Psihanaliza este, înainte de toate, rodul transferului dintre Freud şi elevii lui. Rostul discuţiilor şi al corespondenţei lui Freud cu Fliess şi Jung, cu Ferenczi şi Abraham, cu Lou Andreas-Salomé și Groddeck n-a vizat instaurarea unui domeniu ştiinţific definitiv asigurat – acela al inconştientului. El urmărește o nouă aşezare umană, atentă la ceea ce inconştientul însuşi face să ne parvină în act. Autoarea demonstrează cum anume, în cazul psihanalizei freudiene și lacaniene, obiectul coincide întotdeauna cu metoda și că miza ei fundamentală rezidă în disponibilitatea noastră pentru ceea ce ne depăşeşte şi, adesea, ne contrariază.