Nouă povești muzicale ne poartă într-o călătorie miraculoasă de-a lungul secolelor pentru a-i cunoaște pe cei mai importanți compozitori ai lumii, adevărate figuri geniale care ne-au lăsat operele canonice ale muzicii clasice. Și nu este orice fel de plimbare, ci o promenadă la pas, făcută alături de un prieten care ne invită să pătrundem în casa muzicienilor precum Mozart, Beethoven sau Enescu, dezvăluiți dincolo de creația lor.
Dirijorul Tiberiu Soare ne invită la o călătorie muzicală de-a lungul timpului: începem cu muzica barocă despre care aflăm că a influențat structura muzicii difuzate de MTV: melodiile au o introducere, o strofă urmată de un refren, continuă cu încă o strofă și, eventual, cu repetarea refrenului, o parte instrumentală sau un solo de chitară (în cazul formațiilor rock), după care se reia refrenul cu cea mai mare forță și de cele mai multe ori, ca să rămână bine întipărit în mințile ascultătorilor.
Îi cunoaștem mai bine opera lui Mozart și Beethoven și faptul că cei doi s-au întâlnit la Viena în anul 1777. S-a păstrat, o remarcă făcută de Mozart, cum că ar trebui să fie atenți la copilul acesta, pentru că va avea multe de spus și se va vorbi foarte mult despre el. Beethoven avea 17 ani, iar Mozart avea 31. Nici până în ziua de azi nu se știe dacă a fost doar politicos sau dacă într-adevăr a avut un moment profetic. În imaginarul nostru, de cele mai multe ori, îl vedem pe Mozart-copil, iar pe Beethoven-matur, furios, încruntat. În întânirea despre care vă povestesc este exact invers. Avem un Mozart matur, care nu era deloc furios, dar era într-o grabă teribilă, pentru că trebuia să termine opera. Și îl avem pe Beethoven la vârsta adolescenței.
Ajungem apoi la Școala franceză și impresionismul în muzică, Tiberiu Soare face o comparație luminoasă între muzică și pictură: dacă ne jucăm puțin cu pararelismele, putem face o legătură directă între estetica lui Monet și a lui Debussy, iar Picasso poate fi asemuit cu Ravel.
Muzica lui Enescu e ca un arbore, ca o plantă maiestuasă; începe ca o sămânță care crește și se dezvoltă viguros, plină de ramificații, asemeni unui stejar.
Pe scurt, cartea ”Nouă povești muzicale” de Tiberiu Soare este cartea care, după foarte mulți ani (că mi-e și rușine să recunosc…) mi-a adus aminte că tare mult îmi plăcea să ascult pe vremuri muzică clasică, subt toate formele ei.
Ei bine, după ce am citit cartea (practic într-o după masă, atât de tare m-a prins), m-am apucat și am ascultat câteva opere, m-am reîntors la Janacek (maxim îmi place!), l-am luat pe Grieg pe puricat auditiv, am făcut o baie de Mozart și de Enescu și merg înainte pe drumul ăsta.
În acest nou episod din #RaftulLuiChinezu, salut cu deosebit entuziasm această inițiativă marca Fundatia Calea Victoriei și raportez că am deveni o leacă fan :D https://cristianchinabirta.ro/2019/04...
E una din cartile care te intristeaza la final pentru ca nu mai ai cum sa gusti din frumusetea ei. As mai da inca 10 ratinguri maxime pentru aceasta carte. Este un must read pentru oricine. Este imbinarea geniala de biografie, cu context istoric, cu compozitii de capatai si teorie. As sublinia-o pe toata ca pe textele din facultate pe care trebuia sa le retin in doua nopti si-o zi. Numai cuvinte de lauda pentru Tiberiu.