Neliniști vechi și noi

by Andrei Pleșu

„Mă uit în jur, răsfoiesc ziare, stau la televizor şi constat că problemele dintotdeauna ale vieţii omeneşti au fost evacuate. Despre dramă se vorbeşte mai curând în cheie telenovelistică, despre suferinţă, în cheie clinic profilactică, despre idealuri şi reuşită — în cheie pragmatic corporatistă. Avem puzderie de «manuale» care ne învaţă (în doi, trei, sau zece paşi) cum să obţinem bunăstarea lăuntrică şi succesul profesional, avem nenumărate compendii de buzunar pentru deprinderea «tehnicilor» Zen, Yoga, Sufi, Reiki, Osho etc., dar, în realitate, atenţia noastră, reflexivitatea noastră au alte priorităţi. Dincolo de o generală nevoie de «reţetar», viaţa noastră interioară e pustie, amuţită de urgenţe, de oboseală, de gata-făcutul unei exteriorităţi sufocante, oferite, până la indigestie, de scena publică.
Am ajuns să evacuăm din spaţiul nostru de comunicare tot ce priveşte tulburarea noastră lăuntrică, zbaterea cotidiană, mereu nemărturisită, pe care suferinţele, iubirile, spaimele noastre o întreţin mocnit, dincoace de cuvinte. Nu ne ruşinăm să «consumăm», la lumina zilei, secrete de alcov «dezvăluite» de tabloide, sau de «picante» emisiuni de divertisment, dar suntem pudici cu sentimentele noastre, cu depresiile noastre, cu euforiile şi neliniştile noastre.“ (Andrei PLEȘU)

Genres: Nonfiction, Philosophy

448 pages, Hardcover

First published June 1, 2016

About the author

Andrei Gabriel Pleșu is a Romanian philosopher, essayist, journalist, literary and art critic. He has been intermittently involved in politics assuming the roles of Minister of Culture (1989-91), Minister of Foreign Affairs (1997-99) and presidential counsellor for external affairs (2004-05).

He studied art history at the University of Bucharest and graduated with his bachelor's in 1971. Between 1971 and 1989 he had various jobs like researcher at the Institute of Art History, an institution of Romanian Academy, faculty lecturer in University of Bucharest and consultant for Romanian Artists Union.

After the Romanian Revolution of 1989 that overturned the Communist regime, he was one of the founders of "New Europe College" an institute of advanced studies, and of the cultural magazine "Dilema" (now "Dilema Veche"). He worked as a professor at the Academy of Fine Arts in Bucharest and is now a professor at the University of Bucharest, where he teaches art history and philosophy of religion. He also became involved in politics, serving in various official functions.

Pleşu's early works revolved around art history and theory, but, in time, his essays, published in cultural magazines and elsewhere, became oriented towards cultural anthropology and philosophy. His exuberant writing style gained him recognition as one of the leading Romanian essayists of his age.

Source: Wikipedia.

Reviews

[Estera Decean · Rating 4 out of 5]

Am început cartea într-o perioadă de oboseală extremă, suprapusă pe toată uzura cauzată de pandemie. Spiritul mei critic destul de bine dezvoltat începuse să capete proporții îngrijorătoare, iar capacitatea de concentrare și atenția îmi erau considerabil reduse. În contextul acesta, volumul de fața s-a dovedit a fi cea mai potrivita lectură: bucățile scurte, comod de parcurs după o zi obositoare, temele abordate - dintre cele cu care mă confruntam în mare parte zilnic, frustrări/“neliniști” cotidiene regăsite între pagini, ce adesea m-au făcut să exclam, precum spune CS.Lewis "What? You too? I thought I was the only one.”, citate din ‘mari clasici în viață’ ce mi-au provocat hohote de râs.
Înțeleg într-o oarecare măsură nemulțumirile unor cititori cu privire la nuanțele de natură politică, însă cred că e dreptul autorului să trateze și această temă, dacă e una care îi provoacă frustrări, dezgust, ori un sentiment de lehamite - și o spun din situația celei ce refuză sa mai urmărească vreun program românesc de știri sau talk-show-ri, reality-show-ri și alte producții de duzină ale televiziunilor românești, transformate într-un soi de creuzet al mizeriilor și al hidoșeniei.
Probabil nu s-a scris încă o carte cu care vreun cititor să rezoneze în proporție de sută la sută, dar în dreptul meu un optzeci la sută e cât se poate de bine.

[Raluca · Rating 1 out of 5]

I expected much more.
It's just a rant, a never ending rant.
It feels like it's written as a summary about what's on tv. You don't watch tv? No worries, you catch up with all the bullshit. Really ? Andrei Plesu complaining about all the bimbos, it's still drawing attention to the bimbos. Is there really nothing else to talk about?
I don't know if I will read a second book from him...

[Socrate · Rating 4 out of 5]

Stiu. Tara „ta" e tara nasterii si a destinului tau, tara istoriei tale, tara limbii in care vorbesti si scrii, tara culturii tale si a co-nationalilor tai. Dar este — sau ar trebui sa fie — si tara prezentului tau, tara in care iti traiesti zilele, in care iti alegi conducatorii, in care ai drepturi si obligatii cetatenesti. Tara, in sfarsit, care to protejeaza, in care ai incredere si pe care o asumi ca pe o mama identitara de neocolit. De la o vreme insa, toate aceste subintelesuri au intrat in deriva. Traiesc intr-un loc pe care nu-l mai pot resimti ca fiind „al meu". Ceea ce se petrece in institutiile fundamentale ale tarii, ceea ce vad pe toate canalele de televiziune, ceea ce aflu din ziare, toate ma fac sa cred ca tara mea nu mai are mare legatura cu mine. E tara altora: a unei retele de indivizi care au ajuns la varf prin grosolane manevre de partid, de famine si de gasca. Fata de tara „lor" ma simt nu numai strain, ci pur si simplu amenintat. Sunt socat cand le vad portretele, cand ii aud vorbind si cand ma gandesc ca ei imi hotarasc viata. Singura consolare, singura speranta e ca inca sunt informat asupra malversatiunilor lor si ca inca se incearca stavilirea juridica a nesatioasei lor „eficiente".

[Irina Trancă · Rating 3 out of 5]

A little too much politics for my taste, but I still enjoyed it.

[Citesc · Rating 3 out of 5]

Oricând de actualitate; unele idei se repeta… chiar și cărțile…

[Andreea Astefanoaie · Rating 2 out of 5]

Cand am vazut ca Plesu a scos ceva ce voia sa fie continuarea volumului "Despre frumusetea uitata a vietii", m-am entuziasmat. Omul e sortit uitarii (de sine si de ceilalti) si atunci cand ma gandesc la o carte din care nu imi amintesc multe, pastrez inca senzatia/sentimentul trait(a). Imi amintesc ca acea carte a meritat sau nu si ca as citi-o din nou sau nu. Cat despre "continuarea" asta... ori mi s-au schimbat opiniile, afinitatile, gandirea o data cu etatea, ori Plesu a luat-o pe ulei bine. M-am trezit imersata cu forta in cancan, politica si aberatii. Nu zic, au fost articole simpatice, interesante, am mai invatat niste neologisme, m-am delectat pe alocuri, dar mi-a stricat bucuria de a nu avea televizor. Mi-a facut un rezumat al aberatiilor televizate, aparute in periodice samd in 400 si ceva de pagini. De ce am persistat in a intoarce paginile si a termina cartea? De uimire si cu credinta ca urmatorul articol/capitol, o sa stearga gustul amar. Un discurs scarbos la adresa Antenei 3 si a lui Ponta se revarsa din toate paragrafele. Klaus poate ar trebui sa se simta marginalizat, ca e abia mentionat pe ici colo, un pic certat, dar iertat. Macar daca ar fi subtile ca scrierile lui Caragiale, schitate, ca o femeie din orient careia i se vad doar ochii si care iti starneste imaginatia. Nu, aproape si-a redactat discursul scarbos cu Capslock. Halal. In plus, am dat de un pleonasm (care nu apare doar o data - "dar totusi"), o cacofonie si o inadvertenta medicala (o infectie virala nu se trateaza cu antibiotice, domnule Plesu!), plus arogarea infiintarii editurii Humanitas!!! Mai ziceti de Ponta ca a plagiat. Editura Humanitas a fost fondata de Liiceanu (ce-i drept, datorita ordinului de infiintare dat de dumneavoastra pe vremea cand erati ministru al culturii, dar intre lucrurile astea nu poti pune egal). Rusinica, domnule Plesu! Rusinica!

[Alisu' · Rating 4 out of 5]

“[…] definiţie a culturii: degustare calmă a valorilor, simţ de orientare intelectuală, cordialitate. Cultura nu e un spaţiu de bătaie. E un spaţiu al întîlnirii, al prieteniei”.

[Daniel Pomian · Rating 5 out of 5]

Mi-au placut in mod deosebit capilolele referitoare la religie si la liberatatea de expresie.