What do you think?
Rate this book
Dispărut fără urmă
146 pages, Paperback
Published January 1, 1973
1 person is currently reading
16 people want to read
About the author
Haralamb Zincă
49 books33 followersLiterary pseudonym of Hary Isaac Zilberman
A fost bibliotecar la ARLUS (1945-1946). A absolvit Școala de Literatură și Critică Literară "Mihai Eminescu" (1950-1951). A lucrat ca redactor-șef adjunct la revistele 'Tânărul scriitor' și Luceafărul, redactor la Viața românească, secretar responsabil de redacție la Gazeta literară (1962-1966) și director al Casei Uniunii Scriitorilor, din 1967.
Este autorul a peste 50 de cărți polițiste și de spionaj.
Source: https://ro.wikipedia.org/wiki/Haralam...
A fost bibliotecar la ARLUS (1945-1946). A absolvit Școala de Literatură și Critică Literară "Mihai Eminescu" (1950-1951). A lucrat ca redactor-șef adjunct la revistele 'Tânărul scriitor' și Luceafărul, redactor la Viața românească, secretar responsabil de redacție la Gazeta literară (1962-1966) și director al Casei Uniunii Scriitorilor, din 1967.
Este autorul a peste 50 de cărți polițiste și de spionaj.
Source: https://ro.wikipedia.org/wiki/Haralam...
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 3 of 3 reviews
June 2, 2021
Totul, dragi cititori, a pornit de la o scrisoare pe care am primit-o cu trei ani în urmă de la un necunoscut. O reproduc întocmai, bineînţeles cu aprobarea expeditorului.
15 august 1964.
STIMATE TOVARĂŞE ZINCĂ, S-ar putea ca această scrisoare să vă mire, ba mai mult, să vă intrige. Din capul locului, îmi cer iertare. Înţeleg perfect situaţia în care mă pun şi în care vă pun, dar vă asigur că, înainte de a vă scrie, am meditat îndelung dacă să îndrăznesc sau nu. Precum se vede, am îndrăznit.
Mai întâi, câteva rânduri despre mine: mă cheamă Sorin Tudoran, am 25 de ani şi, nu de mult, am absolvit Facultatea de medicină de la Cluj. Am fost repartizat în comuna C…, lângă Năsăud, unde m-am adaptat destul de repede, iar acum am planuri de viitor. Intenţionez să mă căsătoresc, să-mi întemeiez un cămin. Mi-am adus aici şi mama, să fim împreună. Pe tatăl meu nu l-am cunoscut decât din fotografii. A murit în septembrie 1944, pe front. A fost, din câte am aflat, pilot de vânătoare pe un „IAR-81”. În primele zile ale lui octombrie 1944, mama a primit o înştiinţare. Formula, nu mă îndoiesc, vă este cunoscută: „Locotenentul Puiu Tudoran a fost dat dispărut fără urmă”. Aveam doi sau trei ani când am descoperit-o pe mama plângând în faţa unor fotografii. Aşa cum se întâmplă de obicei cu copiii, am început şi eu să plâng. Mult mai târziu am înţeles lacrimile şi durerea mamei. Zi şi noapte o chinuiau blestematele acelea de cuvinte: „…dispărut fără urmă”. Voia, de fapt, să-i afle mormântul, să aibă unde să pună o floare sau să plângă, dar formula lapidară „dispărut fără urmă” lăsa să se înţeleagă de la sine că, în asemenea împrejurări, cel în cauză nu avusese parte de un mormânt.
Cu timpul, aşa cum era şi firesc, durerea mamei a devenit şi a mea. Numai că, în ceea ce mă priveşte, durerea s-a transformat în curiozitale… Într-una arzătoare, devenind cu timpul obsesie. Nu, nu, să nu credeţi că exagerez. Da, într-o obsesie. Pentru că doresc şi astăzi, după atâţia ani de la primirea înştiinţării, să aflu ce se ascunde dincolo de clasica formulă, să ştiu ce s-a petrecut în realitate cu tatăl meu. Ce înseamnă „dispărut fără urmă”? Dacă a murit, vreau să ştiu cum a murit. Mama mi-a povestit în nenumărate rânduri că a fost un bărbat curajos. Despre morţi şi dispăruţi – numai bine. Însă de felul meu sunt un om lucid, de aceea accept ideea că până şi bărbaţii cei mai curajoşi pot trăi o clipă de laşitate, unică, dar fatală. Oricare ar fi adevărul, am vrut şi vreau să aflu cum a murit tatăl meu, cum a ajuns să fie „dat dispărut fără urmă”. Adevărul, sunt sigur, m-ar linişti. Oare în anii războiului a fi dispărut fără urmă însemna a nu avea parte de un mormânt? Nu vă ascund că, chinuit de atâtea întrebări, am întreprins, fără ştirea mamei, unele investigaţii care n-au fost încununate de succes.
15 august 1964.
STIMATE TOVARĂŞE ZINCĂ, S-ar putea ca această scrisoare să vă mire, ba mai mult, să vă intrige. Din capul locului, îmi cer iertare. Înţeleg perfect situaţia în care mă pun şi în care vă pun, dar vă asigur că, înainte de a vă scrie, am meditat îndelung dacă să îndrăznesc sau nu. Precum se vede, am îndrăznit.
Mai întâi, câteva rânduri despre mine: mă cheamă Sorin Tudoran, am 25 de ani şi, nu de mult, am absolvit Facultatea de medicină de la Cluj. Am fost repartizat în comuna C…, lângă Năsăud, unde m-am adaptat destul de repede, iar acum am planuri de viitor. Intenţionez să mă căsătoresc, să-mi întemeiez un cămin. Mi-am adus aici şi mama, să fim împreună. Pe tatăl meu nu l-am cunoscut decât din fotografii. A murit în septembrie 1944, pe front. A fost, din câte am aflat, pilot de vânătoare pe un „IAR-81”. În primele zile ale lui octombrie 1944, mama a primit o înştiinţare. Formula, nu mă îndoiesc, vă este cunoscută: „Locotenentul Puiu Tudoran a fost dat dispărut fără urmă”. Aveam doi sau trei ani când am descoperit-o pe mama plângând în faţa unor fotografii. Aşa cum se întâmplă de obicei cu copiii, am început şi eu să plâng. Mult mai târziu am înţeles lacrimile şi durerea mamei. Zi şi noapte o chinuiau blestematele acelea de cuvinte: „…dispărut fără urmă”. Voia, de fapt, să-i afle mormântul, să aibă unde să pună o floare sau să plângă, dar formula lapidară „dispărut fără urmă” lăsa să se înţeleagă de la sine că, în asemenea împrejurări, cel în cauză nu avusese parte de un mormânt.
Cu timpul, aşa cum era şi firesc, durerea mamei a devenit şi a mea. Numai că, în ceea ce mă priveşte, durerea s-a transformat în curiozitale… Într-una arzătoare, devenind cu timpul obsesie. Nu, nu, să nu credeţi că exagerez. Da, într-o obsesie. Pentru că doresc şi astăzi, după atâţia ani de la primirea înştiinţării, să aflu ce se ascunde dincolo de clasica formulă, să ştiu ce s-a petrecut în realitate cu tatăl meu. Ce înseamnă „dispărut fără urmă”? Dacă a murit, vreau să ştiu cum a murit. Mama mi-a povestit în nenumărate rânduri că a fost un bărbat curajos. Despre morţi şi dispăruţi – numai bine. Însă de felul meu sunt un om lucid, de aceea accept ideea că până şi bărbaţii cei mai curajoşi pot trăi o clipă de laşitate, unică, dar fatală. Oricare ar fi adevărul, am vrut şi vreau să aflu cum a murit tatăl meu, cum a ajuns să fie „dat dispărut fără urmă”. Adevărul, sunt sigur, m-ar linişti. Oare în anii războiului a fi dispărut fără urmă însemna a nu avea parte de un mormânt? Nu vă ascund că, chinuit de atâtea întrebări, am întreprins, fără ştirea mamei, unele investigaţii care n-au fost încununate de succes.
February 21, 2024
Dialoguri puerile și bolovănoase, personajul principal (scriitorul fără nume) e instabil psihic, descrieri mai mult decât forțate, patetism eroic cât cuprinde etc. Pe scurt: proză comunistă ieftină.
May 18, 2025
WOW! Nu stiam la ce sa ma astept cand m-am apucat de aceasta carte, dar clar m-a surprins. Felul in care e scrisa, dialogurile, descrierea personajelor, actiunea, deznodământul - 5/5!
Displaying 1 - 3 of 3 reviews