Cartea aceasta apare la douăzeci de ani de la căderea regimurilor comuniste. Prima ei ediţie a văzut lumina tiparului acum zece ani, cu titlul Miracolul revoluţiei şi subtitlul O istorie politică a căderii regimurilor comuniste. Titlul era, evident, ironic, de vreme ce probam că deznodământul a fost inevitabil şi nu a avut nimic miraculos. Unii au citit titlul ca anunţând un eseu politic despre anul 1989. Nu; cartea de faţă este, de fapt, o cronică a evenimentelor de atunci. Ea se întinde de la mijlocul anilor '70 (Conferinţa de la Helsinki, alegerea lui Karol Wojtyła papă, instalarea lui Ronald Regan la Casa Albă şi a lui Margaret Thatcher în Downing Street 10th - aşadar, de la invadarea Afaganistanului la fenomenul Solidarność) până la alegerea lui Gorbaciov la Kremlin, în martie 1985, şi declanşarea frământărilor cu caracter revoluţionar în toate ţările din Europa Centrală şi de Est. Descrierea revoluţiei din 1989 este miezul acestei cărţi, care urmăreşte evenimentele până la puciul de la Moscova, din august 1991, demisia lui Gorbaciov şi prăbuşirea URSS, când am pus punct acestei cronici. Pentru a înlătura confuzia şi din spirit de riigoare, am preferat să inversez titlul cu subtitlul ediţiei din 1999, anunţând, mai clar, încă de pe copertă, intenţiile autorului şi natura acestei cărţi. (Stelian Tănase)
Stelian Tănase este un scriitor, istoric, politolog, publicist, scenarist, regizor, realizator de televiziune și analist politic român. S-a nascut in 1952 la Bucuresti. A absolvit Facultatea de Filozofie din Bucuresti in 1977, si este doctor in sociologie politica, 1996. Preda stiinte politice la Universitatea Bucuresti.
A debutat ca romancier in 1982 cu Luxul melancoliei (Cartea Romaneasca, reeditat 1993). Intre 1983 si 1989 i s-a interzis publicarea altor doua romane. Dupa 1989 i-au aparut urmatoarele carti: Corpuri de iluminat (roman, Cartea Romaneasca, 1990. ed a II-a, 1998, Allfa) Socuri si crize (articole politice, Staff, 1993) Playback (roman, Ed. Fundatiei Culturale Romane, 1995) Ora oficiala de iarna. Jurnal 1986–1990 (Institutul European, 1995) Sfidarea memoriei (convorbiri cu Alexandru Paleologu), (Du Style, 1996) Revolutia ca esec. Elite & societate (studii politice), (Polirom, 1996) Anatomia mistificarii. Procesul Noica-Pillat (Humanitas, 1997, ed a II-a Humanitas, 2003) Elite si societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej, 1948–1965 (Humanitas, 1998) L.A. vs. N.Y. Jurnal american (Polirom, 1998) Miracolul revolutiei. O istorie politica a caderii regimurilor comuniste (Humanitas, 1999) Acasa se vorbeste in soapta. Dosar & jurnal din anii tarzii ai dictaturii (Compania, 2002)
Între 2013 și 2015, Stelian Tănase a fost Președintele Societății Române de Televiziune. Din 1990 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Din mai 2025, membru de onoare al Uniunii Naționale a Scriitorilor Greci.
Opera lui Stelian Tănase are trei părți importante: textele ficționale (literatura), textele nonficționale (știință politică, istorie, cercetarea arhivelor), memorialistica. O parte semnificativă dintre cărțile nonficționale reprezintă rodul cercetărilor de decenii făcute de Stelian Tănase în arhivele comunismului românesc, arhivele PCR și arhivele fostei poliții politice, Securitatea. Despre romanele lui Stelian Tănase au scris mai mulți critici literari.
Distincții: Ordinul național „Steaua României” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”
Am citit-o ca pe un roman pasionant, complet absorbită. E o carte bine documentată și gândită, care m-a ajutat să pun mai bine în context și să-mi răspund unor întrebări în jurul cărora bâjbâiam. De ce ne revenim atât de greu din comunism? Ce au făcut diferit celelalte ţări ex-comuniste până în 89? Ce a făcut diferenţa apoi în primii ani de după căderea regimurilor comuniste? De ce suntem noi atât de diferiţi? Dincolo de aspectele sociale și politice, multe reflecţii despre liderii comuniști, calitatea lor umană, nevoia lor de grandoare și de control. Ici-colo, personalităţi de carnaval, de un ridicol suprarealist. Ar fi amuzant dacă n-ar fi fost tragic. Cum ziceam, fascinantă ca un roman bun.
Cind Armata Rosie a zdrobit revoltele de la Berlin (1953) si Budapesta (1956), sau reformele cehoslovace (1968), Occidentul, desi a protestat, nu a actionat. El a acceptat cele intimplate. Ratiunea acestui comportament a fost ca interventiile Armatei Rosii se produsesera in „zona sovietica. In decembrie 1979, URSS a depasit pentru prima data aceste granite. De la razboiul Coreii incoace, URSS nu-si mai deplasase trupele dincolo de granitele imperiului.