O marturie cutremuratoare despre universul concentrationar din Romania, scrisa cu talent si verva ideatica, un adevarat imn al demnitatii umane.
„Cartea lui Florin este un model de carte, «ca la carte», cu introducere, capitole bine stabilite, incheiere si index de nume. O carte-marturie a istoriei Gulagului românesc. Sa fi avut asa carti ca redactor de carte, ce putin as fi muncit la viata mea. Florin poate spune, desigur parafrazând un dicton: si eu am fost in iad! Florin, ma bucur pentru cartea ta, pentru premiul tau, pentru familia ta, pentru Vlad, dar te intreb: unde sunt anii tineretii tale? M-ar bucura sa vad cartea in bibliografia scolara. De ce memorialistica gulagului românesc sa nu o cunoasca nepotii si nepotii nepotilor nostri? Cât despre premiul tau primit, nu mi se pare ceva mai frumos decât ce ai declarat sotiei tale, ca te-a bucurat mai mult decât eliberarea ta din inchisoare!“ (Ecaterina Ionescu, Memoria – revista gindirii arestate, nr. 40-41)
Am cumparat cartea de la Memorialul de la Sighet si am citit-o partial chiar din tren inainte sa vin acasa. E foarte greu de lasat din mana - desi prezinta niste realitati foarte neplacutesi sufocante ale vietii de detinut politic in Romania comunista, este scrisa foarte bine si amesteca imaginile dure si uneori chiar dezgustatoare cu momente inaltatoare, amuzante sau filosofice. Este o lectura completa care ar trebui sa ajunga prin mainile mai multor oameni, tocmai pentru ca reuseste sa fie atat de accesibila, fara a reduce din oroarea experientei.
Paradoxal, dar bune părţi se citesc râzând. Comicul terorii, dacă există aşa ceva, izvorât din imbecilitatea caraliilor, este la tot pasul. O carte care redă nu atât o istorie precisă a represiunii, cât esenţa ei.
Scrisă cu o aparentă lejeritate sufletească și un zefir de umor te face uneori să scapi din vedere atrocitățile lugubre despre care vorbește. E o lecție de istorie ce merită citită, în ea regăsindu-se explicații pentru realitatea curentă!
Translated in English as "Basics of Torture ", this book is probably the best memoir about the Romanian gulag. It's the kind of book that one can't say "I liked it" without heartache. Something like Solzhenitsyn's "One day in the life of Ivan Denisovich", but published in 2001, and written even better in my opinion.
Memorii -artefact cu detalii despre sobolanii securitatii si viata de gulag.
Sasa- Alexandru Ivasiuc: "Reflexe şi ticuri. Ieşise din anchetele Securităţii cu numeroase ticuri, numărul acestora, greu de contabilizat, fiind oricum mai mare decât numărul dinţilor rămaşi întregi în gură. Două dintre ele depuneau o mărturie înfricoşătoare despre biografia recentă a lui Alexandru Ivasiuc. Când vorbea, îşi ridica pe neaşteptate braţul, cu cotul îndoit în afară, într-un gest zvâcnit, ca pentru a-şi apăra ochii de viziunea unei lovituri năpraznice. Când asculta ce i se spune, cioturile dinţilor rămase să putrezească în gingii clănţăneau uşor, de parcă ar fi vrut să transmită un mesaj Morse, strigăt de ajutor sau semnal de avertizare, unei persoane nevăzute, dar prezente în adâncul fiinţei lui. Ambele ticuri erau unice şi înspăimântau prin sugestia torturilor la care fusese supus. Lecturile lui Saşa Ivasiuc erau impresionante. Citise cărţi esenţiale, într-o epocă în care mulţi din generaţia lui nu depăşiseră literatura de propagandă marxistă. O făcuse dintr-un instinct al valorii, dar şi în mod conştient, urmărit fiind de întrebări fundamentale. "
Updating :
1. Nota despre Dora Kaplan ( A.G )
In paginile carti notatii despre Aurelian Gulan ( memoriile lui exista ) " Biografia cea mai tulburătoare din celula aceea a Jilavei era biografia lui Aurelian Gulan. La vârsta de 37 de ani, avea în spate un an de război, în prima linie a frontului, doisprezece ani de captivitate la ruşi, iar acum, condamnat fiind la opt ani de puşcărie românească, se şi grăbise să execute un an şi jumătate din pedeapsă. Militar de carieră, şef al promoţiei de ofiţeri 1942, făcuse parte din batalionul de gardă al mareşalului Ion Antonescu, plecase voluntar pe front, luptase mai întâi în Caucaz, apoi în Crimeea, unde căzuse prizonier cu câteva luni înainte de armistiţiul de la 23 august 1944. La închisoarea NKVD din oraşul Gorki, Aurelian Gulan o întâlnise pe Dora Kaplan, revoluţionara care îşi descărcase pistolul în Lenin, şi aflase că la douăzeci şi cinci de ani după încercarea de asasinat, puterea sovietică, în marea ei generozitate, îi oferise postul de bibliotecară a puşcăriei, fără a-i trece însă prin minte să-i redea libertatea. Instructive, încântătoare erau poveştile lui Aurelian Gulan. "
2. Nota din V.S. Conform Vasile Scarneci despre Aurelian Gulan in jurnalul lui Vasile Scarneci :
10 mai 1942. Ziua înfăptuirii Regatului României. Ziua Armatei. Ascultăm prin radio desfășurarea paradei din București. Șeful promoției ofițerilor de infanterie , nou ieșiți de pe băncile școlii, vorbește regelui ostășește, răspicat. Mareșalul, ca întotdeauna, vorbeș te, scurt, concis (este promoția 1942, promoție de război. Dacă războiul va mai continua, câți vor mai rămâne dintre aceste tinere lăstare? Acum 26 de ani, am fost și eu ca ei). 118
La București, ca și aici, zi caldă de vară. Ce bine ar fi fost să fim și noi acolo! Cred că după cucerirea Sevastopolului, ne vor vedea și pe noi bucureștenii. Ce va fi în Brașovul nostru iubit, în care de doi ani vânătorii de munte de aici nu au mai defilat? Rușii trag mai multe decât cele 101 tradiționale lovituri de tun. Le mulțumim totuși și le promitem că, în curând, le vom strânge mâinile. în peninsula Kerci, lucrurile merg din ce în ce mai bine. Și la noi se fac pregătiri pentru plecare înainte. Am auzit astăzi cucul, pentru prima oară mi-a cântat, cucu-cucu, drept în față, deci după zicală voi mai trăi, desigur, un an. Dă, Doamne, mă mulțumesc și cu atâta. Ziua trece liniștită și încrederea, nădejdea crește, crește. Rușii ne fac luminăție mare cu rachete, ca de 10 Mai. Ce bine ar fi să facă și o retragere cu torțe. Treaba ar fi completă. Zi albă, nicio pierdere.
[Sublocotenentul Aurelian Gulan (1922-2002), șeful promoției 1942 „Dezrobirea”, vezi Gh. Netejoru, Și eu am luptat în Est. Spovedania unui fost prizonier de război, Editura Militară, București, 2010, p. 59-60. Vezi și Aurelian Gulan, Victime și călăi. Amintiri din Gulag, Editura Criterion Publishing, București, 2010]