What do you think?
Rate this book
11 elegii
A venit îngerul şi mi-a zis: de atâta amar de vreme te veghez ca să ajungi om de ştiinţă şi tu până acum nu ai inventat nimic!
Cum să nu; am inventat; numai că ştiinţa pe care eu am creat-o este atât de subtilă, încât uneori se confundă cu firescul. Ea se numeşte hemografia, adică scrierea cu tine însuţi.
Nichita Stănescu
Cum să nu; am inventat; numai că ştiinţa pe care eu am creat-o este atât de subtilă, încât uneori se confundă cu firescul. Ea se numeşte hemografia, adică scrierea cu tine însuţi.
Nichita Stănescu
88 pages, Paperback
First published January 1, 1966
2 people are currently reading
256 people want to read
About the author
Nichita Stănescu
125 books219 followersHe made his literary debut in the Tribuna literary magazine.
For much of his career, Stănescu was a contributor to and editor of Gazeta Literară, România Literară and Luceafărul.
His editorial debut was the poetry book Sensul iubirii ("The Aim of Love"), which appeared under the Luceafărul selection, in 1960. The last volume of poetry published in his lifetime was Noduri şi semne ("Knots and Signs"), published in 1982. He died of hepatitis.
Nichita Stănescu received numerous poetry awards, of which the most important was the Herder Prize (1975) as well as a Nobel Prize nomination.
Unfortunately, he died relatively young, leaving behind some of the most important poetry in post-war Romanian literature.
(Source: Wikipedia)
For much of his career, Stănescu was a contributor to and editor of Gazeta Literară, România Literară and Luceafărul.
His editorial debut was the poetry book Sensul iubirii ("The Aim of Love"), which appeared under the Luceafărul selection, in 1960. The last volume of poetry published in his lifetime was Noduri şi semne ("Knots and Signs"), published in 1982. He died of hepatitis.
Nichita Stănescu received numerous poetry awards, of which the most important was the Herder Prize (1975) as well as a Nobel Prize nomination.
Unfortunately, he died relatively young, leaving behind some of the most important poetry in post-war Romanian literature.
(Source: Wikipedia)
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 16 of 16 reviews
March 7, 2021
"Moare numai cel care se știe pe sine,
se naște numai cel care își este
sieși martor."
se naște numai cel care își este
sieși martor."
March 5, 2025
,,A te sprijini de propriul tău pământ
când eşti sămânţă, când iarna
îşi lichifiază oasele albe şi lungi
şi primăvara se ridică.
A te sprijini de propria ţară
când, omule, eşti singur, când eşti bântuit
de neiubire,
sau pur şi simplu când iarna
se descompune şi primăvara
îşi mişcă spaţiul sferic
asemenea inimii
din sine însăşi spre margini.
A intra curăţit în muncile
de primăvară,
a spune seminţelor că sunt seminţe,
a spune pământului că e pământ!
(…)
A fi sămânţă şi a te sprijini
de propriul tău pământ.”
când eşti sămânţă, când iarna
îşi lichifiază oasele albe şi lungi
şi primăvara se ridică.
A te sprijini de propria ţară
când, omule, eşti singur, când eşti bântuit
de neiubire,
sau pur şi simplu când iarna
se descompune şi primăvara
îşi mişcă spaţiul sferic
asemenea inimii
din sine însăşi spre margini.
A intra curăţit în muncile
de primăvară,
a spune seminţelor că sunt seminţe,
a spune pământului că e pământ!
(…)
A fi sămânţă şi a te sprijini
de propriul tău pământ.”
May 12, 2020
un lucru deloc surprinzător de care mi-am dat seama: ar trebui să (re)citim poeții preferați mai des. nu știu ce mă tot fâțâi cu x și y carte citite că așa ar trebui, că vezi doamne nu vreau să am lacune și așa mai departe, când eu ajung să-l citesc pe nichita atât de rar. [ar trebui să revin la cititul practicat total din plăcere și devotament :) ] dar revenind la carte, n-aș ști să explic cât de mult mi-a plăcut. dar așa e mereu când citesc ce a scris omul ăsta și nu pot descrie niciodată cât mă inspiră și mă aduce mai aproape de mine, la modul cel mai liniștitor și bun cu putință. dacă n-aș vrea s-o dau în aparente misticisme penibile, aș spune că are ceva care mă cheamă, mă întregește. în același timp voi fi sinceră, vreo 2-3 elegii dinspre sfârșit nu m-au dat pe spate, deci rating-ul e mai mult un 4,8/5. chiar și așa, highly recommended.
Însă el, care știe totul,
la Nu și la Da are foile rupte.
Și nu dorm numai eu aici,
ci și întregul șir de bărbați
al căror nume-l port."
Bat din aripi și dorm –
aici,
înlăuntrul desăvârșit,
care începe cu sine
și se sfârșește cu sine,
nevestit de nici o aură,
neurmat de nici o coadă
de cometă."
"O, scurtă tristețe, insectă verzuie"
May 10, 2020 – page 11 "O, nu te tăia la mână sau la picior,
din greșeală sau dinadins.
De îndată vor pune în rană un zeu,
ca peste tot, ca pretutindeni,
vor așeza acolo un zeu
ca să ne-nchinăm lui, pentru că el
apără tot ceea ce se desparte de sine."
"Copacii ne văd pe noi,
iar nu noi pe ei.
Ca și cum s-ar sparge o frunză
și-ar curge din ea
o gârlă de ochi verzi.
Suntem fructificați. Atârnăm
de capătul unei priviri
care ne suge."
"Recădeam în starea de om
atât de iute, că mă loveam
de propriul meu trup, cu durere,
mirându-mă foarte că-l am.
Îmi lungeam sufletul într-o parte și-ntr-alta,
ca să-mi umplu țevile brațelor cu el.
La fel și globul de peste umeri
și celelalte-nfățișări la fel.
Astfel mă încordam să-mi aduc aminte
lumea pe care-am înțeles-o fulgerător,
și care m-a pedepsit zvârlindu-mă-n trupul
acesta, lent vorbitor."
"Dar nu-mi puteam aminti nimic.
Doar atât – că am atins
pe Altceva, pe Altcineva, pe Altunde,
care, știindu-mă, m-au respins.
Gravitație a inimii mele,
toate-nțelesurile rechemându-le
mereu înapoi. Chiar și pe tine,
rob al magneților, gândule."
"Învins în afară,
Evul Mediu s-a retras în mine
și
propriul meu trup nu
mă mai înțelege
și
propriul meu trup mă urăște,
ca să poată exista mai departe
mă urăște."
"Astfel,
el [trupul] se grăbește să se prăbușească
în somn,
seară de seară;
și iarna
din ce în ce mai puternic se înconjoară
cu straturi de gheață,
cutremurându-se și izbindu-mă și
scufundându-mă adânc în el însuși,
voind
să mă ucidă ca să poată fi liber
și neucigându-mă
ca să poată fi, totuși, trăit de cineva."
Însă el, care știe totul,
la Nu și la Da are foile rupte.
Și nu dorm numai eu aici,
ci și întregul șir de bărbați
al căror nume-l port."
Bat din aripi și dorm –
aici,
înlăuntrul desăvârșit,
care începe cu sine
și se sfârșește cu sine,
nevestit de nici o aură,
neurmat de nici o coadă
de cometă."
"O, scurtă tristețe, insectă verzuie"
May 10, 2020 – page 11 "O, nu te tăia la mână sau la picior,
din greșeală sau dinadins.
De îndată vor pune în rană un zeu,
ca peste tot, ca pretutindeni,
vor așeza acolo un zeu
ca să ne-nchinăm lui, pentru că el
apără tot ceea ce se desparte de sine."
"Copacii ne văd pe noi,
iar nu noi pe ei.
Ca și cum s-ar sparge o frunză
și-ar curge din ea
o gârlă de ochi verzi.
Suntem fructificați. Atârnăm
de capătul unei priviri
care ne suge."
"Recădeam în starea de om
atât de iute, că mă loveam
de propriul meu trup, cu durere,
mirându-mă foarte că-l am.
Îmi lungeam sufletul într-o parte și-ntr-alta,
ca să-mi umplu țevile brațelor cu el.
La fel și globul de peste umeri
și celelalte-nfățișări la fel.
Astfel mă încordam să-mi aduc aminte
lumea pe care-am înțeles-o fulgerător,
și care m-a pedepsit zvârlindu-mă-n trupul
acesta, lent vorbitor."
"Dar nu-mi puteam aminti nimic.
Doar atât – că am atins
pe Altceva, pe Altcineva, pe Altunde,
care, știindu-mă, m-au respins.
Gravitație a inimii mele,
toate-nțelesurile rechemându-le
mereu înapoi. Chiar și pe tine,
rob al magneților, gândule."
"Învins în afară,
Evul Mediu s-a retras în mine
și
propriul meu trup nu
mă mai înțelege
și
propriul meu trup mă urăște,
ca să poată exista mai departe
mă urăște."
"Astfel,
el [trupul] se grăbește să se prăbușească
în somn,
seară de seară;
și iarna
din ce în ce mai puternic se înconjoară
cu straturi de gheață,
cutremurându-se și izbindu-mă și
scufundându-mă adânc în el însuși,
voind
să mă ucidă ca să poată fi liber
și neucigându-mă
ca să poată fi, totuși, trăit de cineva."
Read
January 20, 2025Come diceva Gorgia da Lentini, nulla è comunicabile, la parola è altro dalla realtà e quindi la realtà non può essere spiegata tramite la parola. Stanescu ha studiato Gorgia e conscio dell'impossibilita di sovrapporre simbolico e reale, vorrebbe liberarsi della parola ma al contempo riconosce che è il suo unico mezzo espressivo.
La parola però, come detto, non spiega l'universo e la realtà che ci circonda, la parola è creatrice e quindi crea un proprio mondo con un proprio codice.
Ci sei ancora?
L'Io del poeta si fa Dio del proprio mondo.
Ma la ricerca del proprio Io/Dio è inconcludente dato che l'Io quando si parla parla a sé stesso sempre e soltanto come Tu quindi se io sono il mio nome, è proprio nel nome che si istituisce l'alienazione del soggetto, il quale quindi si identifica in "altro da sé", secondo quel matto di Lacan.
Perciò per dare senso all'io serve necessariamente un Tu, almeno fino al momento in cui non iniziamo a prendere in seria considerazione l'ipotesi che la filosofia moderna nella sua continua ricerca di risposte sia una gigantesca, fastidiosa masturbazione.
Qualche giorno fa ho letto questa frase di Kyle MacLachlan su Lynch:
"David non era interessato alle risposte perché capiva che le domande sono la spinta che ci rende quello che siamo. Le domande Sono il Respiro".
David Lynch aveva un'immaginazione e una sensibilità sopra alla media e io credo che fosse davvero poetico e credo anche che la poesia si affidi all'immaginazione e all'emotività molto più che a risposte e significati.
Credo quindi che introdurre, come in questo caso, una raccolta poetica citando Lacan e Deridda sia un modo perfetto per prosciugare poesia dalla poesia.
- Eraserhead Is my most spiritual film.
~ Oh. Elaborate on that.
- No, i won't.
La parola però, come detto, non spiega l'universo e la realtà che ci circonda, la parola è creatrice e quindi crea un proprio mondo con un proprio codice.
Ci sei ancora?
L'Io del poeta si fa Dio del proprio mondo.
Ma la ricerca del proprio Io/Dio è inconcludente dato che l'Io quando si parla parla a sé stesso sempre e soltanto come Tu quindi se io sono il mio nome, è proprio nel nome che si istituisce l'alienazione del soggetto, il quale quindi si identifica in "altro da sé", secondo quel matto di Lacan.
Perciò per dare senso all'io serve necessariamente un Tu, almeno fino al momento in cui non iniziamo a prendere in seria considerazione l'ipotesi che la filosofia moderna nella sua continua ricerca di risposte sia una gigantesca, fastidiosa masturbazione.
Qualche giorno fa ho letto questa frase di Kyle MacLachlan su Lynch:
"David non era interessato alle risposte perché capiva che le domande sono la spinta che ci rende quello che siamo. Le domande Sono il Respiro".
David Lynch aveva un'immaginazione e una sensibilità sopra alla media e io credo che fosse davvero poetico e credo anche che la poesia si affidi all'immaginazione e all'emotività molto più che a risposte e significati.
Credo quindi che introdurre, come in questo caso, una raccolta poetica citando Lacan e Deridda sia un modo perfetto per prosciugare poesia dalla poesia.
- Eraserhead Is my most spiritual film.
~ Oh. Elaborate on that.
- No, i won't.
January 17, 2016
Audiobook-ul care conţine recitarea Oanei Pellea e interesantă dar cartea în format fizic nu e cu nimic mai prejos.
September 26, 2024
Nu pot spune că îmi place neapărat stilistica și imagistica pe care a ales-o pentru majoritatea dintre poezii, e bazată în mare măsură pe obiecte din realitate și natură, lucru care, în mintea mea neobișnuită cu această tipologie de prezentare, le coboară cumva spre o formă de banalitate. Aș fi curios cum ar fi arătat unele dintre ele cu metafore predominante din alt domeniu, mai “ethereal”. Pentru că ideile din spatele poeziilor chiar par dintr-un alt plan existențial, majoritatea fiind plăcut de profunde, după o analiză (nu foarte lungă) asupra a ce se ascunde în spatele cuvintelor.
Cu toate acestea, am câteva versuri preferate (într-o ordine ne-aleatorie):
Trăiesc in numele păsărilor
dar mai ales în numele zborului
Niciodată n-am să fiu sacru.
Mult prea mult am imaginația
celorlalte forme concrete.
Și nici n-am vreme din pricina asta
să mă gândesc la propria viață.
Iată-mă, rămânând ceea ce sunt,
cu steaguri de singurătate, cu scuturi de frig.
Mă doare diavolul și verbul.
Centrul atomului mă doare.
Voi alerga, deci, în toate părțile deodată,
după propria mea inimă voi alerga.
„Maestrul, ah, e nebun,
căci el suferă de-ntreg universul.”
Totul e simplu, atât de simplu
încât devine de neînțeles.
Numai cel care e singur în sine, e însoțit.
Numai din somn se poate trezi fiecare, -
din coaja vieții nici unul, niciodată.
Spune Nu doar acela care-l știe pe Da,
însă el, care știe totul,
la Nu și Da are foile rupte.
Iată, cunoașterea de sine!
De apreciat că se termină la pagina 69.
Cu toate acestea, am câteva versuri preferate (într-o ordine ne-aleatorie):
Trăiesc in numele păsărilor
dar mai ales în numele zborului
Niciodată n-am să fiu sacru.
Mult prea mult am imaginația
celorlalte forme concrete.
Și nici n-am vreme din pricina asta
să mă gândesc la propria viață.
Iată-mă, rămânând ceea ce sunt,
cu steaguri de singurătate, cu scuturi de frig.
Mă doare diavolul și verbul.
Centrul atomului mă doare.
Voi alerga, deci, în toate părțile deodată,
după propria mea inimă voi alerga.
„Maestrul, ah, e nebun,
căci el suferă de-ntreg universul.”
Totul e simplu, atât de simplu
încât devine de neînțeles.
Numai cel care e singur în sine, e însoțit.
Numai din somn se poate trezi fiecare, -
din coaja vieții nici unul, niciodată.
Spune Nu doar acela care-l știe pe Da,
însă el, care știe totul,
la Nu și Da are foile rupte.
Iată, cunoașterea de sine!
De apreciat că se termină la pagina 69.
March 4, 2024
,,şi
propriul meu trup nu
mă mai înţelege
şi
propriul meu trup mă urăşte,
ca să poată exista mai departe
mă urăşte.
Astfel,
el se grăbeşte să se prăbuşească
în somn,
seară de seară;
şi iarna
din ce în ce mai puternic se înconjoară
cu straturi de gheaţă,
cutremurându-se şi izbindu-mă şi
scufundându-mă adânc în el însuşi,
voind
să mă ucidă ca să poată fi liber
şi neucigându-mă
ca să poată fi, totuşi, trăit de cineva"
propriul meu trup nu
mă mai înţelege
şi
propriul meu trup mă urăşte,
ca să poată exista mai departe
mă urăşte.
Astfel,
el se grăbeşte să se prăbuşească
în somn,
seară de seară;
şi iarna
din ce în ce mai puternic se înconjoară
cu straturi de gheaţă,
cutremurându-se şi izbindu-mă şi
scufundându-mă adânc în el însuşi,
voind
să mă ucidă ca să poată fi liber
şi neucigându-mă
ca să poată fi, totuşi, trăit de cineva"
February 24, 2021
„Centrul atomului mă doare,
și coasta cea care mă ține
îndepărtat prin limita trupească
de trupurile celelalte, și divine.
Sunt bolnav. Mă doare o rană
pe care o port pe tavă
ca pe sfârșitul Sfântului Ioan
într-un dans de aprigă slavă.”
și coasta cea care mă ține
îndepărtat prin limita trupească
de trupurile celelalte, și divine.
Sunt bolnav. Mă doare o rană
pe care o port pe tavă
ca pe sfârșitul Sfântului Ioan
într-un dans de aprigă slavă.”
August 16, 2022
Înțelegi ceea ce nu înțelegi de fapt.
October 12, 2023
“El centro del átomo me duele”
“Cuerpo raro, cuerpo asimétrico
(…) Asombrado estando ante el sol
esperando pacientemente a que a la luz le crezca
un cuerpo a la medida”
“Cuerpo raro, cuerpo asimétrico
(…) Asombrado estando ante el sol
esperando pacientemente a que a la luz le crezca
un cuerpo a la medida”
June 21, 2024
a patra elegie și elegia a zecea <3
February 11, 2020
"Sunt bolnav nu de cântece,
ci de ferestre sparte,
de numărul unu sunt bolnav,
că nu se mai poate împarte
la două țâțe, la două călcâie,
la două picioare în alergare
neputând să rămâie."
ci de ferestre sparte,
de numărul unu sunt bolnav,
că nu se mai poate împarte
la două țâțe, la două călcâie,
la două picioare în alergare
neputând să rămâie."
February 23, 2019
Cei de la resuscitata carte românească mi.au oferit o ocazie noua sa recitesc elegiile stanesciene. Primele doua rămân favoritele mele
June 14, 2015
"A fi înlăuntrul fenomenelor, mereu înlăuntrul fenomenelor. "
May 29, 2024
Nichita mi-a arătat ce este poezia, de fapt.
Displaying 1 - 16 of 16 reviews