Testamentul necitit: scrisorile unei mame plecate la muncă în Occident

by Lilia Bicec

"As putea spune ca am scris o carte despre exod. Fenomenul exista si tema este abordata de mass-media. Din pacate, mai mult prin stiri senzationale sau la rubrica “fapt divers”. Nu cred ca cei ramasi acasa isi pot face o imagine veridica a vietii apropiatilor lor plecati la munca in alte tari. Eu am scris despre mine, dar si despre alti oameni care au luat calea instrainarii din disperare, din necesitate, din dorinta de a-si asigura viata proprie sau a copiilor lor.
De-a lungul celor zece ani, dupa ce am plecat de la prima mea casa (acum sunt acasa in Italia), am inteles ca valorile netrecatoare nu sunt conditionate de un trai indestulat. Nimeni nu ia nimic cu el cand trece in nefiinta. Am muncit ca sa-mi asigur copiii, dar in acelasi timp i-am privat de multe bunuri spirituale. Imi notam tot ce as fi vrut sa vorbesc cu ei. Am adunat un teanc de scrisori ticluite in lungile clipe de solitudine absoluta. Nu este o descriere abstracta a realitatii, sunt trairile mele. Este sufletul meu deschis in fata copiilor.
Am fost sincera asa cum se cuvine sa fie o mama cu fiii ei. Nu de dragul sinceritatii, ci de dragul adevarului. Consider aceasta carte drept cel mai important testament pe care il las urmasilor.
Ravasind profunzimile memoriei, am depistat in trecut tangente cu actualele cataclisme sociale. Multe din ele mi-au fost explicate de istoria parintilor mei.
Chiar daca sursa de inspiratie este insasi existenta mea, cu siguranta ca in Odiseea instrainarii se vor regasi si alte mame." (Lilia Bicec)

Genres: Nonfiction

320 pages, Hardcover

First published January 1, 2009

Reviews

[Mariana · Rating 4 out of 5]

Această carte reflectă în totalitate realitatea pe care s-au confruntat conaționalii noștri atunci când au decis să plece la un loc de muncă peste hotare. Autoarea, Lilia Bicec a încercat să exprime prin scrisorile ei neexpediate durerea și fericirea care o întâlnea în Italia.

[Igor Guzun · Rating 5 out of 5]

„Testamentul necitit” al Liliei Bicec-Zanardelli (CARTIER, 2018) este o carte-mărturie, plină de multă tandrețe și multă dramă. Care începe cu o hartă sentimentală cu țări în care aproape că fiecare familie din Moldova are oameni dragi – Italia, România, Rusia, poate Suedia etc. și se încheie cu „Ultimul răvaș”…

Și conține poate cea mai tare exclamație făcută vreodată de o persoană din Moldova la adresa lecturii și a puterii cărții de a ajuta oamenii să supraviețuiască: „Am camera mea, acum pot să citesc!”

Iar una dintre multele descifrări ale acestui roman epistolar, intitulat „Testamentul necitit”, este și aceasta, aproape sinonimă cu ceea ce a spus într-o vreme un om care a ajuns sus, acolo unde majoritatea oamenilor vor să ajungă și a coborât înapoi jos pentru câteva motive simple. Pentru că nu e nimic acolo. E pustiu. „Întoarceți-vă la lucrurile simple!”.

Iar aceste lucruri simple pot fi pentru noi: oamenii și locurile dragi. Plus cărțile.

[Cristina Pascari · Rating 4 out of 5]

Am fost extrem de impresionata de stilul acestei carti si m-a cutremurat uneori, ma bucur ca autoarea a gasit cuvintele potrivite pentru a reda migratia femeilor moldovence in Italia, ma bucur ca a gasit cuvintele potrivite pentru a reda trauma, pericolele, micile fericiri si suparari a migrantelor in numele a miilor de moldovence ce au trecut prin aceleasi (sau poate si mai grele) experiente!
Sper ca a alinat multe inimi pentru ca deseori moldovencele nu au indraznit sa se destainui de frica, rusine sa nu fie judecata de propii soti si copii, autoarea a indraznit sa-si prezinte experienta ei si a altora.

[Rodica · Rating 4 out of 5]

Cartea este interesantă, ușor de citit, și probabil foarte utila pentru tinerii care își fac de cap acasă ca sa înțeleagă prin ce trec mamele lor.