Über das Altern: Revolte und Resignation

by Jean Améry

Ne vom întâlni deseori aici cu omul care îmbătrâneşte - cu femeia sau cu bărbatul care îmbătrâneşte -, şi el ni se va arăta în felurite ipostaze, în deghizări multiple. Aici îl vom recunoaşte pe cel ce îmbătrâneşte ca pe o figură familiară dintr-o operă literară, colo va fi o pură abstracţie izvorâtă din puterea imaginaţiei, pe când în alte locuri în el se va contura figura autorului scrierii de faţă. Vom vedea cum omul care îmbătrâneşte abia a împlinit patruzeci de ani, căci, în anumite împrejurări, procesul pe care căutăm să-l descriem aici se anunţă încă de timpuriu.
În alte cazuri, va apărea ca un om aflat în cel de-al şaselea deceniu de viaţă, care, prin urmare, conform unei obiectivităţi vag statistice, e într-adevăr pe cale să devină un bătrân. Aici, unde ne interesează existenţa şi scurgerea timpului, el va apărea drept un om care abia a împlinit cincizeci de ani, dar care, fireşte, prin moartea-i timpurie, va justifica astfel faptul că la vârsta asta el deja se simţea ca un om care îmbătrâneşte, şi din această pricină va trebui considerat ca atare.
Dăm peste el tocmai când a ajuns la o recepţie matinală, pentru prima oară iar după mulţi ani, căci a părăsit demult bâlciul deşertăciunilor la care cândva participa ca actor. Poartă redingotă, merge foarte drept, are o ţinută încă bună, chiar dacă pieptul şi burta i se bombează destul de nefiresc, dubios chiar. Părul negru şi des care-i ajunge până pe ceafă şi mustaţa încă nu şi le-a cănit, dar faţa palidă ce se iţeşte deasupra gulerului înalt e încremenită ca o mască de ceară, iar ochii de o nostalgie orientală n-au pic de strălucire, sunt afundaţi în umbra unor cearcăne adânci albăstrii.


Jean Améry (1912-1978), eseist de origine austriacă, s-a inspirat adesea în opera sa din propriile experienţe trăite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost student la Filozofie şi Literatură în Viena şi s-a numărat printre opozanţii regimului nazist; torturat şi închis câţiva ani în lagărele de concentrare, Améry a supravieţuit experienţei Auschwitz, fiind eliberat în 1945. S-a sinucis în 1978 într-un hotel din Salzburg.

Deşi este un autor important tradus în zeci de limbi, Améry a rămas complet necunoscut publicului român. Editura ART a conceput un program pe termen lung, următorul titlu al seriei fiind Despre sinucidere. Discurs despre moartea liber aleasă.

Genres: Philosophy, Nonfiction, Psychology, Essays, Memoir

Perfect Paperback

First published January 1, 1968

About the author

Jean Améry (October 31, 1912 – October 17, 1978), born Hanns Chaim Mayer, was an Austrian essayist whose work was often informed by his experiences during World War II.
Formerly a philosophy and literature student in Vienna, Améry's participation in organized resistance against the Nazi occupation of Belgium resulted in his detainment and torture by the German Gestapo, and several years of imprisonment in concentration camps. Améry survived internments in Auschwitz and Buchenwald, and was finally liberated at Bergen-Belsen in 1945. After the war he settled in Belgium.
His most celebrated work, At the Mind's Limits: Contemplations by a Survivor on Auschwitz and Its Realities (1966), suggests that torture was "the essence" of the Third Reich. Other notable works included On Aging (1968) and On Suicide: A Discourse on Voluntary Death (1976). Améry killed himself in 1978.

Reviews

[Tonkica · Rating 4 out of 5]

Ovo je jedna stvarno posebna knjiga rekla bih, jedna od onih poticajnih... koje nenametljivo tjeraju na razmišljanje. Jedna od onih koje su svevremenske, ona koja nema rok trajanja, koje će uvijek imati svoju istu vrijednost, ona koja se može uvijek iznova čitati i iščitati nove teze.

Améry nam daje primjere, kao da razgovara s nama dajući nam često činjenice o životu koje su neraskidivo povezane sa smrću. Jedno bez drugog ne ide... Ali ne nameće svoja razmišljanja, prostire ih pred nas i pušta da sami sa sobom dođemo do zaključka o životu, tj. smrti.

Više o utiscima pročitajte klikom na link: https://knjige-u-svom-filmu.webador.c...

[Lysergius · Rating 5 out of 5]

One finds oneself astounded at Amery's erudition, and this serves to lull one into a sort of trance while reading this book. Suddenly one awakens to discover that he has led one to the point of considering death in all its negative negation. Yes, I die makes sense only in the past tense - died.

A most stimulating book, that like youth will probably be wasted on the young. That being said, the aged while relish its quiet insights.

[Ion · Rating 4 out of 5]

A. își pipăie cine știe ce loc dureros sau se uită stăruitor, reflexiv, la pielea asprită de pe picior. El simte nedeslușit, profund ambiguu și contradictoriu, fără a reuși aproape niciodată să ajungă până la gândul formulat în cuvinte, la ceva de genul acesta: Vai, biet picior, care m-ai purtat printr-o lume plină de străzi, munți, pietre de caldarâm și pedale de accelerație! Acum timpul și munca v-au sleit de puteri și nu mai faceți față, ați obosit amândoi, la fel ca și inima care nu-mi îngăduie să urc câte două trepte deodată.
Picior păcătos, inimă neascultătoare, stomac rebel: mie îmi faceți rău, potrivnicilor, tocmai mie, care aș vrea deopotrivă să vă pipăi, să vă ocrotesc, să vă căinez și să vă smulg din trup și să vă schimb cu altele. Mă ia cu amețeală la gândul că sunt piciorul meu, inima mea, stomacul meu, că sunt toate celulele mele vii, dar care se reînnoiesc doar trândav, și că totuși nu mai sunt ele, că-mi devin tot mai străin pe măsură ce mă apropii de ele, devenind astfel, totuși, eu însumi.

[Soma Jina · Rating 5 out of 5]

Taking about aging with no whitewash, no self-pity, no self-cheat and deep insight.

[Carlo Bernal · Rating 5 out of 5]

Cuánta lucidez en las palabras de Amery. Lapidario. Cioran y Nietzsche se manifiestan a través de estas páginas para describir el proceso devastador del envejecer.
A ratos radical, en otros bajo el manto del sarcasmo, pero siempre en un diálogo profundo acerca d eun tema que por incómodo casi nadie aborda con la claridad que hay en esta serie de ensayos.

[Marta sans-H · Rating 4 out of 5]

Rozkoszna lektura na buchającą wiosnę, która zawsze może okazać się tą ostatnią. Analizy pogłębione, rozważne oraz filuterne. Można czytać zarówno dla urody tekstu, jak i chęci zachowania własnej. Nic tak nie ujędrnia skóry jak myśli o śmierci i rozkładzie!

[Lou Fillari · Rating 3 out of 5]

This was either over my head or this guy's a crybaby.

[G · Rating 5 out of 5]

Libro corto y medianamente denso, recoge un conjunto de ensayos que desarrollan las ideas del autor tales como su conceptualización del tiempo, la edad social, y diversas implicaciones de lo que es el proceso del envejecimiento y la muerte.

El prólogo cumple bastante bien su papel tanto de introducción como de carta de presentación, diría que leerlo es suficiente para convencerse si adentrarse en el libro o no.
Creo que el primer ensayo, "Existencia y transcurso del tiempo" hace un buen trabajo para iniciar la lectura con un tono determinante que solo vi flaquear en uno de los ensayos.
Aun así, todas las ideas contenidas en el libro me parecieron interesantes: me hizo pensar mucho y escribir mucho, me dio un amplio espacio para experimentar con mis pensamientos.

Al terminarlo me sumergí en un estado de profunda reflexión, como si no pudiera procesar lo que había terminado de leer, un estado que encuentro muy placentero. Me cuestioné si no estaba exagerando y sin responderme comencé a escribir esta pequeña reseña.

Es probable que vuelva a leerlo varias veces hasta antes que me toque adentrarme a la nulidad.

[Oliver · Rating 3 out of 5]

During its best parts, On Aging was a 4; during its worst, it was a 2.

One of the most intellectually challenging (and stimulating) books I've ever read, it was hard to consume OA in anything but fairly small increments.

The fact that the essays were originally composed and delivered as monologues over radio does not boost comprehension, but I enjoyed the writing's richness: there were plenty of references to philosophical concepts, works of literature/art, and general culture from which I could learn.

https://docs.google.com/document/d/1u...

[Algirdas · Rating 4 out of 5]

Kai perskaičiau šio autoriaus „Apie savavališką mirtį“, užsimaniau daugiau. Nenuvylė ir šita. Neglaisto, nevynioja į vatą senėjimo temos. Atskiri skyriai skirti laikui, socialiniam amžiui, mirčiai. Labiausiai patraukė apie tai, kaip mes kultūriškai senstame. „Senstantys jau nebesupranta pasaulio, pasaulis, kurį jie kažkada suprato, jau nebeegzistuoja.“
Dar apie mirtį: „Visi nepagydomos ligos simptomai gali būti susieti su nesuprantamais mirties viruso, kurį mes turime nuo pat gimimo, padariniais. Jaunystėje jis nebuvo pavojingas. Mes, žinoma, apie jį žinojome, bet mums tai buvo nesvarbu. Senstant jis išeina iš latentinės būsenos.“

[Maurizio Manco · Rating 4 out of 5]

"L’autore di queste righe non ha alcun rapporto con l’assurda speranza – che solo nella mediazione della mitologia può avere un qualche senso – di una vita dopo la morte. È perfettamente d’accordo con Jean Rostand, il quale in termini semplici ma persuasivi ha detto: «Quando cadremo, credo che sarà per sempre, e che non potremo poi rialzarci come gli attori uccisi in scena.»" (p. 134)

[Nic · Rating 3 out of 5]

Published in 1968: this is one man’s depressing insight into aging. Sadly, there’s truth in his words -

“You don’t get prettier when you get older.” (p67)
“Aging people get ugly.” (p67)

:(

Last 2 chapters dragged on so I skimmed.

[Martynka · Rating 4 out of 5]

Ogrom erudycji, niektóre wnioski tak do bólu prawdziwe, że uwierzenie w nie zajmowało chwilę. Gdybym nie musiała tego czytać na zajęcia, to być może kiedyś bym się na ten esej natknęła, niemniej z pewnością warto go docenić

[Johanna · Rating 5 out of 5]

Großartig und erschütternd.

[Daniel Contartese · Rating 5 out of 5]

Por momentos te deja sin aliento. Solo con la verdad…

[Severin M · Rating 4 out of 5]

Actually way better than his On Suicide.. but not a lot about revolt here at all. Still, his discussion of social death makes this more than worth the read.

[Greta · Rating 2 out of 5]

I read this book and left it for a couple of days before adding it to my shelf on goodreads and for the life of me, I can't even remember what it was all about so I guess it wasn't that memorable, important, or good for me. I don't remember not liking it though, so I guess I'll say it was OK. But I can't say it will make a difference in my aging process. I'll grow old anyway whether I read this book or not.