În cronologia porfiriană a operei plotiniene, tratatul „Despre frumos” ocupă primul loc. Plotin, se pare, își începe cariera scriitoricească, aplecându-se asupra unei teme platoniciene de mare anvergură, temă pe care Platon o dezvoltă, cu precădere, în dialogul „Banchetul”. Fără îndoială, între dialogul platonician și tratatul plotinian există diferențe majore. Asemănările dintre ele însă sunt cel puțin la fel de semnificative. Fără a insista asupra raporturilor dintre cele două lucrări, se poate totuși afirma că, în tratatul său, Plotin construiește o viziune sistematică referitoare la valențele spiritual-religioase ale esteticii, într-o manieră care urmează, în linii mari, structura ierarhică a demersului socratic din dialogul Banchetul. Vom întâlni, așadar, în lucrarea de față, o estetică a frumuseții sensibile, o etică a frumuseții morale și o teologie a frumuseții divine.
Necesară pentru înțelegere poziției mele ca umil artist, aspirant spre a revela frumosul peste proiecțiile mele făcute din materie. Orice întrebare bună ( in cazul de față: Ce este frumosul?) duce ultim la divin, la înalt, adânc, la Dumnezeu. Progresia de la frumosul corporal, frumosul sensibil, profan spre frumosul moral, al binelui și al purității sufletului se încheie pe culmile frumuseții divine. Foarte de folos carte. Acum trebuie să îmi sedimenteze și să îmi asum poziția aceasta care oferă sens unui artist creștin.