Povestirile din această colecţie au fost scrise în perioada 2013-2016. Deși diferite, toate vorbesc, mai mult sau mai puţin, despre cele mai frumoase şi în acelaşi timp cele mai importante daruri pe care viaţa mi le-a oferit - familia şi scrisul.
Colecția poate fi descărcată gratuit de pe Smashwords.com
Radu Găvan s-a născut pe 29 decembrie 1978, la Bucureşti. A publicat cinci romane, un volum de proză scurtă și un volum de poezie.
A debutat în 2014 cu Exorcizat, roman inspirat din perioada în care a lucrat ca agent imobiliar, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut, „Mircea Ciobanu“ și a fost nominalizat la Festival du Premier Roman de Chambéry pentru cel mai bun roman de debut.
În 2015 a publicat romanul Neverland, tradus în germană (2018) și spaniolă (2025), pentru care a primit Premiul I la Festivalul Alexandru Macedonski în 2016 și a fost finalist la Book to Screen în 2024.
În 2017 a publicat Diavoli fragili, nominalizat la Premiile Colin, iar în 2019 a apărut volumul de poezie Bestia obișnuinței.
În 2021 a publicat romanul Isus din întuneric, pentru care a primit Premiul „Nicolae Balotă“ al revistei Apostrof, iar în 2023 a publicat Câine negru, porumbel rătăcitor.
În 2025 a publicat volumul de proză scurtă Efectul Jumanca.
O colecție de povestiri foarte interesante, marca Radu Găvan. De ce spun acest lucru? Fiindcă deja am început să recunosc un text scris de Radu Găvan. Deja se distinge din marea de scriitori români contemporani, reușind să-și pună amprenta asupra textelor pe care le scrie. Surprinde foarte bine subtonurile chiar și celei mai banale întâmplări din viața de zi cu zi, și reușește să exprime într-o manieră artistică și ușor de înțeles violența primordială din sufletul fiecăruia dintre personajele sale. Doar (doar! :)) ) 4 stele fiindcă nu toate povestirile au fost la același nivel. Cel mai mult mi-au plăcut „Frica de câini”, „Într-o vineri din decembrie” și „Un poem”. Apropo, dacă Radu Găvan va scrie vreodată o carte cu și despre zombi, va fi bestseller! :)) În cazul meu, suspansul a fost palpabil în timp ce citeam „Într-o vineri din decembrie”...
Prin această colecție de proză scurtă Radu Găvan face o trecere distinctă de la lumea zugrăvită în „Exorcizat” la cea din „Neverland”, explorând schematic subiecte precum fericirea domestică, condiția scriitorului, sau iubirea parentală fără margini. Personajele, la fel de viu conturate precum în romanele sale, se bucură de aceleași descrieri introspective și sunt înzestrate cu trăiri intense, fie că e vorba de înfruntarea temerilor interioare prin răsfrângerea acestora asupra unui element real („Frica de câini”), sau de protejarea familiei cu orice preț („Instinct”). Deși imaginile violenței străzii nu lipsesc în totalitate, există totuși și pasaje luminoase de umanitate care îndulcesc brutalitatea întâmplărilor. Povestirile sunt interesant de citit și analizat și separat, dar împreună se constituie ca un exercițiu stilistic valoros, de unde autorul va culege germenii temelor ce vor înmuguri în „Neverland”.
O colecție tare interesantă de povestiri, începută la plictiseală, fiind singura carte ce o aveam la îndemâna. A ajuns totuși sa îmi placa intr-o oarecare măsura, amintindu-mi de ce ar trebui sa citesc mai multă literatura autohtonă. Este ceva in cartile scrise de autori romani contemporani care e pur și simplu unic și diferit de toate celelalte cărți pe care le citesc.
“Acum, dumneavoastră, dragii mei cititori înzestraţi cu o putere de înţelegere mult peste medie îmi veţi ierta alintul, dându-vă seama că e doar felul meu de a face haz de necaz. Apelez la bunăvoinţa dumneavoastră, pentru că, nu-i aşa, cunoaşteţi prea bine că omul cel mai vesel este, de fapt, cel mai trist şi, în altă ordine de idei, cel care scrie despre demoni o face (doar) pentru a îi ţine departe de el.”
Am inceput aceasta carte intr-o noapte cand nu aveam somn. A fost o lectura intensa. Nu puteam sa ma opresc. Fricile unor parinti, iubirea ce doar un parinte o poate simti. Viata, iubire, frica, moarte. Interesant.
E prima carte pe care o citesc de la acest autor și cred că nu am citit-o când a trebuit O serie de mici povestiri, unele m-au captivat, altele nu. În schimb ultimele mi-au plăcut mult
Sunt șapte povestiri scurte care încep în famile sau cu o familie și se termină câteodată ciudat. Se citesc rapid, cititorul este introdus rapid în subiect, făcând cunoștință sau revenind la stilul de scriere al autorului, pe cât de fascinant, pe atât de dur, generând sentimente variate, de la duioșie sau empatie până la ură sau dezgust. Cel mai mult mi-au plăcut povestea care dă titlul romanului și cea intitulată "Un poem".