(Şi) filosofia lui Camil Petrescu

by Anton Adămuț

Nu stiu cata lume ia in serios pe filosoful Camil Petrescu! Nu stiu nici daca multa lume accepta ca exista o filosofie a lui Camil Petrescu! Stiu insa ca noocratul a fost pus la zid fara nici macar cea mai sumara judecata, ba obligat sa-si plateasca si glontul care l-a doborat. Foarte tarziu si pe alocuri se vorbeste de aventura filosofica a lui Camil. Sunt locuri pe care le voi aminti la timpul potrivit. Tot pe alocuri este condamnata, mult prea vehement, impostura romancierului, a aceluia care nu a avut macar insatisfactia de a fi considerat filosof printre literati si literat printre filosofi. Cert e ca l-au pretuit si-l pretuiesc nume mari ale culturii si filosofici autohtone. Amintesc, la intamplare, dar nu dezordonat, pe un P.P. Negulescu, T. Vianu, G. Calinescu, C. Noica, A. Dumitriu, Al. Paleologu, si asta ca sa ma refer doar la cei ce nu mai sunt intr-un fel anume printre noi.
Nu imi propun in continuare sa arat, extrem de explicit, cat este de filosof Camil Petrescu si daca are sau nu o filosofie. Nu cred ca in felul acesta se pune problema si, la drept vorbind, nici nu stiu daca este aici vreo problema. Vreau, pur si simplu, sa povestesc ce i s-a intamplat lui Camil Petrescu in clipa in care s-a luat la tranta cu filosofia si cu filosofii. Atat si nimic mai mult!

312 pages, Paperback

First published January 1, 2008