Deși textul este redactat sub forma unui dialog, această abordare nu diminuează nicidecum gravitatea și profunzimea mesajului islamic, ci, dimpotrivă, le accentuează, oferind o perspectivă mai vie și mai autentică asupra spiritului acestei civilizații.
- „Viziunea islamică a șters problemele existențiale precum iubirea, moartea sau libertatea. Astfel, iubirea, moartea și libertatea nu sunt analizate sau definite decât în interiorul unui cadru religios. Orice altă abordare este considerată eretică și lipsită de credință.”
Este adusă în centrul atenției problema subiectivității în cultura islamică, unde eul individual nu mai este format din universul interior al fiecărui individ, ci din Text și din comunitate. Astfel, creativitatea gândirii și a exprimării sinelui sunt elemente care se pierd în fundalul unei ideologii prezentate drept „cuvinte divine”.
Pe parcursul lecturii, am simțit o „greutate” care m-a însoțit până la final – un sentiment de frustrare și neputință. Nu am putut să nu mă gândesc la atitudinea, oarecum pasivă, a Occidentului față de situația actuală a Statului Islamic. Această lectură m-a făcut să reflectez mai profund asupra modului în care religia, atunci când se transformă în ideologie, poate modela nu doar conștiințele individuale.
- „Adevărul impus cu forța distruge conștiința umană și viața.”
Sunt scoase în evidență, în egală măsură, frumusețea limbii arabe, bogăția poeziei și profunzimea simbolurilor.
În final, această carte mi-a oferit nu doar o perspectivă amplă asupra islamului, ci și o înțelegere mai nuanțată a complexității relației dintre credință, cultură și putere. Am conștientizat importanța educației și a dreptului la exprimare, în toate formele sale, precum și efectele pe care le are îngrădirea libertății asupra individului.
May 26, 2022
Question: Muhammad, we read, ‘bā‘a min al-dhurriyya’: he sold children. He sent some of the children north with ‘Uthmān ibn ‘Affān and ‘Abdul-Raḥmān ibn ‘Awf, and some to Shām with Sa‘d ibn ‘Ubāda. With the money he made, he bought weapons and horses.
Answer: Like IS today.
Question: And all under the nose of Gabriel, who also took part in conquests. The story goes that the day Sa‘d ibn ‘Ubāda died, Gabriel, who was wearing a turban on his head, questioned Muhammad. ‘O Muhammad, who is this man for whom the gates of paradise opened and the divine throne trembled?’ And Al-Wāqidī’s book insists on the spoils amassed in terms of flocks and herds, captive women and goods of all kinds. In fact, IS is making us relive these early days of the foundation.
Answer: ‘Muslims arrived in Al-Katība where the last surviving Jews had fallen back. After fourteen days of siege, Kināna knew they had to surrender. He asked Muhammad for permission to leave with the children and their families, thus abandoning all their goods, even their clothes, to the Muslims. Muhammad assassinated him, took the goods and the captives, etc.’ That’s just one example among many.
Question: Some Muslims say, ‘Mā shabiʿnā ḥattā fataḥnā Khaybar’ (We didn’t know satiety until after the conquest of Khaybar).
Answer: The monstrous, gory side of the conquests requires a lot of time to be narrated, detailed. We could sum up by saying that it was the economic angle that drove the Muslims. That angle was shored up by Gabriel, who guaranteed them paradise. We might remember that when he entered Mecca a victor, the Meccans – in order to stay alive – were forced to convert to the new religion. This testifies to a big difference with Christianity. Those who wanted to keep their faith had to leave, abandoning all their goods. That’s what’s known as a climate of terror.
Wanna know more?
Read this book.
Answer: Like IS today.
Question: And all under the nose of Gabriel, who also took part in conquests. The story goes that the day Sa‘d ibn ‘Ubāda died, Gabriel, who was wearing a turban on his head, questioned Muhammad. ‘O Muhammad, who is this man for whom the gates of paradise opened and the divine throne trembled?’ And Al-Wāqidī’s book insists on the spoils amassed in terms of flocks and herds, captive women and goods of all kinds. In fact, IS is making us relive these early days of the foundation.
Answer: ‘Muslims arrived in Al-Katība where the last surviving Jews had fallen back. After fourteen days of siege, Kināna knew they had to surrender. He asked Muhammad for permission to leave with the children and their families, thus abandoning all their goods, even their clothes, to the Muslims. Muhammad assassinated him, took the goods and the captives, etc.’ That’s just one example among many.
Question: Some Muslims say, ‘Mā shabiʿnā ḥattā fataḥnā Khaybar’ (We didn’t know satiety until after the conquest of Khaybar).
Answer: The monstrous, gory side of the conquests requires a lot of time to be narrated, detailed. We could sum up by saying that it was the economic angle that drove the Muslims. That angle was shored up by Gabriel, who guaranteed them paradise. We might remember that when he entered Mecca a victor, the Meccans – in order to stay alive – were forced to convert to the new religion. This testifies to a big difference with Christianity. Those who wanted to keep their faith had to leave, abandoning all their goods. That’s what’s known as a climate of terror.
Wanna know more?
Read this book.
March 2, 2024
El libro consta de una serie de entrevistas que hace realiza Houria Abdelouahed al reconocido poeta Adonis respecto al vinculo del islam con la violencia. El libro se divide en varios temas que inician con las repercusiones de la Primavera Árabe, el rol de la mujer en el islam, los interés políticos y comerciales de Occidente en la región, hasta las interpretaciones teológicas del Corán. Todo ello cruzado por la violencia social y religiosa que no ha podido ser superada históricamente. La tesis principal del poeta apunta a que medio oriente nunca ha logrado secularizarse, no solo en función del estado o la nación, sino que también intelectualmente, una de las razones a las que asocia el fracaso de la Primavera Árabe. Una revolución en la era moderna no puede ser otra que no sea una secular. En primer lugar, Adonis expone la falta de lecturas revisionistas o críticas de los textos religiosos durante siglos, no existe prácticamente un corpus moderno. Por otro lado, repasa la historia de las guerras religiosas desde el establecimiento del islam hasta su presente, las cuales destaca por la excesiva violencia y su acreditación en los textos religiosos. En esta parte, destaca el aporte que hace Houria al vincular la idea del paraíso (en especial cuando se trata de la autoinmolación de los fieles) con los conceptos de eros y tánatos del psicoanálisis. El disfrute eterno e inconmensurable de los fieles (la idea de recompensa) que se multiplican en el paraíso. Por último, hablan en extenso, siempre presente a lo largo de la entrevista, del papel de la mujer en el islam, en el que solo tiene lugar en complacencia del hombre. Son muchos los puntos y revisiones que hacen ambos, pero no es un texto intrincado, los conceptos se agregan a un glosario al final del libro. Lectura optima tanto para un neófito como para un especialista.
June 12, 2020
In a series of interviews Ali Ahmad Saïd Esber, aka Adonis, talks about Islam and violence, from a cultural, scriptural/theological, and historical point of view, but also from a modern political perspective. I'm not sure that the Christian religion would not be at least as barbaric and violent if they had the opportunity... Actually, given the historically attested brutally (religious wars between different Christian sects and agains non-Christians, forced conversions in Europe and (mainly) in the colonies, autos-de-fe burning nonconformists, the inquisition...) I am absolutely sure that Christians, both as a formal Church and as religious practitioners, are every bit as violent as Muslims. Our (Western) "luck" was the very hard and long process of democratization and secularization of public life that removed from our society most of the power on the public sphere held by religion. Let us hope it stays like that!
March 23, 2025
I was going to give this a 3 star, because I do not like conversations in book for that much, and both conversationalists here seem to agree too well, giving no room for another voice. The afterword bumped this up to 4 stars as it was a very good, condensed essay about Adonis views on Islam and its views on violence and culture. If the whole book was on that caliber it would have been a blast to read.
Agreement between the two in the discussion does not mean that the content is bad, no, they have a lot of knowledge and gave me insight into things I had little idea about - even though a bit too sporadic as it is a conversation it gave enough meat for it to be interesting.
Agreement between the two in the discussion does not mean that the content is bad, no, they have a lot of knowledge and gave me insight into things I had little idea about - even though a bit too sporadic as it is a conversation it gave enough meat for it to be interesting.
August 10, 2017
Dialogbok som hade funkat som podcast istället. Intressant att lyssna på kloka människor som kan Koranen utan och innan. Blev kanske inte jättepepp på Mellanöstern och den regionens tolkning av islam men boken har helt klart gett mig en djupare förståelse kring konflikter i regionen.
September 30, 2017
"Ogni società che creda di detenere la verità assoluta produce ignoranza." (p. 102)
"La poesia, come il mito, è una domanda. La religione è una risposta... cioè la morte della domanda." (p. 167)
"La poesia, come il mito, è una domanda. La religione è una risposta... cioè la morte della domanda." (p. 167)
March 14, 2021
Una entrevista muy buena, en la que se aprende demasiado sobre el islam y sobre la cultura musulmana. Me hubiera gusta un poco más de conexión en el diálogo, a veces sentía que cada uno hablaba por su cuenta de cosas diferentes. Aún así, fue genial leer a ambos y disfrutar de la gran poesía que hace Adonis aun en una entrevista.
June 2, 2023
tiene ideas interesantes pero no pude terminarlo, es muy reiterativo.
February 28, 2017
Jag valde den här boken eftersom jag var nyfiken på Islam. Inte riter och lagar, utan själva grundtankarna och innebörden av Islam. Nu i efterhand känner jag mig faktiskt aningen klokare.
Våld och islam är utformad som en diskussion mellan poeten Adonis och psykoanalytikern Houria Abdelouahed. Det är både intressant och informativt att läsa hur de plockar isär och presenterar kärnan i problemen inom Islam idag och genom historien. Kvinnosyn, framsteg, språk, relation till väst och poesi inom arabvärlden diskuteras med många historiska personer som exempel. Det är en dyster bild de målar upp; Daesh och deras våldsbrott, en regression till det medeltida samhället, ett djuriskt tillstånd.
Att ta sig igenom delen om kvinnosyn utan att slänga boken i väggen utav raseri var svårt. Det är klart man blir berörd av situationen i världen. Adonis har lyckligtvis inte bara fokuserat på problemen utan faktiskt lagt fram en lösning också. Så trots det osmakliga ämnet kunde jag inte lägga boken ifrån mig.
Jag tycker boken uppfyller sitt syfte och förklarar både orsak och verkan när det kommer till våld inom religionen. Dock tror jag inte att just en bok var rätt val av format. Det var för mycket upprepning av samma argument och på vissa ställen gick det alldeles för långsamt fram. Hela boken känns som förorden till en annan bok, speciellt när det går in på Adonis verk och livshistoria. Att skriva boken som en enda lång dialog styrker vidare känslan av att det här är fel medium. Borde kanske ha varit ett reportage istället?
Våld och islam är utformad som en diskussion mellan poeten Adonis och psykoanalytikern Houria Abdelouahed. Det är både intressant och informativt att läsa hur de plockar isär och presenterar kärnan i problemen inom Islam idag och genom historien. Kvinnosyn, framsteg, språk, relation till väst och poesi inom arabvärlden diskuteras med många historiska personer som exempel. Det är en dyster bild de målar upp; Daesh och deras våldsbrott, en regression till det medeltida samhället, ett djuriskt tillstånd.
Att ta sig igenom delen om kvinnosyn utan att slänga boken i väggen utav raseri var svårt. Det är klart man blir berörd av situationen i världen. Adonis har lyckligtvis inte bara fokuserat på problemen utan faktiskt lagt fram en lösning också. Så trots det osmakliga ämnet kunde jag inte lägga boken ifrån mig.
Jag tycker boken uppfyller sitt syfte och förklarar både orsak och verkan när det kommer till våld inom religionen. Dock tror jag inte att just en bok var rätt val av format. Det var för mycket upprepning av samma argument och på vissa ställen gick det alldeles för långsamt fram. Hela boken känns som förorden till en annan bok, speciellt när det går in på Adonis verk och livshistoria. Att skriva boken som en enda lång dialog styrker vidare känslan av att det här är fel medium. Borde kanske ha varit ett reportage istället?
January 12, 2016
The Syrian poet, Adonis, is listed as the author but this is actually a series of discussions between him and Houria Abdelouahed, a psychoanalyst, author and university professor.
This book argues that Islam pretty much from the start has been a political religion that seeks to impose itself by conquest and control, and that is antithetical to individual thought and creativity. It looks at various passages from the Qu'ran and the Hadith to support this case and returns time and again to Islamic attitudes to women as being at the root of the problem. The woman (or more precisely the feminine which is found inside men as well) is repressed by Islamic teaching and this prevents an opening towards the Other. Without this one cannot construct one's own subjectivity.
Adonis makes the point in this book that those artists and thinkers we think of as being voices of tolerant, enlightened Islam were treated at the time as heretics and traitors. This is certainly true of Averroes. I don't know enough about Arabic literature to comment on the other cases he mentions. He cites Levinas and Claudel as examples of a Jewish philosopher and a Christian poet who combined religious faith with creative work and asks rhetorically if they are any practicing Muslims who have achieved comparable fame. I bow before Adonis' superior knowledge of Arabic literature (he is widely considered to be the greatest living poet of the Arabic language) but at times I wonder if this position isn't comparable to the reflex that says "All Muslims are peaceful therefore terrorists are not Muslims"? Is his observation true or is it a faulty syllogism - "No practicing Muslim can be a great artist therefore any artist who claims to be a Muslim is either lying about his faith or else not a great artist". I would be happy to hear from others on this point; as I say my own knowledge is limited.
As a poet, I particularly enjoyed the attention paid to language in this book. This is evinced both in discussions of the Qu'ran whose imagery is examined poetically and psychoanalytically, and also in broader observations about the Arabic language - for instance the absence of terms for 'machism', 'sexism' or 'conjugal rape'. I also enjoyed discovering poets I had never encountered before. One memorable example is a passage from a poem by the Sixth Century pre-Islamic poet, Imru' al Qais, where a man and a woman are making love and the woman turns backwards to give her breast to her hungry child.
There is a fair amount of discussion about Islamic violence through the lens of psychoanalysis and at the end Adonis and Abdelouahed say that the next volume of this book will be exclusively focussed on this question. I look forward to reading it.
This book argues that Islam pretty much from the start has been a political religion that seeks to impose itself by conquest and control, and that is antithetical to individual thought and creativity. It looks at various passages from the Qu'ran and the Hadith to support this case and returns time and again to Islamic attitudes to women as being at the root of the problem. The woman (or more precisely the feminine which is found inside men as well) is repressed by Islamic teaching and this prevents an opening towards the Other. Without this one cannot construct one's own subjectivity.
Adonis makes the point in this book that those artists and thinkers we think of as being voices of tolerant, enlightened Islam were treated at the time as heretics and traitors. This is certainly true of Averroes. I don't know enough about Arabic literature to comment on the other cases he mentions. He cites Levinas and Claudel as examples of a Jewish philosopher and a Christian poet who combined religious faith with creative work and asks rhetorically if they are any practicing Muslims who have achieved comparable fame. I bow before Adonis' superior knowledge of Arabic literature (he is widely considered to be the greatest living poet of the Arabic language) but at times I wonder if this position isn't comparable to the reflex that says "All Muslims are peaceful therefore terrorists are not Muslims"? Is his observation true or is it a faulty syllogism - "No practicing Muslim can be a great artist therefore any artist who claims to be a Muslim is either lying about his faith or else not a great artist". I would be happy to hear from others on this point; as I say my own knowledge is limited.
As a poet, I particularly enjoyed the attention paid to language in this book. This is evinced both in discussions of the Qu'ran whose imagery is examined poetically and psychoanalytically, and also in broader observations about the Arabic language - for instance the absence of terms for 'machism', 'sexism' or 'conjugal rape'. I also enjoyed discovering poets I had never encountered before. One memorable example is a passage from a poem by the Sixth Century pre-Islamic poet, Imru' al Qais, where a man and a woman are making love and the woman turns backwards to give her breast to her hungry child.
There is a fair amount of discussion about Islamic violence through the lens of psychoanalysis and at the end Adonis and Abdelouahed say that the next volume of this book will be exclusively focussed on this question. I look forward to reading it.
July 17, 2016
Mi aspettavo un po' di più da questo libro, non fosse altro per il nome di Adonis enorme in copertina - neanche fosse il titolo.
E invece mi è sembrato che il tema venisse trattato quantomeno con qualunquismo. Ciò non tanto per una mancanza culturale e intellettuale dei due autori - anzi, risulta anche piacevole entrare nella rete di riferimenti incrociati che tessono durante la loro "conversazione". Il problema risiede più probabilmente nel target per cui l'opera è stata pensata: un lettore superficiale, a corto di conoscenze preliminari e propedeutiche per poter affrontare il tema più approfonditamente. E ciò non è di per sé un male: semplicemente mi riporta alla mente certi scritti di Magdi Cristiano Allam e alla formula catchy dell'uomo di cultura arabo dissidente (sempre che lo si possa dire anche di Allam) che critica i suoi connazionali a favore dell'Occidente. Ovviamente Adonis in quanto intellettuale e scrittore non è neanche lontanamente paragonabile a Allam - mi scuso anche per averli solamente accostati - ma l'indirizzo, perlopiù dal punto di vista commerciale ed editoriale, non è dissimile.
Un altro punto debole dell'opera risiede nel fatto che non si ha veramente l'impressione di leggere una conversazione. Dal sottotitolo mi sarei aspettato un format simile ai libri "Inchiesta su..." di Corrado Augias; e invece Violenza e islam assume solo molto blandamente la struttura di un'intervista e le battute di Adonis e Houria Abdelouahed risultano spesso scollegate l'una dall'altra. Più di una volta si ha l'impressione che manchi anche solo un semplice filo logico a collegare una parte del "dialogo" all'altra.
Quantomeno potrà tornare utile come punto di partenza per approfondire gli argomenti trattati recuperando i libri citati da entrambi gli autori.
E invece mi è sembrato che il tema venisse trattato quantomeno con qualunquismo. Ciò non tanto per una mancanza culturale e intellettuale dei due autori - anzi, risulta anche piacevole entrare nella rete di riferimenti incrociati che tessono durante la loro "conversazione". Il problema risiede più probabilmente nel target per cui l'opera è stata pensata: un lettore superficiale, a corto di conoscenze preliminari e propedeutiche per poter affrontare il tema più approfonditamente. E ciò non è di per sé un male: semplicemente mi riporta alla mente certi scritti di Magdi Cristiano Allam e alla formula catchy dell'uomo di cultura arabo dissidente (sempre che lo si possa dire anche di Allam) che critica i suoi connazionali a favore dell'Occidente. Ovviamente Adonis in quanto intellettuale e scrittore non è neanche lontanamente paragonabile a Allam - mi scuso anche per averli solamente accostati - ma l'indirizzo, perlopiù dal punto di vista commerciale ed editoriale, non è dissimile.
Un altro punto debole dell'opera risiede nel fatto che non si ha veramente l'impressione di leggere una conversazione. Dal sottotitolo mi sarei aspettato un format simile ai libri "Inchiesta su..." di Corrado Augias; e invece Violenza e islam assume solo molto blandamente la struttura di un'intervista e le battute di Adonis e Houria Abdelouahed risultano spesso scollegate l'una dall'altra. Più di una volta si ha l'impressione che manchi anche solo un semplice filo logico a collegare una parte del "dialogo" all'altra.
Quantomeno potrà tornare utile come punto di partenza per approfondire gli argomenti trattati recuperando i libri citati da entrambi gli autori.
February 24, 2016
Più si voltano le pagine di questa preziosa intervista e più si ha la consapevolezza della lucidità di questo grandissimo poeta siriano che, a ottantacinque anni, interviene su un tema scottante cercando di far conoscere, attraverso alcuni punti fondamentali, il male di questo secolo. Non solo: ripensa la storia culturale, politica e sociale del suo popolo tracciando percorsi, ai più, sconosciuti che arrivano alla fine dell’Islam, secondo il poeta siriano, che è Daesh, della cui nascita è responsabile l’Occidente intero, legato solo agli interessi economici.
http://www.armadillofurioso.it/violen...
http://www.armadillofurioso.it/violen...
January 8, 2017
I read the Swedish translation of this book. I found it interesting as a comment by an Arabic poet on current issues in the Middle East, and especially his criticism against Islam. I think I would have gotten more out if it if I had read more Arabic history and philosophy, but focusing on his political commentaries gave me some interesting input and a better understanding of the complexities.
July 22, 2016
Urovekkende og røft innhold her, men relevant refleksjon fra en intellektuell - en av den arabiske verdens mest anerkjente poeter. Hm..., denne boken skulle jeg gjerne hørt kommentert av en som tror på islam!
April 23, 2020
,,Islamul de astăzi este o încarnare a trecutului,cu toată seria lui de violențe, prin urmare nu este un mesaj de eliberare, ci o chemare la sclavie și la război perpetuu,în scopul islamizării lumii.,,
This entire review has been hidden because of spoilers.
July 29, 2016
Mortel pour les naïfs. Lecture essentielle pour les politiciens actuels. Le salut, la liberté et la dignité humaine se trouvent dans la poésie et la mystique.
Displaying 1 - 25 of 25 reviews