Mohorîtă, ameninţătoare, asemenea unui monstru preistoric, vechea cazemată germană stă încă în picioare pe faleză. Un tînăr marginal ce-şi duce veacul prin tunelele despre care se spune că o leagă de mare e găsit fără viaţă pe cupola ei, cu trupul brăzdat de tăieturi. Trei muncitori de pe şantierul unui bloc ce urmează să fie înălţat peste cazemată dispar fără urmă unul după altul. Inspectorul Adamescu este infiltrat în zonă pentru a ancheta sub acoperire straniile evenimente. Sub pojghiţa realităţii mizere a unui mic cartier de la malul mării, tînărul poliţist descoperă o lume fabuloasă, populată de personaje ca Olube, Borhot, Liţoi, Baban, Turcoaica, femeia fără vîrstă, sau Coco, proxenetul fără buze. Poveştile lor fantastice conturează treptat istoria bătrînei fortificaţii, asupra căreia pare să plutească un blestem şi a cărei influenţă asupra lumii ce o înconjoară nu a slăbit cîtuşi de puţin.
Tudor Ganea este arhitect. A debutat în 2016 cu romanul Cazemata (Polirom; tradus în 2020 în limba franceză), pentru care a primit premiul „Tînărul prozator al anului 2016” în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, premiul pentru debut al revistei Observator cultural și premiul „Nepotu’ lui Thoreau” (debut) și a fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor (debut). În 2017 i-a apărut cel de-al doilea roman, Miere (Polirom), distins cu premiul „Tînărul prozator al anului 2017”. În 2018 a publicat romanul Porci (Polirom), nominalizat pe lista scurtă a Premiului Uniunii Europene pentru Literatură 2019, iar în 2019 romanul 8 (Polirom). Fragmente din romanele sale au fost traduse în maghiară, turcă, italiană, franceză, spaniolă și engleză.
Mi-a placut mult Cazemata si ma felicit din nou pentru decizia de a citi mai multa literatura contemporana romaneasca.
Actiunea romanului se peterece intr-un cartier de pescari din Constanta. Pe faleza, in cazemata parasita care pazeste cartierul, este gasit cadavrul unui tanar brazdat de taieturi. Ulterior, au loc tot felul de disparitii si morti ciudate. La un moment dat, Inspectorul Adamescu este trimis sa ancheteze sub acoperire disparitia a trei muncitori care participau la constructia unui bloc deasupra cazematei. Ceea ce descopera in timpul petrecut cu locuitorii cartierului depaseste cu mult limita posibilui si a imaginatiei.
Cartierul este populat de personaje interesante, unele pitoresti, altele misterioase si fantastice. Firul narativ devine din ce in ce mai supranatural si alambicat, apar tot felul de personaje stranii cum ar fi locuitorii unui sat uitat din mijlocul Deltei, un proxent cu un fluier care atrage orice femeie in pacat, etc.
Dupa cum am mai spus, limbajul cartii este foarte colorant, nici nu puteam sa imi imaginez cate sinonime poate gasi autorul pentru penis si sex. Pe mine nu m-a deranjat deloc, a contribuit la autenticitatea personajelor dar poate fi o problema pentru cititorii mai pudici.
Neașteptat de proaspătă și de închegată această carte de debut a lui Tudor Ganea: o poveste care se petrece undeva în Constanța, pe malul mării, dar și prin canalele Deltei, care îmbină ipostazele fantastice cu cele în care o anumită boală provoacă halucinații. Descrierile sunt perfecte, personajele sunt fascinante, alunecoase, dialogurile pescărești și ”alcoolice” sunt vii, ansamblul este admirabil. Cam laudative cuvintele mele, dar, așa cum spuneam, un roman neașteptat de bun.
De citit Cazemata pentru: - o doză bună de realism magic, care dă în suprarealism sau așa ceva, e oricum o incursiune în fantastic foarte mișto pusă în scenă; - limbajul golănesco-pescăresc din Bodega lui Borhot și în general cam al tuturor personajelor (foarte pitorești, vă zic!); - o poveste care se ramifică și adîncește pe măsură ce citești și care pe mine m-a dus cu gîndul la „Lostrița” lui Voiculescu și la Mercè Rodoreda cu „La mort i la primavera”; - că Tudor scrie foarte bine, e tînăr, român, a fost „tînărul scriitor al anului” doi ani la rînd (2016, 2017) și sprijinim & recomandăm literatura română cît putem.
Ca si in "8", Tudor Ganea m-a cucerit cu felul sau original si inteligent de a scrie : povesti ca de basm, in care se intrepatrund fantasticul, misterul, crimele si limbajul de argou. Ma intreb de unde obsesia asta a lui Tudor Ganea : in ambele carti mentionate apar interlopi, "pesti" si femei cu un apetit sexual de nestavilit 🤣 Am aflat astfel despre existenta cazematelor construite de nemti la malul Marii Negre, pentru aparare, unde erau amplasate tunuri. Chiar daca este multa vulgaritate, nu m-a deranjat, pentru ca se potriveste cu povestea. Lectura cartii este o experienta interesanta.
Ce carte! Am pornit la drum fara niciun fel de asteptari, oarecum pusa in garda de randurile de pe coperta a IV-a si de cele care incercau sa descrie cartea, insa nici macar o secunda nu credeam ca o sa ma fascineze in asemenea masura. Realismul magic citat frecvent in legatura cu romanul de debut al lui Tudor Ganea a fost inserat in roman atat de natural incat lumea construita pare nu numai posibila, dar cu atat mai credibila cu cat este populata de atatea personaje extrem de bine articulate si fascinante.
3,4/5* Bizară, dar inventivă. Nu se întâmplă mare lucru dpdv narativ, în pare parte sunt doar amintiri, flashback-uri și vorbărie. Începe bine, se diluează în a doua jumătate.
Materialele folosite în construcția "Cazematei" sunt mai colțuroase decât cele care stau la baza "Mierii" (întâmplarea a făcut să citesc prima dată romanul "Miere"), fapt care mie unul mi-a plăcut mai mult. Au existat momente în care reușeam cu greu să revin la realitate din pricina alunecării continue pe tărâmul schițat de Tudor Ganea, un tărâm care amintește de Eliade; uneori de Kafka. De apreciat naturalețea vocilor, a descrierii, planurile care se întrepătrund deloc forțat. O carte nesperat de bună.
O experiență de lectură uimitoare, care vine după destule dezamăgiri livrești din ultima vreme. O carte cu o primă jumătate profana, scrisă argotic, ilustrând o lume marginală în care irumpe o altă lume (a doua jumătate a cărții), mitică, mistică, puternică în sens ancestral, o infrarealitate care se revelează celor care acceptă să creadă în existența sa. Poarta de intrare: vechea cazemata germană. Recomand această carte în special pentru delirul imaginativ în care poartă cititorul.
Nu se poate să nu-ți placă întâmplările povestite, dar mai ales limbajul dialogurilor. Și cele mai vulgare scene erotice, au o poezie subtilă. Și cele mai naturaliste descrieri, reușesc să se transforme (tot subtil) în episoade magice. Pe măsură ce citim înțelegem, astfel, de ce comisari grizonați și medici oncologi vorbesc la fel ca pescarii din cele mai mizere blocuri, adică vulgar și deocheat. Autorul nu e preocupat să creeze personajelor profilul prin vorbele lor, pentru că nivelul de realitate al celor povestite este plasat în aprecierea cititorului, iar acesta ajunge, treptat, să gândească în limbajul setat dintru început, adică cel care creează lumea (ambiguă, stranie, dar foarte reală) prin povestiri de crâșmă de cartier. Abia asta e magia. Altfel: beții, curve, tehnici de agățat și pescuit, morți bizare, mahalaua disfuncțională din jurul cazematei și lumea fabuloasă din arealul mării. Avem o geografie reală, menționată explicit (Constanța, cu străzi și cartiere recognoscibile, canale și sate din Deltă), dar mai ales geografia fantastică a sub-lumilor de la întâlnirea apelor cu uscatul, a animalelor sălbatice cu pragurile domestice, a umbrelor cu corpurile lor și a desenelor de pe suprafețele gri ale ghetoului cu figurile care prind viață și se contorsionează în halucinații vibrante, copleșitoare. Trecerile, metamorfozele, liminalitățile nu sunt explicite sau demonstrative (pentru poezia locurilor sau pentru nu știu ce semnificații cu rost și tâlc) ci gradual create, din însăși natura (pasta) lucrurilor și a faptelor povestite. Altfel spus – și preluând limbajul împrumutat de la alcoolicii care își făceau veacul în barul Cazemata, înainte de a fi închis pentru a permite desfășurarea anchetelor criminalistice: tripuri de calitate, nene, fără figuri. Deznodământul... nu rezolvă misterul... și asta ar trebui să-i încânte odată în plus pe cititorii care s-au lăsat prinși de magia povestirii.
Am admirat și apreciat toată munca lui Ganea. Cu aceasta, completez lectura tuturor cărților sale publicate. Citind însă în ordine inversă publicării, aici am scăzut o stea fiindcă nu mi se pare la fel de bună ca aparițiile sale mai târzii. Ceea ce if anything, cred că dovedește o evoluție a autorului. Din punctul meu de vedere este mai bine rafinat in cărțile mai noi. Povestea de aici conține o împletire real-fantastic suficient de agățătoare, însă pe-alocuri am simțit că s-a dus pe niște căi...fie greu de urmărit pentru mine, fie nu foarte interesante, fie prea cusute cu ață albă. În continuare mențin că Ganea este printre cei mai buni autori români contemporani. Există real talent și stil propriu. Există fărâme și detalii care referă la alte cărți/povești ale sale. Apreciez aceste mici "recompense" pentru cititorii fideli, lucruri care desenează un univers propriu al poveștilor autorului. Iar tușa folosită? Eu zic că este una unică și cu un farmec personal.
Habar n-am avut de existența acestei cărți până nu mi-a fost recomandată de cineva. Recunosc că nu prea cunosc literatura română contemporană şi că am în general prejudecăți când vine vorba de a citi ceva din sfera asta. Dar persoana care mi-a recomandat "Cazemata" a lăudat-o într-atât încât a fost musai să intru în prima librărie şi să întreb de ea.
Pentru o carte de debut, "Cazemata" a fost o minunată surpriză. Şi mi-a îndepărtat de la primele pagini vălul de prejudecăți legate de scriitorii români. Mi-a demonstrat că m-am înşelat grav în credința mea că în România nu se mai scrie literatură de calitate.
Scrisă într-un stil fluid şi de un colocvialism tangibil, "Cazemata" îmi aduce aminte de scriitorul meu preferat - García Marquez - în sensul în care împletește realismul cu magicul şi creează o lume fantastică paralelă lumii reale în care se desfășoară acțiunea.
Tudor Ganea a reuşit să scrie un roman deopotrivă actual şi clasic, care se citeşte extrem de uşor şi pe care cu greu l-am lăsat din mână. Ajunsă la final, nu mi-a venit să cred cât de mult m-a prins acțiunea cărții. Trăiesc în acest moment sentimentul acela de gol, de abandon, pe care doar cărțile cu adevărat bune ți-l lasă. Sper să nu fie un "one-hit wonder" şi să vedem mai multe de la acest extraordinar povestitor.
O carte atât de bine scrisa încât face să ți se deruleze toată acțiunea în fața ochilor, cu fiecare pagină parcursă. Personajele, relația și dialogurile dintre ele fac tabloul complet și ajută mult la punerea în mijlocul locului unde se petrec evenimentele. Descrisă foarte plastic, cu o notă mai mult sau mai puțin fictivă, m-a dus pe malul mării, privindu-i curios pe Lițoi și Olube, trăind tensiunea inspectorului Adamescu, cu iz constant de pește în nări.
3.5*. Un debut foarte bun. Inventivă, originală, enigmatică, onirică, nici măcar nu știu cum să o încadrez exact într-un gen. Dialoguri și monologuri bune, fluente și interesante. Păcat că în a doua parte rămâne mult în zona onirică, în supranatural și nu reușește să deslușească mai bine niște lucruri, ar fi contat pentru ceea ce vrea să fie, și anume un roman detectivistic. Oricum, Tudor Ganea are "un ceva" pe care nu l-am mai întâlnit la alt autor român contemporan (până acum).
A good piece of magic realism, taking place in Constanța, the writer's hometown (and mine as well). Part of the book is written in a very expressive language used by marginal fishermen, who come from the different cultural communities that live together in this city: Romanians, Aromanians, Turks, Tatars, Lipovans etc. Great writing technique, easy and fun read.
Fantezistă, surprinzătoare, cu ritm alert, te trage, cînd nici nu simți, într-o lume fantastică. Destupă porii imanigației. Se citește în trei - patru zile și e numai bună pentru vacanța de vară.
fever dreamish & hipnotizant, dar minus pentru repetitivitatea unor elemente/imagini. ar fi max buna de facut film tho. hate to see a man win, but he kinda does again.
După ,,Cântecul păsării de plajă" am vrut neapărat să citesc cartea de debut a lui Tudor Ganea, și nu m-a dezamăgit. Are un stil de a scrie particular, zic eu, prin descrierile fantastice si detaliate. (ca studentă la Arhitectură pot să înțeleg de ce) Totodată, am simțit că acest roman are un aspect magic care te amețește și te învârte pe toate părțile. Mi-a plăcut mult. Interesant a fost și modul în care vedem cazemata de-a lungul unor decenii, alături de comunitatea care îmbătrânește și se schimbă. S-a simțit cumva ca o parazitare a locului, adusă de ,,blestemul" lui Coco. O tranziție iminentă.
De la un timp încoace citesc cărțile pe apucate - mai multe cărți odată -, dar demult apucătura nu mi-a mai fost atât de strânsă, încât să dau gata câte 50 de pagini la fiecare avânt. Cartea aceasta a lui Tudor Ganea mi-a plăcut mult pentru modul foarte drăguț, așa, de a combina fantasticul cu palpabilul fără a se simți vreo graniță; umorul caracteristic oamenilor simpli, de cartier; erotism sănătos și în măsura în care să te înfierbânte atât cât să te țină pe tot parcursul lecturii cu ochii bulbucați în carte și cu pofta bulbucată la mijloc, nu mai mult. Cam așa!
Senzația că citesc un basm contemporan nu m-a părăsit până la finalul cărții. O altfel de lectură, cu altfel de personaje, deși în aparență totul e banal și comun. Bravo.
Patru stele, pentru că realismul magic mă lasă cu multe întrebări fără răspuns.
Firul epic e puțin întortocheat. Deși la început crezi că ai de-a face cu lumea celor pierde-vară de la colțul străzii de la bloc, cu povești cu alcool și femei "babardite", cartea se transformă într-un roman polițist, în care pui indiciile cap la cap.
Cântecul port-țigaretului vândut de un negustor grec excita femeile peste măsură. La fel s-a întâmplat și cu prostituatele plimbate cu feribotul prin Balta Brăilei, care reușesc să ademenească bărbații din satul fără ponton, înconjurat de nuferi și stuf, unde sunt domesticite berzele, bufnițele și lupii. Acești bărbați bine-făcuți, cu ochii verzi, sunt vânduți nemților și forțați să muncească la cazemata din portul Constanței. Nevestele lor rămân singure în sat și se răzbună peste zece ani prin Ania, care-l ademenește în sat la rândul ei pe proxenetul lor și-i smulge buzele într-o sărutare.
Cazemata e construită așadar pe munca silnică a lipovenilor, care mai că reușesc să sape în interiorul buncărului niște tuneluri ascunse, ce comunică cu marea.
Povestea bărbaților-pescari aduși din satul lor lacustru se leagă mai târziu de întâmplările ciudate care au loc în jurul cazematei și a blocurilor de vis-a-vis (mezeurile): moartea aurolacului Cristian Lițoi, a mamei sale Ania Turcoaica și a tatălui Baban, peste zece ani dispariția a trei muncitori care lucrau la blocul ce urma să se înalțe peste cazemată, dispariția comisarului sub acoperire Radu Adamescu venit să ancheteze cazul, apoi inundarea blocurilor cu apa lacului termal format prin izbucnirea unui izvor lângă cazemată.
Ania Turcoaica este responsabilă și pentru impotența bărbaților din cartier, care nu se mai excită în prezența altor femei. Așa se face că, oficial, la blocurile respective nu s-au mai născut copii de peste 25 de ani.
Cu toate astea, Radu Adamescu vede mulți copii cam de aceeași vârstă pe la bloc. Întâmplările inexplicabile se adună: copiii se joacă în jurul cazematei, colorează cu creta nuferi ce prind viață, bufnița cântă în fiecare seară la malul mării, în bloc miroase puternic a flori și este o căldură neobișnuită în ciuda vremii de afară.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Cumva aceasta carte cred ca încearcă sa sublinieze importanta identității și influenta pe care locul din care fiecare își are originile o are asupra fiecăruia. Începând cu acei lipoveni obligați sa muncească pentru nemți ca să le construiască cazematele și continuând cu generațiile viitoare care s-au născut și au crescut în alt loc decat delta. Acești urmași cu ochi verzi ai lipovenilor au continuat sa păstreze instinctiv obiceiurile, fiind într-o conexiune strânsă cu elementele naturii, embleme ale deltei: apa, berzele, nuferii, bufnitele, dar și cântecul. Cazemata rezista ca o emblema a sacrificiului, al jertfei, fiindcă a fost construita din truda acestor oameni aduși cu forța, iar apa care țâșnește din subteran și amenință orașul semnifica nu neapărat răzbunarea, ci biruința naturii. Într-un fel cazemata și zona din jurul acesteia, sunt transformate într-o lume de basm, un spațiu magic conturat cu ajutorul cretei, nuferilor în care lipovenii înstrăinati încearcă sa supraviețuiască asemeni strămoșilor lor, iar revărsarea apei peste oraș semnifica victoria acestora, care având de partea lor apa, reușesc prin aceasta sa înece o lume care a încercat sa pună stăpânire pe natura și sa le distrugă identitatea, amestecându-i cu cei care nu înțeleg legile nescrise ale naturii.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Un roman de debut foarte bun. O aparentă poveste polițistă despre dispariția unor muncitori într-un oraș de la malul mării (Constanța?!) care dezgroapă multe evenimente stranii despre mica comunitate ce locuiește în blocurile de 4 etaje, blocuri sărmane, ridicate în jurul cazematei - o construcție din beton rămasă din vremurile războiului. În jurul acestei construcții se petrec toate ciudățeniile posibile: crime, sinucideri, aventuri cu proxeneți, dispariții fără explicație, legende care de care mai ciudate.
Tudor Ganea își construiește foarte bine intriga și personajele, ducând firul narativ spre realismul magic. Deși potrivită cheia de lectură, nu pot spune că am fost cel mai mulțumit dintre cititori.
Însă un roman foarte bun, probabil una dintre revelațiile lui 2016 în proza de la noi.
Într-un roman nu foarte lung Tudor Ganea reușește o imersiune într-un univers magic și plin de simboluri cu o linie narativă care m-a prins de la prima pagină. Romanul pare inițial construit ca roman polițist ca să conducă în final spre o alegorie lacustră, aproape onirică si cvasi-cinematografică De citit si recitit!!
Am citit cartea in cateva ore nereusind sa ma desprind din lumea lui Ganea cum nu reuseam in liceu sa ies din lumea fantastica a lui Eliade. (Da, tocmai i.am comparat) Ascultasem o parte dintr.un interviu cu autorul la Radio Cultural: un tanar modest si inteligent. Nu mai stiu exact ce a zis dar am cumparat cartea si ma bucur. E o Experienta.
Yet another one of his books that transports me into my childhood. Set in the same universe as “Cantecul pasarii de plaja”, but this time it’s a fantastic story instead.
It kinda makes me wish that the underground spring in the city was real!
A treia carte scrisă de Tudor Ganea pe care o citesc. Am luat-o de la coadă la cap, de la Porci și 8. Și de dată asta m-a încântat scriitura lui, m-a bucurat precizia arhitecturală a construcției romanului, firescul dialogurilor (oh, Doamne, firescul dialogurilor) și felul în care surprinde cititorul. N-aș lăsa deoparte umorul și ironia. Mi-am comandat și Cântecul păsării de plajă. Să vedem ce vrăji a mai făcut Tudor Ganea.