Reconnaître la vérité comme la vérité, et en même temps comme une erreur ; vivre les contraires, sans les accepter ; tout sentir de toutes les manières, et n'être à la fin rien d'autre que l'intelligence de tout... Pessoa, pamphlétaire, contemporain du dadaïsme, n'hésite pas, ainsi que le souligne Gérard de Cortanze, à prôner le vandalisme intellectuel tout en sachant évoquer avec intelligence un art poétique de la sensation.
Fernando António Nogueira Pessoa was a poet and writer.
It is sometimes said that the four greatest Portuguese poets of modern times are Fernando Pessoa. The statement is possible since Pessoa, whose name means ‘person’ in Portuguese, had three alter egos who wrote in styles completely different from his own. In fact Pessoa wrote under dozens of names, but Alberto Caeiro, Ricardo Reis and Álvaro de Campos were – their creator claimed – full-fledged individuals who wrote things that he himself would never or could never write. He dubbed them ‘heteronyms’ rather than pseudonyms, since they were not false names but “other names”, belonging to distinct literary personalities. Not only were their styles different; they thought differently, they had different religious and political views, different aesthetic sensibilities, different social temperaments. And each produced a large body of poetry. Álvaro de Campos and Ricardo Reis also signed dozens of pages of prose.
The critic Harold Bloom referred to him in the book The Western Canon as the most representative poet of the twentieth century, along with Pablo Neruda.
Nu sunt în măsură să notez o astfel de lectură,nu am fost capabilă nici să o termin, deși sunt fascinată de el ,de viața lui, (Cartea Neliniștirii de exemplu pt mine e ca o Bibliei) nivelul acestor proze fragmentare ,lipite între ele postum de cei care-i descrifreză acel faimos cufăr m-au dus în zone în care nu eram pregătită să ajung, între contradicții constante,prin diversele sale heteronime ,cu pasiunea pentru etica grecilor antici,a clasicilor greci pe care-i descrifreză și îi codează în același timp.
Singura porțiune în care a "vorbit" și pe limba mea a fost când i-am citit câteva scrisori publicate în această culegere de texte, atunci da mi s-a înmuiat inima și mi s-a zbârlit pielea pe mine pt felul în care-și scrie durerea,ce sensuri dă suferinței, parcă e tot ce ai simțit și tu la un moment dat dar nu știai că așa se numește 😌.
Rămân fană indiferent dacă ești Zeu 🥹 sau fum de om,next read cre'ca mi-ar prinde bine niște poeziei de-a dumitale.
Ar fi greu să spun dacă steaua care lipsește din review-ul meu este datorită traducerii sau datorită editorilor. Cert e că nu i se datorează lui Pessoa! Nu știu dacă pentru cei interesați de poezia lui cartea asta ar fi un loc bun de a începe, însă pentru cei interesați de filosofia lui, sigur e!
Ultimatum, c'est 40 pages mais c'est rude à lire. Entre poésie et manifeste, Pessoa balance une vision du monde ultra sombre, presque violente, sa misanthropie m’a vraiment marqué, avec un nihilisme qui côtoie une fascination pour la technique qui me dépasse un peu.
Eseurile lui Fernando Pessoa, aşa cum au fost antologate de Dinu Flămănd, poet şi traducător din limba portugheză, sînt documente dificil de clasat care complică şi mai mult profilul şi aşa întunecat de pusee de mizantropie, pesimism şi angosă al poetului portughez. Ultimatum şi alte manifeste, tradus de Dinul Flămînd şi Micaela Ghiţescu, şi publicat de Editura Humanitas Fiction, reuneşte nu doar eseuri şi manifeste avangardiste, în care poetul clamează o ruptură radicală cu un anume filon al tradiţiei, ci şi scrisori, texte filozofice şi scrieri cu caracter personal. Toate vorbesc despre interesele, frămîntările şi convingerile (literare, existenţiale şi politice) ale poetului.
Există în acest cumul de texte o pledoarie pentru inconsecvenţă, ca parte a unui dat existenţial, pentru multiplicitatea din care se compune un eu şi pentru paradox, formulă din care poetul şi-a făcut o semnătură personală: „Nu există al criteriu al adevărului decît acela de a nu coincide cu tine însuți. Universul nu coincide cu el însuși, fiind ceva ce trece. Viața nu coincide cu ea însăși, fiindcă moare. Paradoxul este formula tipică a Naturii. Iată de ce orice adevăr are o formă paradoxală.“ (continuarea cronicii: http://bookaholic.ro/pessoa-cel-nu-at...)
Mandado de despejo aos mandarins da Europa! Fóra. Fóra tu, Anatole France, Epicuro de pharmacopeia homeopathica, tenia-Jaurès do Ancien Régime, salada de Renan-Flaubert em louça do seculo dezesete, falsificada! Fóra tu, Maurice Barrès, feminista da Acção, Châteaubriand de paredes nuas, alcoviteiro de palco da patria de cartaz, bolor da Lorena, algibebe dos mortos dos outros, vestindo do seu commercio! Fóra tu, Bourget das almas, lamparineiro das particulas alheias, psychologo de tampa de brazão, reles snob plebeu, sublinhando a regua de lascas os mandamentos da lei da Egreja! Fóra tu, mercadoria Kipling, homem-practico do verso, imperialista das sucatas, epico para Majuba e Colenso, Empire-Day do calão das fardas, tramp-steamer da baixa immortalidade! Fóra! Fóra!
Ceea ce tine de manifest, in sensul consacrat de avangarda al cuvantului, este foarte interesant. Aspectele politice si filosofice ale volumului amintesc insa de nesfarsitele dezbateri ale lui Settembrini si Naphta din Muntele Vrajit - remarcabile din punct de vedere estetic si structural, insa obositoare si disperant de sterile. O inteligenta sistematica atat de acuta incat concluziile ei devin separate aproape chirurgical de aplicabilitate. Capitolele ce tin de ocultism sunt aproape ininteligibile, in mod ironic. Un volum interesant de spicuit.