What do you think?
Rate this book
Bucureștiul meu
Încă o strălucitoare, bine provocatoare şi miezoasă „carte-maslu“, aşa cum nimerit li s-a spus volumelor colective de la Humanitas care povestesc feeric lumi de altădată, cu (stră)bunici fabuloşi, muzici adolescentine, reverii gastronomice, cărţi formatoare, jubilaţii senzoriale, caznele milităriei, mizeriile ceauşismului şi „casele vieţilor noastre“.
De această dată, Bucureştii salvaţi în 19 suflete. Oraş livrat cu dulce indolenţă tuturor contrastelor şi capriciilor edilitare, oraş al grădinilor, birturilor şi bisericilor, al huzurului, cutremurelor, incendiilor şi răzmeriţelor, oraş al noroaielor, crivăţului şi vipiei, halucinant amestec de etnii şi religii, balcanism belaliu veşnic în plin delir arhitectonic, pe scurt: oraşul ideal pentru o „cură de nepăsare“, cum îl califica Paul Morand în 1935.
Recapitulat cu fervoare de bucureşteni, dar şi adoptat cu vădită empatie de autori născuţi la Oradea, Târgovişte, Timişoara, Braşov sau Sângeorz, oraşul îşi dezvăluie aici cu lentori de odaliscă fermecele, fie-n Cotroceni, pe Lipscani, Ştirbei-Vodă, la Ateneu, în Cişmigiu, Obor sau Piaţa Romană, fie către Bellu, Lacul Tei, pe Mântuleasa, la Universitate ori spre uriaşul cavou care a înghiţit zona Uranus.
Iubit sau detestat, condamnat, cauţionat sau graţiat cu aceeaşi sfântă exasperare.
De această dată, Bucureştii salvaţi în 19 suflete. Oraş livrat cu dulce indolenţă tuturor contrastelor şi capriciilor edilitare, oraş al grădinilor, birturilor şi bisericilor, al huzurului, cutremurelor, incendiilor şi răzmeriţelor, oraş al noroaielor, crivăţului şi vipiei, halucinant amestec de etnii şi religii, balcanism belaliu veşnic în plin delir arhitectonic, pe scurt: oraşul ideal pentru o „cură de nepăsare“, cum îl califica Paul Morand în 1935.
Recapitulat cu fervoare de bucureşteni, dar şi adoptat cu vădită empatie de autori născuţi la Oradea, Târgovişte, Timişoara, Braşov sau Sângeorz, oraşul îşi dezvăluie aici cu lentori de odaliscă fermecele, fie-n Cotroceni, pe Lipscani, Ştirbei-Vodă, la Ateneu, în Cişmigiu, Obor sau Piaţa Romană, fie către Bellu, Lacul Tei, pe Mântuleasa, la Universitate ori spre uriaşul cavou care a înghiţit zona Uranus.
Iubit sau detestat, condamnat, cauţionat sau graţiat cu aceeaşi sfântă exasperare.
336 pages, Paperback
First published June 1, 2016
7 people are currently reading
225 people want to read
About the author
Gabriela Tabacu
9 books10 followersArhitect, doctor în arhitectură, conferenţiar la catedra "Bazele Proiectării" - UAUIM, director al Departamentului de Informare - Documentare al UAUIM, Membru fondator al Ordinului Arhitecţilor din România, membru al Comisiei de disciplină a OAR, Membru fondator al Uniunii Femeilor Arhitecte din România; Membru al Asociaţiei Designerilor de Interior, Membru colaborator al Fondului Plastic - Bucureşti, Membru al Uniunii Arhitecţilor din România
Articole, eseuri, cronici, recenzii, referate, traduceri publicate în presa de specialitate, lucrări de cercetare prezentate la colocvii, conferinţe naţionale şI internaţionale, traduceri de texte de arhitectură publicate în presa de specialitate, expoziţii de design vestimentar - 1987, 1989, grafică de carte.
Autor al multor proiecte: lucrări de arhitectură, restaurare, reabilitare, amenajare locuinţe, spaţii comerciale, birouri, expoziţii, proiectare de mobilier si design, în Bucureşti, Sibiu, Braşov, Mogoşoaia, Vălenii de Munte etc.
Articole, eseuri, cronici, recenzii, referate, traduceri publicate în presa de specialitate, lucrări de cercetare prezentate la colocvii, conferinţe naţionale şI internaţionale, traduceri de texte de arhitectură publicate în presa de specialitate, expoziţii de design vestimentar - 1987, 1989, grafică de carte.
Autor al multor proiecte: lucrări de arhitectură, restaurare, reabilitare, amenajare locuinţe, spaţii comerciale, birouri, expoziţii, proiectare de mobilier si design, în Bucureşti, Sibiu, Braşov, Mogoşoaia, Vălenii de Munte etc.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
July 18, 2023
Per ansamblu, mai degrabă o deziluzie...
Contribuția d-lui Cantacuzino, la limita dintre scolastic și documentar, are valoare prin recenzia locașelor arhitectonice și de cult demne de a fi menționate, după cum s-a exprimat și doamna-mamă a subsemnatului, născută-crescută la juma de azvălitură de băț de Calea Victoriei.
Dl. Mihăilescu rămâne același personaj pitoresc, funciarmente optimist și deschis, restul autorilor se străduie mai mult sau mai puțin să ne prezinte oameni, locuri, întâmplări și gânduri, în timp ce Orașul asistă impasibil și neputincios cum i se toacă relativ sistematic trecutul, prezentul, pe undeva și viitorul, de către purtători de pix care, confundând pe alocuri regimurile cu locurile, se răzbună și ei cum pot. Valoarea literară a culegerii este discutabilă, metaforele, atâtea câte sunt, oscilează între o sorginte lirico-pășunistă și o naștere cu fața spre cearceaf, vezi "cuiul de aur bătut într-o pată de mucegai" al domnului Pleșu, sau viziunea hecatombică a d-lui Crăciun. Aceasta ca să nu mai amintim de eforturile, din păcate nereușite, de-a și păstra instrumentul în pantaloni, ale maistrului Cărtărescu.
Iar drumul dinspre răutate spre rea-voință se arată în adevarata lui splendoare, prin publicarea, în anul de grație 2016, a unui text din 2006, care descrie Lipscanii ca apocalipsa pe Pământ, în condițiile în care acum zona este acum mai mult decât decentă. Asta este, obiceiul casei pentru intelectuali de-a împroșca cu rahat în stânga și în dreapta încă îi mai face pe unii să se simtă ei curați...
Contribuția d-lui Cantacuzino, la limita dintre scolastic și documentar, are valoare prin recenzia locașelor arhitectonice și de cult demne de a fi menționate, după cum s-a exprimat și doamna-mamă a subsemnatului, născută-crescută la juma de azvălitură de băț de Calea Victoriei.
Dl. Mihăilescu rămâne același personaj pitoresc, funciarmente optimist și deschis, restul autorilor se străduie mai mult sau mai puțin să ne prezinte oameni, locuri, întâmplări și gânduri, în timp ce Orașul asistă impasibil și neputincios cum i se toacă relativ sistematic trecutul, prezentul, pe undeva și viitorul, de către purtători de pix care, confundând pe alocuri regimurile cu locurile, se răzbună și ei cum pot. Valoarea literară a culegerii este discutabilă, metaforele, atâtea câte sunt, oscilează între o sorginte lirico-pășunistă și o naștere cu fața spre cearceaf, vezi "cuiul de aur bătut într-o pată de mucegai" al domnului Pleșu, sau viziunea hecatombică a d-lui Crăciun. Aceasta ca să nu mai amintim de eforturile, din păcate nereușite, de-a și păstra instrumentul în pantaloni, ale maistrului Cărtărescu.
Iar drumul dinspre răutate spre rea-voință se arată în adevarata lui splendoare, prin publicarea, în anul de grație 2016, a unui text din 2006, care descrie Lipscanii ca apocalipsa pe Pământ, în condițiile în care acum zona este acum mai mult decât decentă. Asta este, obiceiul casei pentru intelectuali de-a împroșca cu rahat în stânga și în dreapta încă îi mai face pe unii să se simtă ei curați...
October 27, 2024
Voi începe cu lucrul pe care l-am observat în aproape fiecare istorisire: faptul că Bucureștiul a fost distrus de Ceaușescu; clădirile sale vechi cu arhitectură deosebită au dispărut în cea mai mare parte, blocurile au fost construite neregulat, orașul căpătând un aspect monstruos.
În plus, distrugerea cartierului Uranus a îndurerat mulți oameni ale căror amintiri erau legate de el.
Cartea începe cu o descriere istorică și arhitecturală destul de greoaie, dar interesantă, a lui Șerban Cantacuzino și cu un prolog al lui Horia-Roman Patapievici, care prezintă visurile lui despre cum ar putea arăta Bucureștiul și despre ce schimbări ar trebui făcute.
Una dintre cele mai interesante și mai plăcute relatări a avut-o Gabriela Tabacu, din care voi cita un fragment care m-a impresionat în mod deosebit:
,,Pe de altă parte, când vine pensia, primesc de fiecare dată doar pentru mine, 5 lei noi-nouți, o bancnotă strălucitoare și mătăsoasă de care mi-e mai mare dragul, și o ciocolată Kandia cu lapte și alune, care are prețul astronomic de 7 lei. Și soră-mea la fel. Ei, aici e aici: eu, una, nu aș renunța ușor la cota asta. Nici măcar pentru două kilograme de icre de Manciuria...''
Au fost prezentate multe aspecte ale Bucureștiului, printre ele numărându-se zgomotul ( povestirea Ioanei Pârvulescu, una dintre preferatele mele ), iar Andrei Crăciun a făcut o prezentare reușită despre viața de mahala:
,,E plin de șmecheri cartierul... Este, desigur, frumos la noi în mahala, nu așa cum ați crede dacă ați avea teribila boală a prejudecății. Este foarte frumos, dar doar până când nu mai este frumos. Atunci începe să fie cam nasol.''
Mi-a plăcut mult istoria străzii ,,Aleea Lunca Bradului'' a Tatianei Niculescu Bran, iar povestirea Ioanei Nicolaie m-a întristat, făcându-mă să mă gândesc cum ar fi fost dacă aș fi ratat exact ce îmi doream mai mult să văd într-o călătorie.
Din păcate, prezentarea Bucureștiului lui Mircea Cărtărescu nu mi-a plăcut, chiar nu văd ce a vrut să spună prin povestirea lui.
Radu Paraschivescu a avut o prezentare interesantă a numelor străzilor din București de dinainte de '89, majoritatea purtând numele unor comuniști, fiind schimbate în nume mai potrivite odată cu revenirea democrației.
Dar relatarea mea preferată este cea a lui Neagu Djuvara, despre un București asemeni celui al lui Andrei Pleșu (neiubit). Bucureștiul meu, pe care deși nu l-am pătruns cu adevărat, vizitându-l prea rar- în ciuda faptului că locuiesc într-un oraș de lângă el- este, de asemenea, neiubit. Nu îmi place poluarea din el, nici mizeria sau zgomotul, apreciez doar momentele când ajung în centru sau merg cu metroul. Dar să revin la Neagu Djuvara, un om care a trăit multe, care va împlini în curând 100 de ani și a cărui viață este foarte interesantă. Impresiile lui au fost foarte interesante, diferența dintre anii '20, când existau tramvaiele trase de cai, casele cu arhitectură deosebită și multe altele, și Bucureștiul anilor '90 este incredibilă, iar informațile oferite de autor sunt nenumărate; ar dura prea mult să spun totul.
În încheiere, îmi exprim dorința ca în viitor să văd un București demn de statutul de capitală europeană.
În plus, distrugerea cartierului Uranus a îndurerat mulți oameni ale căror amintiri erau legate de el.
Cartea începe cu o descriere istorică și arhitecturală destul de greoaie, dar interesantă, a lui Șerban Cantacuzino și cu un prolog al lui Horia-Roman Patapievici, care prezintă visurile lui despre cum ar putea arăta Bucureștiul și despre ce schimbări ar trebui făcute.
Una dintre cele mai interesante și mai plăcute relatări a avut-o Gabriela Tabacu, din care voi cita un fragment care m-a impresionat în mod deosebit:
,,Pe de altă parte, când vine pensia, primesc de fiecare dată doar pentru mine, 5 lei noi-nouți, o bancnotă strălucitoare și mătăsoasă de care mi-e mai mare dragul, și o ciocolată Kandia cu lapte și alune, care are prețul astronomic de 7 lei. Și soră-mea la fel. Ei, aici e aici: eu, una, nu aș renunța ușor la cota asta. Nici măcar pentru două kilograme de icre de Manciuria...''
Au fost prezentate multe aspecte ale Bucureștiului, printre ele numărându-se zgomotul ( povestirea Ioanei Pârvulescu, una dintre preferatele mele ), iar Andrei Crăciun a făcut o prezentare reușită despre viața de mahala:
,,E plin de șmecheri cartierul... Este, desigur, frumos la noi în mahala, nu așa cum ați crede dacă ați avea teribila boală a prejudecății. Este foarte frumos, dar doar până când nu mai este frumos. Atunci începe să fie cam nasol.''
Mi-a plăcut mult istoria străzii ,,Aleea Lunca Bradului'' a Tatianei Niculescu Bran, iar povestirea Ioanei Nicolaie m-a întristat, făcându-mă să mă gândesc cum ar fi fost dacă aș fi ratat exact ce îmi doream mai mult să văd într-o călătorie.
Din păcate, prezentarea Bucureștiului lui Mircea Cărtărescu nu mi-a plăcut, chiar nu văd ce a vrut să spună prin povestirea lui.
Radu Paraschivescu a avut o prezentare interesantă a numelor străzilor din București de dinainte de '89, majoritatea purtând numele unor comuniști, fiind schimbate în nume mai potrivite odată cu revenirea democrației.
Dar relatarea mea preferată este cea a lui Neagu Djuvara, despre un București asemeni celui al lui Andrei Pleșu (neiubit). Bucureștiul meu, pe care deși nu l-am pătruns cu adevărat, vizitându-l prea rar- în ciuda faptului că locuiesc într-un oraș de lângă el- este, de asemenea, neiubit. Nu îmi place poluarea din el, nici mizeria sau zgomotul, apreciez doar momentele când ajung în centru sau merg cu metroul. Dar să revin la Neagu Djuvara, un om care a trăit multe, care va împlini în curând 100 de ani și a cărui viață este foarte interesantă. Impresiile lui au fost foarte interesante, diferența dintre anii '20, când existau tramvaiele trase de cai, casele cu arhitectură deosebită și multe altele, și Bucureștiul anilor '90 este incredibilă, iar informațile oferite de autor sunt nenumărate; ar dura prea mult să spun totul.
În încheiere, îmi exprim dorința ca în viitor să văd un București demn de statutul de capitală europeană.
July 28, 2019
Un elogiu superb, critic și realist asupra unui oraș greu de definit.
June 22, 2020
Primul capitol este sigurul care se ridica la ceea ce așteptam eu de la aceasta carte, însă multe dintre celelalte mi s’au părut niște istorisiri ft drăguțe. Este o care care merita citită.
October 5, 2020
"La un moment dat mi s-a părut că m-am pierdut, că mă învârt în cerc, că sunt prinsă într-un mic labirint cald. Nu era nimic înspăimântător, doar o derută, de parcă aș fi înotat contra curentului în apele timpului. Într-o sclipire, l-am văzut: Bucureștiul vechi, Bucureștiul de pe la 1900. Am amețit, dar în clipa următoare dispăruse. Abia atunci am înțeles cum se cuvine sentimentul care a generat câteva nuvele fantastice ale lui Eliade și abia atunci orașul acesta prea tânăr a dobândit doza de mister de care avea nevoie ca să-mi placă și un farmec pe care îl simt vară de vară. M-am smuls din șuvoiul temporal care mă amețise și m-am întors în mansarda în care locuiam: transformarea se petrecuse - începusem să iubesc orașul străin.
De-atunci mi-am făcut obiceiul să caut, în plimbări fără țintă, peisajul amețitor, să simt cum pierd rama tare a timpului și să mă cufund în apele năvalnice ale trecutului."
De-atunci mi-am făcut obiceiul să caut, în plimbări fără țintă, peisajul amețitor, să simt cum pierd rama tare a timpului și să mă cufund în apele năvalnice ale trecutului."
January 13, 2021
"Ca sa faci un oraș, se cere un algocalmin și-un fluture -
Un singur algocalmin și-un fluture
Și ceva visare.
Dar și cu simpla visare se poate,
In caz ca fluturii-s pe terminate.
Dar și cu un algocalmin și-un fluture se poate, dacă visarile sunt limitate."
Un singur algocalmin și-un fluture
Și ceva visare.
Dar și cu simpla visare se poate,
In caz ca fluturii-s pe terminate.
Dar și cu un algocalmin și-un fluture se poate, dacă visarile sunt limitate."
Displaying 1 - 6 of 6 reviews