Start the Clock

by Benjamin Rosenbaum

Frankly, we were excited. This move was what our Pack needed — the four of us, at least, were sure of it. We were all tired of living in the ghetto — we were in three twentieth-century townhouses in Billings, in an “age-mixed” area full of marauding Thirteens and Fourteens and Fifteens. Talk about a people damned by CDAS — when the virus hit them, it had stuck their pituitaries and thyroids like throttles jammed open. It wasn’t just the giantism and health problems caused by a thirty-year overdose on growth hormones, testosterone, estrogen, and androgen. They suffered more from their social problems — criminality, violence, orgies, jealousy — and their endless self-pity.

26 pages, ebook

First published August 1, 2004

About the author

Benjamin Rosenbaum has been nominated for the Hugo, Nebula, BSFA, Sturgeon, and World Fantasy Awards. He is the author of _The Unraveling_, a queer far-future coming-of-age novel, the short story collection _The Ant King and Other Stories_, and the Ennie-nominated Jewish historical fantasy tabletop roleplaying game _Dream Apart_. His stories have been translated into 25 languages.

He is the co-host of the podcast _Mohanraj and Rosenbaum Are Humans_.


Originally from Arlington, VA, he lives near Basel, Switzerland with his wife and children.

Author photo (c) 2017 Portrait Playtime.

Reviews

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Agenta imobiliară pentru Tărâmul Piraţilor era bătrână. Dezgustător de bătrână. Greu de spus în cazul Babalâcilor, dar după cum arăta, părea să fi trecut de Treizeci. Persoanele ca ea nu mai au pielea suplă dar, folosind uleiurile şi pudrele potrivite, îşi pot ascunde majoritatea defectelor. Femeia din faţa noastră nu se prea ostenise cu îngrijirea pielii. Avea riduri adânci în jurul ochilor şi sprâncenelor.

  Şi abordase şi un stil Mămică: capot albastru, şorţ cu volănaşe, mănuşi albe ca o gospodină pricepută la toate. Dacă ai de gând să goneşti prin părţile astea din Montana, etalându-ţi sânii aceia mari şi tremurători ca piftia şi coapsele uriaşe, cred că aşa trebuie să-ţi arăţi consideraţia. A rostit ceva către cineva aflat în partea din spate a furgonetei, după care a pornit grăbită pe alee, îndreptându-se spre noi.

  — Minunat loc, a exclamat ea. Şi zona e frumoasă.

  — Uite, Suze, mămica ta, mi-a şoptit Tommy în ureche.

  Respiraţia lui m-a gâdilat. L-am împins deoparte.

  Era super, nu puteam să neg asta. Stăteam sub prova de cincisprezece metri a galionului pe care venisem să-l vedem. În jurul nostru, o flotă întreagă de cuirasate, goelete, fregate şi cutere se lăfăia pe peluzele extrem de bine îngrijite şi pe străzile cenuşii ca oţelul. Majoritatea proprietăţilor erau închise, cu aşternuturile de gazon neatinse. Doar câteva păreau locuite: peluze presărate de aparate, excavaţii începute cu buldozere de mici dimensiuni şi apoi abandonate, cu drapele de Bandă, Roi sau Familie fluturând pe arborele prova. Tunuri de apă ce ameninţau trecătorii. Mi-am vârât mâinile în buzunarele pantalonilor şi m-am apucat să treier scame între degete.

  — Deci sunt numai Nouari?

  Doamna Trecută de Treizeci s-a încruntat.

  — Doamnă, îmi pare rău, dar Legea anti-minoritară din 2035.

  — Mda, rasă, sex, vârstă aetială, vârstă cronologică, preferinţe stimulatoare sau origine naţională. Cunosc legea. Dar cine altcineva ar mai dori să trăiască în Tărâmul Piraţilor?

  Doamna Trecută de Treizeci a deschis doar gura, dar nu a scos nici un sunet.