Noumenoir

by Flavius Ardelean

România anului 2085 este împărțită aproape în totalitate în cei care fac literatură și cei care o judecă. În fosta mănăstire de maici tranformată în hotel pentru scriitorii exilați care nu mai pot scrie, „A nus Dei”, fostul scriitor Radu Lenea își duce traiul prin crâșmele de la ultimul etaj, chinuit de insomnie și dependent de droguri distilate din figuri de stil. Pacea îi este tulburată într-o seară în care Lizaveta Markov, una dintre femeile fatale ale hotelului, îi dă în grijă un manuscris secret care poate schimba radical cursul istoriei. Prizonier în vâltoarea tragediilor, prins în bătaia focurilor și hăituit de înspământătorii Kritikos, gangsteri ai Secretariatului de Critică condus de M. Nămolescu și mâna sa dreaptă, Khan Kristos Kanacke, Radu Lenea se hotărăște să scoată manuscrisul din hotel, chiar cu prețul identității sale. Manuscrise secrete, organizații clandestine, urmăriri și crime, sex și umbrele unor iubiri sunt ingredientele acestui delir literar în care nimic nu este ceea ce pare.

Genres: Fiction, Romanian Literature

208 pages, Paperback

Published October 1, 2016

Reviews

[Daniel Afloarei · Rating 4 out of 5]

Io îs înamorat de tot ce semnează Flavius. Iar cartea asta nu e o excepție.

Restul îl puteți găsi aici:

https://youtu.be/EuqQGjYaGyM

[Dragoș Filioreanu · Rating 5 out of 5]

100 de stele, nu cinci. și tot n-ar fi de ajuns. una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit vreodată.

[Andrei Bădică · Rating 3 out of 5]

Ideea romanului mi-a plăcut, misterul a fost și el prezent, dar mulțimea de identități pe care le-a luat personajul principal și introducerea dialogurilor în narațiune au făcut, puțin câte puțin, să dispară interesul. Finalul, după părerea mea, a fost cam abrupt, ridicând alte multe întrebări ale căror răspunsuri, din fericire, putem să ni le imaginăm.

"Totul se schimbă, dragă domnule, zice Asmodeus de parcă i-ar fi citit gândurile."

"Dragostea nu dispare cu una, cu două."

[Ghanda · Rating 5 out of 5]

Dacă nu l-aș cunoaște pe autor, aș zice că am citit un roman superb care se folosește de o distopie pentru a ne arăta problemele prezentului. În cazul de față, problema fiind că industria de carte din România a devenit în marea ei majoritate un „circle jerk” în care scriitorii sunt mai mulți decât cititorii și criticii critică pe prietenii.

Dar îl cunosc, așa că mă gândesc că scriitorul Flavius Ardelean a vrut să scape o dată pentru totdeauna de umbra A. R. Deleanu, așa că a închis-o într-o buclă genială unde să se poată metamorfoza în oricine are chef, dar nu în el, niciodată în plus în el. Însă cine narează povestea? Cine mai e acolo, prizonier în aceeași buclă?

Ah, și vă recomand cartea, normal. Nu că s-ar fi îndoit cineva de asta :)

[Cezarina Anghilac · Rating 3 out of 5]

Îmi place stilul lui Flavius Ardelean, îmi place cum ia un cuvânt și îl întoarce pe toate părțile până când scoate din el tot universul, cum își îngrijește frazele, cum își construiește personajele și intriga. Cum imprimă prozei muzicalitate.
Totuși, Noumenoir nu a reușit să mă cucerească. Mi-a plăcut, da, însă nu m-a lăsat cu inima strânsă sau tânjind după mai mult. Deși impecabil scris, am simțit că îi lipsește ceva. Sau poate am apreciat atât de mult „Scârba sfântului cu sfoară roșie” încât am ajuns să raportez toate celelalte volume ale lui Flavius la acesta. Nu îmi dau seama încă, dar sper să descopăr după ce voi fi citit „Miasma” și „Bășica Lumii și a Ne'Lumii”. Curând, adică.

[Ştefan Bolea · Rating 4 out of 5]

Un rechizitoriu (savuros uneori) al dictaturii din USR. Bine scris, persiflant, (auto)ironic dar și cu mult suflet. Pătat uneori de narcisism și resentimente. Îi lipsește totuși respirația unei capodopere. Comparabil cu F. Kafka. Numai că la scriitorul praghez coșmarul e trasat cu precizia unui chirurg. Vezi de pildă "Colonia penitenicară". Ardelean nu mi se pare încă în posesia unei scriituri care să zugrăvească coerent "oroarea existenței". Hotelul infernal în care se desfășoară trama nu este cu adevărat terifiant; are uneori un aer burlesc, alteori o dimensiune abstractă, livrescă. Lui Ardelean îi lipsește o tușă de răceală schizoidă pentru a regiza coșmarescul asemenea "Meduzei" lui Rubens. Și în afară de amintitele resentimente narcisiace, impresia de megalomanie (apărută probabil ca o reacție compensatoare la condiția nonconformistă și marginală a autorului, exclus din "marea conversație" de Hristos KKK și alți Kritikoi) este uneori stridentă. În plus, e recurent și supărător procedeul "deus ex machina", care n-ar trebui atât de uzitat într-o carte – de altfel – peste medie.

[Stefi · Rating 5 out of 5]

I-am acordat 5 stele pe Goodreads pentru că în ultimă instanță aceste tipuri de cărți merită un punctaj maxim. Romanele care în ciuda a ceea ce par, faptul că te fac să îți formezi o părere eronată doar pentru că nu fac parte din genul de lectură preferat de tine, odată ce te afunzi în poveste și în gândurile și lumea autorului, reușesc să te întoarcă la 180 de grade!

Full review: https://booksandstuffblogsite.wordpre...

[Cristina Mureșan · Rating 5 out of 5]

E un roman care se citeste cam ca o calatorie cu un rollercoaster scapat de sub control. Dark and twisted, direct, incarcat, ametitor, uimitor, dar poate si socant, sau, mai simplu, dupa cum a descris o prietena de-a mea cartile lui Flavius Ardelean in general - total mindf*ck :D

[Andreea Pandelea · Rating 4 out of 5]

3,5 din 5

[Adelina · Rating 4 out of 5]

Carte citita pe nerasuflate, in cateva ore, ca majoritatea cartilor scrise de Flavius Ardelean. Daca Franz Kafka ar fi trait in ziua de azi, cu siguranta ar fi avut ceva concurenta. „Noumenoir” mi-a adus aminte de claustrofobia si neputinta de a lupta cu sistemul din „Procesul”, dar si de pierderea identitatii din „Metamorfoza”. Romanul distopic prezinta realitatea distorsionata din hotelul A nus Dei, o cladire „bantuita” de toti scriitorii exilati si uitati de lume. In interiorul acesteia a luat nastere o societate literara ce ascunde cate ceva la fiecare etaj, hol sau apartament. Prin intermediul lui Radu Lenea, un alter ego al scriitorului Flavius Ardelean, asistam la fuga si desprinderea de sistem, sub pretextul eliberarii literaturii de o realitate oprimanta. Eliberarea dupa care tanjesc toate personajele poate lua insa diverse forme. Unii o gasesc la prostituatele din hotel, altii in droguri precum Epitete, Comparatii sau Hiperbole. Unii vor sa ajunga critici literari (Lizaveta Markov), altii viseaza la redobandirea reputatiei de scriitor (Radu Lenea). Cert este ca, mai devreme sau mai tarziu, fiecare dintre ei va deveni victima propriului „manucris”. Societatea literara descrisa in „Noumenoir” este una absurda, din care nu mai poate iesi nimeni, dupa cum vom afla chiar din finalul romanului. Recunosc ca am anticipat lipsa unui sfarsit concret pe la jumatatea lecturarii, lucru care mi-a cam taiat din entuziasm. Cu toate acestea, romanul va ramane pentru mine un deliciu literar!

[Ioana · Rating 5 out of 5]

Mi-a plăcut enorm de mult povestea și modul de scriere al autorului, recognoscibil și dintr-o mie de texte. Cuvintele pe care le folosește, modul de exprimare, atmosfera pe care o creează, modalitatea în care își conturează personajele, toate acestea contribuie la alcătuirea unui roman unic, extrem, pe care ori îl vei adora, ori îl vei urî (sau nu vei înțelege nimic). Cale de mijloc nu există. Recunosc că modalitatea de scriere a autorului mi-a îngreunat oarecum lectura. Nu se folosesc alineate, nici linii de dialog, iar pentru acest lucru, care poate fi considerat ciudat/ mult prea sugestiv/inacceptabil, m-am gândit dacă să scad ratingul pe goodreads ori ba. Da, este obositor să citești o carte fără alineat și linii de dialog, mai ales dacă mai este și o carte cu un subiect mai aparte unde este nevoie de toată atenția de care dispui. Dar probabil că Flavius Ardelean a vrut să accentueze faptul că nu contează modalitatea în care este scrisă o carte, atât timp cât aceasta este una memorabilă, are ceva de transmis și trezește ceva în cel care o citește. Iar eu zic că asta i-a ieșit de minune, așa că, după îndelungi cugetări și încă sub efectul Noumenoir-ului, am hotărât să-i acord punctaj maxim

Recenzia completa: http://twistinmysobriety-alexa.blogsp...

[C. Maria · Rating 3 out of 5]

Nu a fost ceea ce ma asteptam cand am cumpărat cartea si am citit descrierea-avand in minte un roman distopic setat in Romania- ceea ce a fost , dar in același timp nu a fost. A fost din punctul meu de vedere o metafora a geniului literar prezent sau trecut și schimbările, dezvoltarea si suferinta acestuia in crearea operei. A fost o reprezentare frumoasa a toate cele mentionate mai sus, dar lipsea ceva. Poate putina claritate, nu știu ceva.

[Cosmin · Rating 4 out of 5]

Am fost mai mult decât încântat să descopăr un autor contemporan atât de talentat și de apreciat precum Flavius Ardelean. M-am aventurat în istoria noumenoir-ului, având în minte o mulțime de întrebări cărora le-am descoperit răspuns pe parcursul lecturii. În orice caz, am avut parte de o poveste incredibilă, de un stil neconvențional, pe scurt: de o carte altfel :)

[Cristian China birta · Rating 4 out of 5]

Aș putea să spun că este cea mai cuminte carte a lui Flavius Ardelean. Care, oricât de cuminte ar fi ea pusă în contextul diliului de autor, pe lângă alte cărți scrise de alții este de o dilimandroșeală totală.

Așa, pe scurt – căci acum chiar pot să vă povestesc un oareșce fir epic fără să vă stric plăcerea de a-l descoperi, așa cum aș fi făcut-o dacă vă spuneam despre ce se întâmplă în celelalte cărți – este vorba despre un hotel, unde se retrag (sunt forțați să se retragă, de fapt) scriitori care și-au atins culmea scriitoricească sau care a decis onor conducerea națiunii că nu mai trebuie să scrie.

Mai mult în articolul de pe blog https://cristianchinabirta.ro/2018/04...

[Dumitru Stoica · Rating 3 out of 5]

Personal vorbind, mi s-a parut interesanta cartea per total. Mi s-a parut un haz de necaz al autorului fata de conditia scriitorului. Sunt destule intepaturi prin carte, atat la adresa criticilor care sunt descrisi intr-un mod foarte interesant – ce imi aduce aminte de alien – dar si la adresa scriitorilor slabi, wannabe. Exista cate ceva si pentru bloggeri, lucru care m-a amuzat teribil avand in vedere situatia de fata.

Este interesant si modul cum a reusit sa concentreze actiunea, nu este o carte foarte mare, este insa o carte densa. Primele doua-trei pagini iti deschid usa hotelului in care intri cam la propiu. Te prinzi rapid de situatie, te familiarizezi cu mediul de viata si daca esti atent poti vedea chiar hotelul in sine cu tot ce se intampla.

Mi s-a mai parut interesanta si metamorfoza personajului principal, domnul Radu Lenea, care pana la finalul cartii isi...

https://infrasunete.eu/noumenoir-flav...

[Alexandra Lucia Brînaru · Rating 4 out of 5]

Eu am văzut "Noumenoir" ca fiind o adevărată metaforă asupra artei de a scrie, care a reușit să exprime, pentru cei ce reușesc să înțeleagă, greutatea și responsabilitatea care vine odată cu meseria. Mai multe am să explic într-un viitor articol, rating-ul totuși nu e 5/5, e 4.5/5. Din cauza formatului, pe care nu că nu l-am înțeles, dar care mi-a displăcut psihic. Oricum, abia aștept să mai citesc ceva de la Flavius Ardelean. ^.^

[Tina · Rating 2 out of 5]

Ca stil de scriere imi pare a fi o imitatie ieftina de-a lui Jose Saramago dar povestea este slaba rau si plina de expresii pompoase. Tot asteptam sa inceapa sa devina interesanta povestea si am tot asteptat pana am ajuns la final. Ma asteptam sa citesc o distopie interesanta dar a fost dezamagitoare.

[Lore · Rating 4 out of 5]

O carte quirky, dar fascinanta prin ciudatenia ei. E primul meu contact cu cartile lui Flavius Ardelean - mi-a placut stilul lui.

[M]

Mixed feelings. Ideea romanului e faină și e fain scrisă, dar parcă nu m-am putut atașa de personaje sau de orice li s-ar întâmpla. Poate că n-am prins unele referințe, dar altele pe care le-am prins ... hmm (de exemplu referința la KKK nu îmi dă senzația că ar fi în regulă).

[Bogdan Neagu · Rating 4 out of 5]

O scriitura parca reiesita din Palahniuk combinat cu Eliade. Mi-a placut, dar nu la fel de mult Bizaroproze. M-am convins ca scrie pe gustul meu. O sa citesc tot ce prind de la acest autor.

[Elena Papadopol · Rating 5 out of 5]

Savuroasa :)
Cu fiecare pagina, curiozitatea este din ce in ce mai acerba, iar actiunea nu dezamageste. Daca esti in cautarea unei lecturi care sa te surprinda si care sa iti lase senzatia ca mai trebuie recitita cel putin inca o data, este alegerea potrivita :).