…Un lanţ nesfârşit de „dacă”, ce se termina cu o singură propoziţie: „Dacă nu veneai Tu, Doamne…” Nepătrunse sunt căile Tale! Nepătrunse sunt căile Tale! Lida și-a aruncat privirea pe fereastră. O briză uşoară răscolea apa albastră. Soarele revărsat peste mare juca în linii mici, care se pierdeau în adâncurile orizontului. Mergea cu privirea pe cărarea aurie care se îngusta de-a lungul apei, până ce se stingea biruitoare în frumuseţea cerurilor. Oricum ar fi fost marea, liniştită sau cu valuri, soarele se sfârşea mereu în nemărginirea cerului. „Ca drumurile lui Dumnezeu”, a şoptit şi a lăcrimat… Căci drumurile lui Dumnezeu, fie că merg spre liniştea din Emaus, fie că urcă spre chinurile Golgotei, se termină întotdeauna şi neîndoielnic în Rai.
O carte cu multă lumină și credință. O carte cu întrebări de „De ce?” și cu un întreg lanț de „Dacă...” (200, 215 p.). Acest roman, această poveste a unei pianiste a pus la încercare mai multe stări, a războit emoțiile și sentimentele unui muritor de rînd. Amalgamul de stări se învîrt în jurul unei credințe adevărate și desăvîrșite. - „Cel dintîi și cel mai mare artist este Dumnezeu. A creat lumea cea frumoasă. Ar fi putut s-o facă doar utilă, pentru a satisface nevoile noastre materiale, însă a făcut-o și frumoasă, pentru a bucura și pentru a veseli inima omului”; - „Artistul este o floarea-soarelui. Privește spre cer și le arată oamenilor cerul”.
Am trăit emoții puternice atunci cînd Lida a atins succesul, a ajuns în vîrf dar de aici, greutatea sufletului o tîra la pămînt. Am retrăit pentru Irena care nu a avut parte de dragostea părintească, care nu a găsit calea cea dreaptă și a ajuns dependentă de droguri, pentru Alex care a ales un drum greșit și se ocupa de traficul de droguri. Am retrăit atunci cînd Lida, o renumită pianistă, s-a întîlnit, peste mulți ani, cu Angeliki - cea mai renumită dansatoare, Lida oarbă și Angeliki în căruciorul cu rotile. (despre prima lor întîlnire la p. 170) Dar lucrurile niciodată nu sunt întîmplătoare. - „Deosebiți suntem toți, deosebiți ne-a făcut Dumnezeu”; - „Există multe feluri în care putem vedea”.
Legătura de prietenie dintre Lida și Irena ne adeverește faptul că un om poate salva un alt om care se află pe marginea unei prăpastii doar cu credință, cu iubire. - „Ai grijă de el și ce vei mai cheltui, eu, cînd mă voi întoarce, îți voi da”.
Întotdeauna este timp pentru a ne cere iertare, Carla (Zoia) chiar dacă o invidia pe Lida pentru talentul său, a dorit să o ocrotească de intențiile răufăcătoare ale lui Alex, și Lida, după ani de zile, își cere iertare pentru că a compromis-o, pentru că nu a văzut și nu a înțeles lucrurile la timp. - „Lacrimile pot să articuleze cele mai calde cuvinte de mulțumire, iar cuvintele „Slavă Ție!” izvorăsc din cele mai mari încercări”.
Este o carte puternică, unde ne demonstrează că familia este cel mai de preț cadou, că talentul de la Dumnezeu trebuie păstrat cu sfințenie și de lucrat asupra lui cu dăruire de sine, și nu de uitat de Cel De Sus. Prietenii sunt acele persoane care au nevoie de ajutor și care trebuiesc tratați cu iubire. - „S-au întîmplat multe pe care nu le-am vrut, pentru ca în cele din urmă să se întîmple toate cele pe care le-am vrut”.
O carte care m-a trecut prin toate stările! Asta înseamnă o carte EXTRAORDINARĂ: să te facă să simți și să te oblige să înveți prin acel amalgam de sentimente! Am învățat cum pot fi oamenii, ce înseamnă pronia divină, cum într-o mărturie atât de profundă și de sacră se poate ascunde atâta perfiditate și neomenie, ce sprijin enorm poate fi familia în momentele în care nu te mai regăsești în societatea distorsionată!... Maj presus de toate am învățat cum să iubesc! Am învățat ce înseamnă să oferi iubire cuiva care simți că este acolo pentru tine! Am învățat(mi s-a reconfirmat de fapt) că totul se întâmplă cu un scop revelator! Pentru om! Pentru omrnire! Una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit!
“Suntem niste samarineni care călătoresc din Ierihonul prezentului in Ierusalimul veșnic.Urcam pe trepte dificile,stâncoase,prin prăpastii și locuri gloduroase.Pe drumul nostru gem mii de oameni răniți,care au căzut in mâinile tâlharilor .” “Întreaga noastră omenie,adevarata noastră valoare ,in asta consta:dacă ne vom abate din drumul nostru,din succesul nostru personal,ca sa punem pe rănile lir untdelemn și vin,ca sa-i Oblojim cu iubire și apoi sa-i căram in spate la hanul lui Dumnezeu,care are puterea sa vindece toate rănile.”
Speechless.... Merita citita aceasta carte... De oricine... Nu am citit ceva care sa explice atat de bine modul in care Dumnezeu lucreaza in vietile oamenilor. Este plina de surprize si rasturnari de situatie... M-a emotionat...iar la final nu am reusit sa-mi opresc lacrimile...
Această carte m a impresionant profund și s a dovedit a fi mult peste așteptări!Intră categoric în topul cărților mele preferate!⭐⭐⭐⭐⭐⭐⭐ Recomand cu toată încrederea!♾
"Acum nu mai eşti în depresie. Îl ai pe Dumnezeu cu tine, ai nădejdea în suflet. Ştiinţa este mâna pe care El o întinde spre nevoile noastre. Prinde această mână şi las-o să te conducă unde vrea El. Cu vedere sau fără vedere, tu oricum eşti de-acum în Lumină!" "Aceasta este credinţa. Să ne lepădăm de cele omeneşti, încredințându-ne celor dumnezeieşti." "atunci când ai dureri, când ai melancolii, când ți-e teamă, când eşti războită de ispite, să spui, să strigi tare, dacă e nevoie, aceste cuvinte: „Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul" "
Carte superba!! Ce am invatat din es e ca trebuie sa ne lasam in Voia lui Dumnezeu, indiferent de situatie el stie ce e mai bine pentru noi cum de altfel El cunoaste urmatoarea noastra miscare si tot ceea ce vom face in aceasta Viata! ❤️ Recomand cu drag! 🫶
“Oricum ar fi fost marea, liniștită sau cu valuri, soarele se sfârșea mereu în nemărginirea cerului. <>, a șoptit și a lăcrimat... căci drumurile lui Dumnezeu, fie că merg spre liniștea din Emaus, fie că urcă spre chinurile Golgotei, se termină întotdeauna și neîndoielnic în Rai. Slavă Ție, Doamne! Amin.”
“Cel dintâi și cel mai mare artist este Dumnezeu. A creat lumea cea frumoasă. Ar fi putut să o facă doar utilă, pentru a satisface nevoile noastre materiale, însă a făcut-o și frumoasă, pentru a bucura și pentru a veseli inima omului.”
Nimic nu este întâmplător în această viață. Totul are un scop și nimic nu se petrece fără o cauză, deși, în momentele dureroase, este dificil să privim dincolo de suferință.
O carte pentru suflet, despre momentele de neputință și deznădejde, în care ne simțim ca o trestie în bătaia vântului, însă reîntoarcerea la credință ne readuce pe culmile dobândirii fericirii și păcii interioare.
O carte emoționantă și puternică, despre tânăra Lida, pasionată de muzică, și cu o credință de nezdruncinat, dar pentru care atingerea culmilor succesului și faima a însemnat înstrăinarea de Dumnezeu și multă nefericire.
O carte scurtă, captivantă, dar cu o adevărată lecție de viață. ❤️
“Atunci nu știa. Visa la un zâmbet nesfârșit, însă nu știa că zâmbetele nesfârșite se pregătesc în lacrimi. Nu știa că sufletul la un moment dat își calcă singur în picioare cele mai mari năzuințe, fiind înșelat de tâlharii care așteaptă în afara și înăuntrul său. Nu știa că lacrimile pot să articuleze cele mai calde cuvinte de mulțumire, iar cuvintele “Slavă Ție!” izvorăsc din cele mai mari încercări.”
,,Atunci nu știa. Visa la un zâmbet nesfârșit, însă nu știa că zâmbetele nesfârșite se pregătesc în lacrimi. Nu știa că sufletul la un moment dat își calcă singur în picioare cele mai mari năzuințe, fiind înșelat de tâlharii care așteaptă în afara și înlăuntrul său. Nu știa că lacrimile pot să articuleze cele mai calde cuvinte de mulțumire, iar cuvintele ,,Slavă Ție!" izvorăsc din cele mai mari încercări."
O carte care merită citită, întrucât îți aminteşte ce este cel mai important în viață. Din nou, o carte picată fix în momentul în care aveam mai mare nevoie de ea...
"Cuvântul tău este viață, Dumnezeule! Este Putere!" sunt cuvintele purtate în suflet cu atâta ardoare, patimă și iubire de către Despina, mama protagonistei, a cărei adolescență și o bună parte din perioada maturității îi sunt pictate în mișcări meticuloase, gingașe și grave, care ajung să încrusteze foaia pe care sunt ilustrate liniile destinului, în nuanțe spectaculoase. Expresia, la început rostită din conștiința încrederii în divinitate, este înțeleasă și încredințată abia în adevăratul sens pe care-l poartă, prin încercările trimise dinadins de Puterea Luminii Peste-tot-fiitoare, a Părintelui Înțelepciunii, plină de fericire harică: "Nepătrunse sunt căile tale, Doamne!". Sufletele, inundate de o lumină nepătrunsă de gândirea omenească, iubesc, nu orbește, ci în mod conștient, pe Dumnezeu, cu toată ființa, în care se bizuie complet. Deși Lidei i se zdruncină stâlpii credinței și necesită o vreme de răgaz, Lumina Domnului se revarsă impunătoare înlauntrul inimii sale, odată ce își deschide porțile, ce au fost odinioară încuiate, lăcătuite de întrebările învinuitoare, lovind neîndurate nădejdea-i sinceră, clădită de demult - "De ce?". Înțelegând că fericirea nutrită de ropotele de aplauze auzite in valuri de ecouri în sala enormă a Musikvereinului din Viena nu este decât o fațadă, o mască zugrăvită în efemeritate, se întoarce aproape alergând în brațele Domnului, redescoperind iubirea cea veridică, indubitabilă, sărbătoare pentru toate simțurile elementare ale sufletului. Pierderea vederii este, in chip semnificativ, orbirea provocată de lucrurile lumești și, implicit, neglijarea spiritului, prin adâncirea în sentimente mai degrabă plăsmuite, decât 'văzute'. Procesul îndelung prin care fata trece pentru a se întoarce la Dumnezeu reprezintă drumul cunoașterii duhovnicești, sau, daca nu, a întoarcerii spre religie, spre plaiurile abandonate ale sufletului. Pilda acestei cărți este surprinsă cu iscusință de Maria Pastourmadzis, autoare cunoscută pentru scrierile pe tema credinței creștin-ortodoxe , aceea a încrederii în Arhitectul lumii și al nostru, al tuturor, indiferent de poverile și grijile puse pe cruce, căci planul Lui, deși nu are sens în mintea noastră, este mereu rodnic, real, ireprobabil. Astfel, Pastourmadzis contribuie la făgașul devenirii sufletești (pentru toți cei cărora acest roman le cade în mâini), în speranța și bucuria, sădite cu dragoste de Dumnezeu, în sângele fiecăruia, încercând să aducă spre Lumina cea adevărată pe cât mai mulți. Să venim și noi spre Dumnezeu, prin pași mici, prin gesturi care împlinesc, puțin câte puțin poruncile Domnului. Începand, așa cum procedează Lida, luând exemplu pilda Samarineanului, să oferim din harul nostru lumii, pentru a o înveseli, pentru a da rod talentului, împletit cu fire de aur, în compoziția noastră unică. Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție!
This entire review has been hidden because of spoilers.
Istoria Lidei este impresionantă. Prin ea autoarea a vrut să ne arate că Dumnezeu are căile Sale, care sunt cele mai bune pentru noi și pentru mântuirea noastră, de aceea trebuie să ne lăsăm în voia Lui. Ce nu ni s-ar întâmpla în viață, să mulțumim lui Dumnezeu și să ne rugăm să nu ia mila Sa de la noi.
Acest roman sublim este o revelație a puterii lui Dumnezeu in viața noastră. M-a ținut treaza și înfometată sa citesc încontinuu despre nepătrunsa lucrare a lui Dumnezeu in aceasta lume. Slava INTRU CEL DE SUS!
O carte absolut minunata! O carte pentru suflet pe care o recomand cu drag. "Un lant nesfarsit de 'daca' ce se termina cu o singura propozitie - 'Daca nu veneai Tu, Doamne... Nepatruse sunt caile Tale!"