What do you think?
Rate this book
Ghidul nesimţitului
Cu un cuvânt de întâmpinare de Andrei Pleșu și cu un prolog în versuri de Șerban Foarță
Nesimţirea e un virus redutabil, cu instalare rapidă şi efecte demolatoare. Ea se instalează în aproapele anonim, dar îi afectează mai mult pe cei din jur. Nesimţitul devine pe zi ce trece o prezenţă constantă, greu de evitat şi imposibil de strunit. În tren sau la operă, în autobuz sau la biserică, în parc sau la teatru, în Parlament sau la bloc, reprezentanţii acestei categorii fondează un cult volatil, fără agendă şi fără orizont. Religia lor e sfidarea celorlalţi. Nesimţitul nu are un cod de reguli, dar se comportă ca şi cum l-ar avea. E invaziv până la ubicuitate, pisălog până la nevroză şi vociferant până la delir. Îl vezi unde nu te aştepţi, îl auzi peste tot, îl adulmeci la fiecare colţ de stradă şi pe fiecare culoar de vagon. Însă nici măcar el nu deţine toate pârghiile meşteşugului. E imperfect şi are nevoie de îndrumări. Exact asta face Ghidul nesimţitului – furnizează reglajele necesare celor ispitiţi de performanţa în domeniu. Sigur, miza lui formativă şi informativă e o glumă. Ghidul nesimţitului vrea în primul rând să amuze. Numai că în spatele tonului ironic al cărţii răsar fapte, întâmplări şi buclucuri de care foarte mulţi dintre noi au avut parte. Şi peste care n-au putut trece doar cu un duş, o casetă cu muzică de relaxare sau o înjurătură bine ţintită.
Nesimţirea e un virus redutabil, cu instalare rapidă şi efecte demolatoare. Ea se instalează în aproapele anonim, dar îi afectează mai mult pe cei din jur. Nesimţitul devine pe zi ce trece o prezenţă constantă, greu de evitat şi imposibil de strunit. În tren sau la operă, în autobuz sau la biserică, în parc sau la teatru, în Parlament sau la bloc, reprezentanţii acestei categorii fondează un cult volatil, fără agendă şi fără orizont. Religia lor e sfidarea celorlalţi. Nesimţitul nu are un cod de reguli, dar se comportă ca şi cum l-ar avea. E invaziv până la ubicuitate, pisălog până la nevroză şi vociferant până la delir. Îl vezi unde nu te aştepţi, îl auzi peste tot, îl adulmeci la fiecare colţ de stradă şi pe fiecare culoar de vagon. Însă nici măcar el nu deţine toate pârghiile meşteşugului. E imperfect şi are nevoie de îndrumări. Exact asta face Ghidul nesimţitului – furnizează reglajele necesare celor ispitiţi de performanţa în domeniu. Sigur, miza lui formativă şi informativă e o glumă. Ghidul nesimţitului vrea în primul rând să amuze. Numai că în spatele tonului ironic al cărţii răsar fapte, întâmplări şi buclucuri de care foarte mulţi dintre noi au avut parte. Şi peste care n-au putut trece doar cu un duş, o casetă cu muzică de relaxare sau o înjurătură bine ţintită.
188 pages, Paperback
First published January 1, 2006
41 people are currently reading
587 people want to read
About the author
Radu Paraschivescu
141 books572 followersRadu Paraschivescu was born in 1960 in Bucharest, and grew up in Lugoj (Timiş), where he suffered a severe regime on home made chocolate, sugar candy and Doboş cake; he was accustomed to the idea that life is sweet and must be greedily crunched.
He is a translator and co-author of two reference works in the sports literature (Larousse Encyclopedia of footbal and Athens Olympic Games in Athens: 1896-2004). He translated nearly sixty books of English, American, Canadian and French authors.
He published two novels (Efemeriada şi Balul fantomelor), a volume of stories about Bucharest (Bazar bizar) and one essay about dishonesty in sports (Fanionul roșu - 2005), for which he received the "Ioan Chirilă" National Award for best sports book of the year.
He also wrote:
Mi-e rău la cap, mă doare mintea - 2007
Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti - 2006
Ghidul nesimţitului - 2006
Dintre sute de clişee - 2009
He is a translator and co-author of two reference works in the sports literature (Larousse Encyclopedia of footbal and Athens Olympic Games in Athens: 1896-2004). He translated nearly sixty books of English, American, Canadian and French authors.
He published two novels (Efemeriada şi Balul fantomelor), a volume of stories about Bucharest (Bazar bizar) and one essay about dishonesty in sports (Fanionul roșu - 2005), for which he received the "Ioan Chirilă" National Award for best sports book of the year.
He also wrote:
Mi-e rău la cap, mă doare mintea - 2007
Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti - 2006
Ghidul nesimţitului - 2006
Dintre sute de clişee - 2009
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 65 reviews
November 17, 2017
Nu citiţi cartea asta în public! Vă atrage atenţia asupra persoanei care s-a descălţat în autobuz sau copilul care urlă că nu are „Ciocooooo!” şi brusc numărul nesimţiţilor pare să se fi ridicat la un nivel insuportabil.
Mai bine staţi acasă, răsfoiţi în linişte această carte hilară, faceţi haz de necaz cu partenerul şi prietenii de specimenele descrise în carte. Faceţi paralele cu episoade similare din trecut şi bucuraţi-vă de cei şapte ani de acasă pe care vi i-au dat părinţii.
Timpul va trece şi, brusc, e luni dimineaţa. Ieşi afară şi vecinu se scobeşte în buric pe pe bancuţă ta preferată. Poate ar trebui să-i pui „Ghidul Nesimţitului” în căsuţa poştală....
p.s: Audiobook-ul citit de Radu Beligan are cele mai interesante fragmente şi d-nul Beligan are o voce superba si expresivă.
Mai bine staţi acasă, răsfoiţi în linişte această carte hilară, faceţi haz de necaz cu partenerul şi prietenii de specimenele descrise în carte. Faceţi paralele cu episoade similare din trecut şi bucuraţi-vă de cei şapte ani de acasă pe care vi i-au dat părinţii.
Timpul va trece şi, brusc, e luni dimineaţa. Ieşi afară şi vecinu se scobeşte în buric pe pe bancuţă ta preferată. Poate ar trebui să-i pui „Ghidul Nesimţitului” în căsuţa poştală....
p.s: Audiobook-ul citit de Radu Beligan are cele mai interesante fragmente şi d-nul Beligan are o voce superba si expresivă.
September 19, 2024
Dacă scopul cărții era să fie un ghid ironic pentru nesimțiți, atunci nu știu cât de mult reușește, pentru că se abate de la premisă. Dacă scopul era doar să ironizeze nesimțirea din România pentru amuzament, atunci aș spune că este o carte reușită. Am observat prin recenzii că foarte multe persoane se plâng de faptul că Radu Paraschivescu utilizează un limbaj complicat, pompos, care i-ar îndepărta de la început pe cei cărora le este adresată această carte. Eu aș zice că șansele ca un nesimțit chiar să citească cartea aceasta și să se schimbe sunt infime, deci cartea se adresează mai degrabă, din contră, celor care s-au săturat de nesimțirea din jur, iar acum au ocazia să se amuze puțin, să facă haz de necaz. Pentru mine, personal, limbajul elevat ales de Radu Paraschivescu este alegerea perfectă. În primul rând, pentru că oferă un contrast între cele două lumi diferite (o lume a oamenilor educați, aș spune chiar a intelectualilor, și una a nesimțiților), în al doilea rând, pentru că după ce citești despre atâta nesimțire, asociată cu incultură și prostie, limbajul autorului este ca o gură de aer proaspăt, o doză de cultură pentru a combate incultura prezentată și, în al treilea rând, acest limbaj este un tip de umor, tocmai explicarea prin cuvinte complicate a unor lucruri simple dă farmec lecturii. Acestea sunt motivele pentru care mi-a plăcut mie, dar înțeleg de ce mulți au simțit opusul.
Ca parte negativă, aș spune că Radu Paraschivescu exagerează uneori. Eu unul nu am întâlnit vreodată multe categorii de nesimțiți prezentate, iar alte cazuri de nesimțire exemplificate de autor mi se par puțin, din nou, exagerate. De exemplu, șoferul de autobuz care închide ușa exact când vrei să urci. Există o șansă să fi ajuns exact după ce s-a asigurat și a dat să pornească, deci să nu te fi văzut. Nu zic că întotdeauna, dar eu unul am pățit mereu exact opusul, am ajuns la limită, iar șoferul mi-a deschis ușa exact înainte să pornească. Nu zic că nu există și aceste categorii de nesimțiți, dar Radu Paraschivescu te face să te simți de parcă nesimțirea este de-a dreptul sufocantă, este peste tot și nu poți scăpa de ea. Sunt de acord că există mulți nesimțiți care îți strică ziua, dar nu ai de-a face cu ei zi de zi. Poate sunt eu norocos, dar aș spune că-i întâlnești mai degrabă ocazional.
Îi dau patru stele ghidului lui Radu Paraschivescu pentru că m-a amuzat, am râs de câteva ori, am zâmbit în permanență și pentru că, o să sune poate ciudat, pe mine cartea m-a relaxat, în loc să mă frustreze, amintindu-mi de toți nesimțiții pe care i-am întâlnit vreodată.
Ca parte negativă, aș spune că Radu Paraschivescu exagerează uneori. Eu unul nu am întâlnit vreodată multe categorii de nesimțiți prezentate, iar alte cazuri de nesimțire exemplificate de autor mi se par puțin, din nou, exagerate. De exemplu, șoferul de autobuz care închide ușa exact când vrei să urci. Există o șansă să fi ajuns exact după ce s-a asigurat și a dat să pornească, deci să nu te fi văzut. Nu zic că întotdeauna, dar eu unul am pățit mereu exact opusul, am ajuns la limită, iar șoferul mi-a deschis ușa exact înainte să pornească. Nu zic că nu există și aceste categorii de nesimțiți, dar Radu Paraschivescu te face să te simți de parcă nesimțirea este de-a dreptul sufocantă, este peste tot și nu poți scăpa de ea. Sunt de acord că există mulți nesimțiți care îți strică ziua, dar nu ai de-a face cu ei zi de zi. Poate sunt eu norocos, dar aș spune că-i întâlnești mai degrabă ocazional.
Îi dau patru stele ghidului lui Radu Paraschivescu pentru că m-a amuzat, am râs de câteva ori, am zâmbit în permanență și pentru că, o să sune poate ciudat, pe mine cartea m-a relaxat, în loc să mă frustreze, amintindu-mi de toți nesimțiții pe care i-am întâlnit vreodată.
July 23, 2020
Aproape 200 de pagini doar despre nesimțirea unui nesimțit. Îl întâlnim peste tot, în mediul lui, la bloc, în transport public până ajungem la Nesimțitul V.I.P politician, chiar și Nesimțitul răsfățat de mass-media.
Am râs pe alocuri, mi-a fost scârbă printre altele. Cartea are un limbaj sofisticat, cu multe cuvinte și îmbinări de cuvinte complexe, dar nu știu cum putea Paraschivescu să scrie altfel.
Mie mi-a plăcut cartea.
Am râs pe alocuri, mi-a fost scârbă printre altele. Cartea are un limbaj sofisticat, cu multe cuvinte și îmbinări de cuvinte complexe, dar nu știu cum putea Paraschivescu să scrie altfel.
Mie mi-a plăcut cartea.
June 4, 2023
Îl aveam pe Radu Paraschivescu în lista de lectură de ceva timp și unicul regret pe care îl am e acela că nu am ajuns la el mai devreme. O scriere minunată care denotă un bun spirit de observație și o minte ascuțită.
Mi-a plăcut felul ironic în care sunt analizate diferitele moduri de manifestare a nesimțirii din societatea noastră. Așa cum mai mult de jumătate dintre aceste manifestări ne-au afectat măcar o dată, ne simțim în context pe deplin exclamând de nenumărate ori “chiar așa e, lua-i-ar naiba de nesimțiți!”
Însă, putem privi cartea lui Radu Paraschivescu și dintr-un alt unghi de vedere. Și anume o putem considera drept un cod al bunelor maniere, care ne indică “așa nu” sau poate o satiră a codului.
“Cei mai mulți nesimțiți știu că nu au voie să fac anumite lucruri. Dar le fac doar pentru violentarea asistenței, pentru oripilarea ei amuzată. Nesimțitul se hrănește din stinghereala celorlalți și găsește în ea îndemnul de a fi nesimțit și cu alte prilejuri. Așa cum pofta vine mâncând, jubilația nesimțirii sporește cu fiecare gest care iese din normă și-i perplexează pe martori.”
“Ghidul nesimțitului” de Radu Paraschivescu
Mi-a plăcut felul ironic în care sunt analizate diferitele moduri de manifestare a nesimțirii din societatea noastră. Așa cum mai mult de jumătate dintre aceste manifestări ne-au afectat măcar o dată, ne simțim în context pe deplin exclamând de nenumărate ori “chiar așa e, lua-i-ar naiba de nesimțiți!”
Însă, putem privi cartea lui Radu Paraschivescu și dintr-un alt unghi de vedere. Și anume o putem considera drept un cod al bunelor maniere, care ne indică “așa nu” sau poate o satiră a codului.
“Cei mai mulți nesimțiți știu că nu au voie să fac anumite lucruri. Dar le fac doar pentru violentarea asistenței, pentru oripilarea ei amuzată. Nesimțitul se hrănește din stinghereala celorlalți și găsește în ea îndemnul de a fi nesimțit și cu alte prilejuri. Așa cum pofta vine mâncând, jubilația nesimțirii sporește cu fiecare gest care iese din normă și-i perplexează pe martori.”
“Ghidul nesimțitului” de Radu Paraschivescu
July 1, 2023
„Dulci” dar fără să fie „utile”, dat fiind că, așa cum recunoaște autorul însuși, nesimțitul nici nu citește, nici n-are nevoie de ghid să se perfecționeze, iar victimele lui au, din păcate, un exces de bun-simț care le împiedică să se protejeze, oricît de bine i-ar cunoaște mișcările.
Amuzantă, în stilul inconfundabil al lui Radu Paraschivescu, Ghidul nesimțitului mi-a amintit de „fiziologiile” atît de populare la noi prin secolul al XIX-lea. Iată o mostră:
Amuzantă, în stilul inconfundabil al lui Radu Paraschivescu, Ghidul nesimțitului mi-a amintit de „fiziologiile” atît de populare la noi prin secolul al XIX-lea. Iată o mostră:
Firește, nesimțitul român nu seamănă cu cel belgian, azer sau panamez și nu poate fi confundat cu nici unul dintre ei. El are un je ne sais quoi care-l face inimitabil și greu, dacă nu aproape imposibil, de clasificat. Și mai are ceva nesimțitul român: un decalog de la care nu se abate si
un set de convingeri pe care ți-e cu neputință sa i le zdruncini. Trăsătura lui definitorie pare, astăzi mai mult ca oricând, ubicuitatea. Cine are tristul privilegiu al vieții în orașele mari nu se mai poate întoarce în loc fără să dea cu nasul de un exponent al categoriei. Iar de la o vreme nici măcar refugiul campestru sau izolarea prin funduri de provincie nu mai garantează izbăvirea. Nesimțitul român este agentul unei molime căreia societatea nu i-a aflat leacul. Si putem spune chiar că, după cum merg lucrurile, e foarte puțin probabil ca laboratoarele vieții publice să descopere un vaccin eficace.
October 31, 2022
Cartea e de fapt despre cât e de deștept autorul. Omul are ceva de demonstrat lumii. Așa că textul lui e plin de pedanterii, prețiozități, redundant, repetitiv și plicticos. Ironie groasă. Glume răsuflate și aproape dureros de proaste. Un fel de mega-postare de facebook, plină de țâfnă (care e cam apropiată de bădărănie, mai ales în cantități atât de mari).
Uneori îl apucă poezia. Vorbește despre un autobuz și-l numește acvariu pe roți, vorbește despre un bloc și-l numește fagure de beton [sau fagure locativ]... ești transportat brusc într-o compunere de clasa a treia.
E un "ghid" DESPRE nesimțiți: îi ironizează sub perdeaua subțire a unor îndemnuri (e acolo și un decalog pentru nesimțiți, dar tonul trădează intenția ironică, nu pedagogică).
Acuma, sunt inevitabil subiectivă, dar mie mi se pare facil și plicticos să critici nesimțiții: asta face toată lumea, redefinind bunul simț după cum le convine pe moment. Haios sau interesant ar fi fost să fi făcut cu adevărat un ghid al nesimțitului (cum e ghidul leneșului, al lui Hodgkinson), să își definească audiența și să îmi explice cum să devin nesimțită, în ce situații e preferabil să fii nesimțit (eu de fapt chiar asta căutam, un ghid autentic al nesimțirii, oare găsesc așa ceva pe undeva?). Sau să facă distincția dintre nesimțiți, aroganți, sfidători, needucați, bădărani. Să aducă ceva nou, nu să fie doar o lungă litanie de frustrări, toate aruncate de-a valma în aceeași categorie, cu ironii fără valoare literară și care îngreunează textul până la sufocare.
Ce m-a enervat a fost că toți nesimțiții lui Paraschivescu sunt simultan și bădărani, dar și inculți, dar și proști, dar și șmecheri, dar și sfidători. Nesimțit e și copilul râzgâiat care face o criză sau se scobește-n nas ("pui de nesimțit"), dar și traseistul politic, dar și ăla care mănâncă semințe. Tușe groase. Mi-ar fi plăcut niște nuanțe - aș vrea să știu diferența dintre un ghiolban și un cocalar, de exemplu. Un autor mai reflexiv ar fi început prin a defini bunul simț, prin a investiga pasiunile sufletului...
Uneori îl apucă poezia. Vorbește despre un autobuz și-l numește acvariu pe roți, vorbește despre un bloc și-l numește fagure de beton [sau fagure locativ]... ești transportat brusc într-o compunere de clasa a treia.
E un "ghid" DESPRE nesimțiți: îi ironizează sub perdeaua subțire a unor îndemnuri (e acolo și un decalog pentru nesimțiți, dar tonul trădează intenția ironică, nu pedagogică).
Acuma, sunt inevitabil subiectivă, dar mie mi se pare facil și plicticos să critici nesimțiții: asta face toată lumea, redefinind bunul simț după cum le convine pe moment. Haios sau interesant ar fi fost să fi făcut cu adevărat un ghid al nesimțitului (cum e ghidul leneșului, al lui Hodgkinson), să își definească audiența și să îmi explice cum să devin nesimțită, în ce situații e preferabil să fii nesimțit (eu de fapt chiar asta căutam, un ghid autentic al nesimțirii, oare găsesc așa ceva pe undeva?). Sau să facă distincția dintre nesimțiți, aroganți, sfidători, needucați, bădărani. Să aducă ceva nou, nu să fie doar o lungă litanie de frustrări, toate aruncate de-a valma în aceeași categorie, cu ironii fără valoare literară și care îngreunează textul până la sufocare.
Ce m-a enervat a fost că toți nesimțiții lui Paraschivescu sunt simultan și bădărani, dar și inculți, dar și proști, dar și șmecheri, dar și sfidători. Nesimțit e și copilul râzgâiat care face o criză sau se scobește-n nas ("pui de nesimțit"), dar și traseistul politic, dar și ăla care mănâncă semințe. Tușe groase. Mi-ar fi plăcut niște nuanțe - aș vrea să știu diferența dintre un ghiolban și un cocalar, de exemplu. Un autor mai reflexiv ar fi început prin a defini bunul simț, prin a investiga pasiunile sufletului...
September 13, 2012
despre o societate in care traim. Cartile lui Paraschivescu te cuceresc prin adevarul lor gol golut, servit cu un umor deboradant. mi-a placut la nebunie :)
February 3, 2019
A fost ok. Cartea în sine e scrisă foarte bine, inteligent, cu talent literar, spumos, cu umor fin. Doar că eu nu gust textele care prezintă doar aspecte negative de la un capăt la celălalt, chiar dacă sunt lucruri cât de poate de reale. Pentru cei care nu au această problemă, sunt convins că va fi o lectură foarte plăcută.
June 24, 2022
Imi place Radu Paraschivescu. Chiar daca nu i-am citit prea multe din cartile
publicate, il ascult des in podcastul Vorbitorincii, pe care il gazduieste inpreuna cu
Catalin Striblea.
Ghidul e o ironie deloc subtila la adresa prost-crescutului, badaranului, nesimtitului
samd. Cu toate ca se doreste un ghid universal, acesta este totalmente adaptat
cultural nesimtitului din Romania.
Inteleg intentia lui Radu Paraschivescu si apreciez plasticitatea si stilistica
continutului, insa chiar daca la inceput m-a facut sa zambesc, destul de repede mi s-
a parut mult prea mult, incepand treptat sa ma deprime.
Domnul Paraschivescu a facut uz de licenta artistica de care detine pentru a critica
puternic o specie de om pe care nimeni nu o indrageste, licenta pe care noi, ceilalti,
nu o putem folosi fara a parea badarani la randul nostru. Ma gandesc insa ca un
editorial intr-o revista sau un articol mai intins ar fi fost suficient in locul celor 190
de pagini.
Concluzie: … nu, nu recomand Ghidul. Cititi altceva scris de Radu, probabil ca e un
subiect care va face sa simtiti ceva mai util. Desigur, are si ironia rolul ei printre
sentimentele umane, dar…
publicate, il ascult des in podcastul Vorbitorincii, pe care il gazduieste inpreuna cu
Catalin Striblea.
Ghidul e o ironie deloc subtila la adresa prost-crescutului, badaranului, nesimtitului
samd. Cu toate ca se doreste un ghid universal, acesta este totalmente adaptat
cultural nesimtitului din Romania.
Inteleg intentia lui Radu Paraschivescu si apreciez plasticitatea si stilistica
continutului, insa chiar daca la inceput m-a facut sa zambesc, destul de repede mi s-
a parut mult prea mult, incepand treptat sa ma deprime.
Domnul Paraschivescu a facut uz de licenta artistica de care detine pentru a critica
puternic o specie de om pe care nimeni nu o indrageste, licenta pe care noi, ceilalti,
nu o putem folosi fara a parea badarani la randul nostru. Ma gandesc insa ca un
editorial intr-o revista sau un articol mai intins ar fi fost suficient in locul celor 190
de pagini.
Concluzie: … nu, nu recomand Ghidul. Cititi altceva scris de Radu, probabil ca e un
subiect care va face sa simtiti ceva mai util. Desigur, are si ironia rolul ei printre
sentimentele umane, dar…
February 28, 2025
Merită citită introducerea, primul capitol și eventual epilogul. Din aceste puține pagini se înțelege și conținutul restului cărții: plângerile celui care pare să se lase călcat în picioare în orice context de orice nesimțit.
Fără vreo soluție aparentă, fără orice concluzie și mai ales fără să-și dea seama de propria nesimțire, victimizatul poate doar să își plângă de milă, pagină după pagină.
Recomand cartea tuturor celor care sesizează propria perfecțiune și care au descoperit de unde provin problemele societății moderne: ăilalți.
Fără vreo soluție aparentă, fără orice concluzie și mai ales fără să-și dea seama de propria nesimțire, victimizatul poate doar să își plângă de milă, pagină după pagină.
Recomand cartea tuturor celor care sesizează propria perfecțiune și care au descoperit de unde provin problemele societății moderne: ăilalți.
December 18, 2022
Ca mai toate cărțile autorului, nu văd cum poți încadra volumul la literatură pentru că are o structură academică mi se pare mie, dar nici la lucrare științifică nu intră pentru că are multe elemente literare. Dar cert este că printr-un stil unic și super inteligent, cu umor de râsu-plănsu cât cuprinde, domnul Radu Paraschivescu ne dă lecții de bun simț.
Ghidul nesimțitului este Codul bunelor maniere prezentat cumva in oglindă inversă și mi se pare o încercare de aducere la liman al celor de care nu s-au lipit cei șapte ani de-acasă. În cazul în care aceștia ar pune mâna pe-o carte, bine-nțeles. In același timp, este un îndrumar, pentru restul, despre cum să-i recunoști și clasifici, deoarece există mai multe categorii de nesimțiți și n-ar fi corect să nu le recunoaștem “meritele”.
N-am ce să vă rezum din carte, puneți măna și citiți că merită. Și numai pentru doza de realitate tristă atât de faină prezentată, cum numai domnul Paraschivescu poate să o facă. Indiferent de tematica aleasă, volumele autorului ne educă și ne deschid ochii in privința unei normalități și grad de civilizație pe care ar fi cazul să le atingem, până n-o fi prea târziu.
February 21, 2023
Cea mai trista parte legata de cartea asta este cat de actuale sunt, inca, o multime din elementele insirate ca definitorii pentru "nesimtit"-ul din jurul nostru !
In afara de cateva nume de manelisti care au aparut mai nou (iar altii, din fericire, au disparut), aproape ca nici nu zici ca prima editie a fost in 2006 !! Parca ar fi fost scrisa anul trecut (acum fiind in februarie 2023).
Poate as mai fi completat cu nesimitul de la volanul autobuzului, care din felul dement de a conduce masina din dotare, o aduce dupa 2-3 luni la prima revizie capitala (frana/acceleratie/frana/acceleratie pe 2 metri de sosea ... plus toate capacele de canal luate in plina viteza, etc.). La nesimtitul blocatar nu as putea sa nu amintesc gasca de semintari care nu pot discuta discutii decat noaptea tarziu, fix pe banca de la iesirea din bloc - fara pretextele descrise in carte (nunta/chef/bairam/meci etc. doar asa, pentru ca poate); din fericire astazi nu mai exista barele pentru batutul covorului (probabil ca nici covoare nu se mai poarta in apartamente).
Ar mai fi, din pacate, si alte exemple, aduse la zi, ale nesimtirii.
Impresia este ca prea multe din tarele expuse au devenit nepermis de generalizate, inca in multe situatii ma intreb daca nu cumva asta e noau norma sociala: nesimtirea.
In afara de cateva nume de manelisti care au aparut mai nou (iar altii, din fericire, au disparut), aproape ca nici nu zici ca prima editie a fost in 2006 !! Parca ar fi fost scrisa anul trecut (acum fiind in februarie 2023).
Poate as mai fi completat cu nesimitul de la volanul autobuzului, care din felul dement de a conduce masina din dotare, o aduce dupa 2-3 luni la prima revizie capitala (frana/acceleratie/frana/acceleratie pe 2 metri de sosea ... plus toate capacele de canal luate in plina viteza, etc.). La nesimtitul blocatar nu as putea sa nu amintesc gasca de semintari care nu pot discuta discutii decat noaptea tarziu, fix pe banca de la iesirea din bloc - fara pretextele descrise in carte (nunta/chef/bairam/meci etc. doar asa, pentru ca poate); din fericire astazi nu mai exista barele pentru batutul covorului (probabil ca nici covoare nu se mai poarta in apartamente).
Ar mai fi, din pacate, si alte exemple, aduse la zi, ale nesimtirii.
Impresia este ca prea multe din tarele expuse au devenit nepermis de generalizate, inca in multe situatii ma intreb daca nu cumva asta e noau norma sociala: nesimtirea.
March 23, 2019
Desi este o carte care prezinta aspectele negative ale societatii romanesti, am ras si m-am simtit eliberata dupa finalizarea lecturii. Oamenii prost crescuti ne inconjoara si ne acapareaza existenta:de la vecinul de bloc la calatorul nesuferit si intrigat,pana la oamenii cu statut social important( vip-uri, politicieni ). Incercarea de a corecta comportamentul eronat al acestora se dovedeste a fi in zadar in majoritatea cazurilor , caci comportamentul omului este format din frageda copilarie de catre parinti. Astfel,tot ce ii mai ramane scriitorului de facut intr-o societate in declin este sa ramana un observator detasat, care in loc sa isi toceasca nervii si buna dispozitie, alegere sa expuna intr-o carte ,printr-omaniera umoristica,mojicia compatriotilor sai.
January 7, 2018
O carte scrisa extraodinar. Domnul Radu Parachivescu reuseste sa prezinte cu umor o realitate tragica a Romaniei care este una tot mai decadenta. As compara cartea aceasta cu Codul Bunelor Maniere doar scrisa intr-un spirit
satiric.
satiric.
April 13, 2025
prea adevarat.... :(
June 27, 2020
O carte, cum sa spun, nu extrem de ușoară, autorul folosind câteodată un limbaj pretențios și umor nu atât de spumos pe cat ar fi putu fi. O carte despre nesimțirea umana in variatele ei forme, aproape un studiu metodologic despre diversele forme ale cocalarismului, miserupismului, egocentrismului, lipsei de empatie, misoginismului, proastei educații și inculturii care se regăsesc la diverși concetățeni cu care, de multe ori împotriva noastră, suntem obligați sa împărțim anumite spatii comune. Din nefericire nu se citește "ca pe apa" și, pe alocuri, este chiar obositoare. Daca va enervează cineva și nu știți cum sa-l numiți, va puteți inspira fără probleme din Ghidul nesimțitului. Desi prezintă probleme sociale des întâlnite, pot spune ca acum, in 2020, aceste probleme nu mai sunt atât de grave. Dupa părerea mea, majoritatea nesimțiților s-au mai cizelat. Tot bădărani, obraznici, zeflemiști, de multe ori agramați, certați cu igiena corporala , dentara și mentala au rămas, dar nu mai sunt atât de multi la extreme, deși procentul celor mici și mediu nesimțiți a crescut simțitor. Daca doriți sa citiți despre aspecte umane foarte putin plăcute puteți încerca Ghidul nesimțitului, nu numai pentru a identifica anumite tipologii la persoanele din jurul vostru, dar ca sa și faceți haz de necaz și sa spuneți: "Deci se putea și mai rău!"
December 19, 2025
5 ⭐
Un dicţionar de atribute şi capabilităţi specifice "nesimţitului" ce ne înconjoară în fiecare zi, "etalat" de autor într-un mod pe cât de amuzant, pe atât de copleşitor de real. Recunosc, m-am regăsit cu ruşine în câteva dintre situaţii, şi nu de partea corectă a baricadei. Dar, şi de mai multe ori, în poziţia de interlocutor "forţat" cu "personajul principal".
Scriere simplă, presărată cu trimiteri în punctele nevralgice ale ecosistemului autohton, ghidul prezintă, printre altele, trei dintre categoriile cele mai des întâlnite, la volan, în bloc, şi cel VIP - aruncând cititorul într-un proces de observare a "invididului în habitatul său natural".
Va rămâne, de tristă amintire totuşi, lecturarea acestei cărţi, pentru care, din păcate, aştept şi ediţii viitoare, cu noi "expozanţi" ai speciei, în care sper să nu mă regăsesc.
O concluzie "la rece" - absolut normală de altfel, trebuie să noteze şi faptul că autorul este destul de negativist şi nu prezintă şi posibilitatea ca unele acţiuni să fie din pură greşeală sau neatenţie. Recunosc, unele episoade pot părea exagerate şi imposibile, însă am întâlnit cu siguranţă frânturi.
Este totuşi o operă artistică ce trebuie tratată ca atare, căci sfârşim altfel prin a adăuga puncte bonus la borcanul de ură al aproapelui.
Un dicţionar de atribute şi capabilităţi specifice "nesimţitului" ce ne înconjoară în fiecare zi, "etalat" de autor într-un mod pe cât de amuzant, pe atât de copleşitor de real. Recunosc, m-am regăsit cu ruşine în câteva dintre situaţii, şi nu de partea corectă a baricadei. Dar, şi de mai multe ori, în poziţia de interlocutor "forţat" cu "personajul principal".
Scriere simplă, presărată cu trimiteri în punctele nevralgice ale ecosistemului autohton, ghidul prezintă, printre altele, trei dintre categoriile cele mai des întâlnite, la volan, în bloc, şi cel VIP - aruncând cititorul într-un proces de observare a "invididului în habitatul său natural".
Va rămâne, de tristă amintire totuşi, lecturarea acestei cărţi, pentru care, din păcate, aştept şi ediţii viitoare, cu noi "expozanţi" ai speciei, în care sper să nu mă regăsesc.
O concluzie "la rece" - absolut normală de altfel, trebuie să noteze şi faptul că autorul este destul de negativist şi nu prezintă şi posibilitatea ca unele acţiuni să fie din pură greşeală sau neatenţie. Recunosc, unele episoade pot părea exagerate şi imposibile, însă am întâlnit cu siguranţă frânturi.
Este totuşi o operă artistică ce trebuie tratată ca atare, căci sfârşim altfel prin a adăuga puncte bonus la borcanul de ură al aproapelui.
May 3, 2023
Ghidul incepe promitator, insa pe masura ce inaintezi in carte, aceasta impresie se transforma.
Autorul descrie mult prea detaliat si repetitiv comportamentul nesimtitului in diferite situatii, chiar structurandu-le in categorii, cum ar fi: nesimtitul calator, nesimtitul la bloc, la volan, in autobuz, nesimtitul feroviar, nesimtitul pe strada, si asa mai departe.
Radu Paraschivescu enumera totusi mult prea multe manele, cantareti de manele si citeaza versuri de manele, ceea ce este inutil.
Desi nimic din ce descrie nu este fals, ba chiar totul este rupt din realitate, consider ca exagereaza cu limbajul de jargon pe care il citeaza.
Intr-adevar, "Ghidul nesimtitului" contine pasaje pline de ironie care mi-au placut enorm, cu toate acestea, asociez cartea mai degraba cu o culegere de comentarii scrise de diversi pe internet la diferite postari sau articole mediocre. 190 de pagini este mult prea mult!
Autorul descrie mult prea detaliat si repetitiv comportamentul nesimtitului in diferite situatii, chiar structurandu-le in categorii, cum ar fi: nesimtitul calator, nesimtitul la bloc, la volan, in autobuz, nesimtitul feroviar, nesimtitul pe strada, si asa mai departe.
Radu Paraschivescu enumera totusi mult prea multe manele, cantareti de manele si citeaza versuri de manele, ceea ce este inutil.
Desi nimic din ce descrie nu este fals, ba chiar totul este rupt din realitate, consider ca exagereaza cu limbajul de jargon pe care il citeaza.
Intr-adevar, "Ghidul nesimtitului" contine pasaje pline de ironie care mi-au placut enorm, cu toate acestea, asociez cartea mai degraba cu o culegere de comentarii scrise de diversi pe internet la diferite postari sau articole mediocre. 190 de pagini este mult prea mult!
November 6, 2025
Haios, ca de obicei, Radu Paraschivescu îmi place în orice circumstanță. Timpul de referință al cărții este în acel punct în care pentru prezent nu mai spune mare lucru, dar nici istoria nu interesează… încă. Vremea ei va revenii și va fi, cândva și mai amuzantă (sau abia atunci va fi amuzantă).
December 30, 2018
Read this one like a long, funny FB post.
Not bad, not impressive either. Funny though.
Not bad, not impressive either. Funny though.
June 18, 2025
Ghidul Nesimtitului aka The Rude Man’s Guide by Radu Paraschivescu, author of Aforismele Tranzitiei https://realini.blogspot.com/2023/05/... and other amusing books
9 out of 10
Radu Paraschivescu is one of the most respectable, successful intellectuals in our realm, a sage who combines the works that make people laugh, with much more serious novels, and to top all that, he is also a…soccer commentator, I am not sure what he imparts there, but when switching between channels, I see him explaining matches
Indeed, this is why his name came up at the Sauna Downtown, when some mates were discussing a rather loathsome coach (he would be a prototype in the Rude Man’s Guide, if somehow he is not there) who has a relative, nephew or some other, in a very serious condition, strangers donated to alleviate that, but this trainer did not
The name of the author was mentioned, because he is a guest on these shows, perhaps a contributor, and the members of the club expressed their admiration for the luminary, who is apparently a very decent human being, alongside his qualities as author, public figure, I think he is also an editor, and probably more
The Guide of The Rude is both amusing, and very useful in a few ways, the satire might help some of those who could be redeemed to see the perils of their behavior, the bystanders would see the signs and try to avoid those ruffians, as much as they could, and it also helps readers to see that their experiences are not isolated
Indeed, the arrogance displayed by these creatures is incredible, and the book could serve as a confirmation of values, rules of behavior, in that we have Orange Jesus, which is the name given to him by leaders of the cult that worships the fool now, once the leader of the free world, who is Nesimtit, Rude and ghastly
Only this seems to be a behavior that is accepted alas, in America and elsewhere, this type of ruthless man (there are some women, too many in fact, in this crazy MAGA camp) becomes the role model for millions, only in the US, he has over seventy million admirers, and he could well win the elections, ergo Apocalypse Now
The portrait exposed in The Guide of The Rude would cause laughter, because so many excesses are preposterous, but this lack of character, restraint, modesty, decency could be more than trouble, the future will be affected if multitudes start taking guidance from this attitude, and the likes of Trump, Putin…
Confidence Man https://realini.blogspot.com/2023/09/... is an excellent book by Maggie Haberman, a reporter with The New York times and regular guest on CNN, a remarkable journalist and writer, and the ‘making of Donald Trump’ shows us how we get a Rude Man, and then he takes over
The bully becomes a model for success, albeit we would have to look at the term and define ‘success’, if it means getting power, privileges, fame and hundreds of millions of fans (we must count the multitudes outside America, who are also amorous) then a good number of those ghouls have been triumphant
On the other hand, if achievement means something else, virtue, character, respecting values, moral standards, then Orange Jesus and his mates are absolute failures, and we find this in the classic of psychology The Six Pillars of Self Esteem https://realini.blogspot.com/2013/06/...
I do not know about the lines above, but for the rest of this note, I think there will be no mention of The Guide, ergo the spoiler alert – ‘leave all hope’, in entrance in Dante’s Inferno, abandon the page, and do something sensible – The Six Pillars of Self Esteem by Nathaniel Branden is an excellent guide for the opposite of the rude
We have had some arguments at the aforementioned club, where my position is more radical, after identifying the Rude, my duty is to try and state my position, and if they do not change their stance, I avoid them, if they are in the hot sauna, I enter the hammam, and vice versa, but my buddies opt for ‘tolerance’
Our greatest sage, Andrei Plesu, has written and spoken on this issue https://realinibarzoi.blogspot.com/20... there are aspects and people we must tolerate, but there is the abuse, the tyranny of the individual, who wants the others to submit to his whims
Let me just write about this fella (by the way, the interlocutors at this social club try to limit the topics to those who are present, and only the positive about the absent – this book and so many others would not be written, if we apply these norms) who has this peculiar, narcissistic manner, a sort of small Orange Jesus
First, he imposed the ‘vow of silence’, he does not want others to communicate in the sauna, hence they have to shut up (we have asked the club and they said there is no such interdiction), then he is against the special solutions that are used there, and indeed, the management had a ban on those, so the others refrained from making the atmosphere pleasantly odorous, in circumstances where we had five votes to one
This Rude guy, and he is not a rara avis, picks the rules he likes, because on another day, he comes into the sauna, and puts water on the hot stones, not once, twice, thrice, but four times, I mean are you for real, what the hell is this, you forbid the conversation between five people, embalming solutions, and then choose whatever you like and say this is a good rule of the house, but for the others, fuck them, we respect only what I want, for the rest, we do the opposite of what is required!
Now for my standard closing of the note with a question, and invitation – maybe you have a good idea on how we could make more than a million dollars with this http://realini.blogspot.com/2022/02/u... – as it is, this is a unique technique, which we could promote, sell, open the Oscars show with or something and then make lots of money together, if you have the how, I have the product, I just do not know how to get the befits from it, other than the exercise per se
There is also the small matter of working for AT&T – this huge company asked me to be its Representative for Romania and Bulgaria, on the Calling Card side, which meant sailing into the Black Sea wo meet the US Navy ships, travelling to Sofia, a lot of activity, using my mother’s two bedrooms flat as office and warehouse, all for the grand total of $250, raised after a lot of persuasion to the staggering $400…with retirement ahead, there are no benefits, nothing…it is a longer story, but if you can help get the mastodont to pay some dues, or have an idea how it can happen, let me know
As for my role in the Revolution that killed Ceausescu, a smaller Mao, there it is http://realini.blogspot.com/2022/03/r...
Some favorite quotes from To The Hermitage and other works
‘Fiction is infinitely preferable to real life...As long as you avoid the books of Kafka or Beckett, the everlasting plot of fiction has fewer futile experiences than the careless plot of reality...Fiction's people are fuller, deeper, cleverer, more moving than those in real life…Its actions are more intricate, illuminating, noble, profound…There are many more dramas, climaxes, romantic fulfillment, twists, turns, gratified resolutions…Unlike reality, all of this you can experience without leaving the house or even getting out of bed…What's more, books are a form of intelligent human greatness, as stories are a higher order of sense…As random life is to destiny, so stories are to great authors, who provided us with some of the highest pleasures and the most wonderful mystifications we can find…Few stories are greater than Anna Karenina, that wise epic by an often foolish author…’
‚Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus’
“From Monty Python - The Meaning of Life...Well, it's nothing very special...Try and be nice to people, avoid eating fat, read a good book every now and then, get some walking in, and try and live together in peace and harmony with people of all creeds and nations.”
9 out of 10
Radu Paraschivescu is one of the most respectable, successful intellectuals in our realm, a sage who combines the works that make people laugh, with much more serious novels, and to top all that, he is also a…soccer commentator, I am not sure what he imparts there, but when switching between channels, I see him explaining matches
Indeed, this is why his name came up at the Sauna Downtown, when some mates were discussing a rather loathsome coach (he would be a prototype in the Rude Man’s Guide, if somehow he is not there) who has a relative, nephew or some other, in a very serious condition, strangers donated to alleviate that, but this trainer did not
The name of the author was mentioned, because he is a guest on these shows, perhaps a contributor, and the members of the club expressed their admiration for the luminary, who is apparently a very decent human being, alongside his qualities as author, public figure, I think he is also an editor, and probably more
The Guide of The Rude is both amusing, and very useful in a few ways, the satire might help some of those who could be redeemed to see the perils of their behavior, the bystanders would see the signs and try to avoid those ruffians, as much as they could, and it also helps readers to see that their experiences are not isolated
Indeed, the arrogance displayed by these creatures is incredible, and the book could serve as a confirmation of values, rules of behavior, in that we have Orange Jesus, which is the name given to him by leaders of the cult that worships the fool now, once the leader of the free world, who is Nesimtit, Rude and ghastly
Only this seems to be a behavior that is accepted alas, in America and elsewhere, this type of ruthless man (there are some women, too many in fact, in this crazy MAGA camp) becomes the role model for millions, only in the US, he has over seventy million admirers, and he could well win the elections, ergo Apocalypse Now
The portrait exposed in The Guide of The Rude would cause laughter, because so many excesses are preposterous, but this lack of character, restraint, modesty, decency could be more than trouble, the future will be affected if multitudes start taking guidance from this attitude, and the likes of Trump, Putin…
Confidence Man https://realini.blogspot.com/2023/09/... is an excellent book by Maggie Haberman, a reporter with The New York times and regular guest on CNN, a remarkable journalist and writer, and the ‘making of Donald Trump’ shows us how we get a Rude Man, and then he takes over
The bully becomes a model for success, albeit we would have to look at the term and define ‘success’, if it means getting power, privileges, fame and hundreds of millions of fans (we must count the multitudes outside America, who are also amorous) then a good number of those ghouls have been triumphant
On the other hand, if achievement means something else, virtue, character, respecting values, moral standards, then Orange Jesus and his mates are absolute failures, and we find this in the classic of psychology The Six Pillars of Self Esteem https://realini.blogspot.com/2013/06/...
I do not know about the lines above, but for the rest of this note, I think there will be no mention of The Guide, ergo the spoiler alert – ‘leave all hope’, in entrance in Dante’s Inferno, abandon the page, and do something sensible – The Six Pillars of Self Esteem by Nathaniel Branden is an excellent guide for the opposite of the rude
We have had some arguments at the aforementioned club, where my position is more radical, after identifying the Rude, my duty is to try and state my position, and if they do not change their stance, I avoid them, if they are in the hot sauna, I enter the hammam, and vice versa, but my buddies opt for ‘tolerance’
Our greatest sage, Andrei Plesu, has written and spoken on this issue https://realinibarzoi.blogspot.com/20... there are aspects and people we must tolerate, but there is the abuse, the tyranny of the individual, who wants the others to submit to his whims
Let me just write about this fella (by the way, the interlocutors at this social club try to limit the topics to those who are present, and only the positive about the absent – this book and so many others would not be written, if we apply these norms) who has this peculiar, narcissistic manner, a sort of small Orange Jesus
First, he imposed the ‘vow of silence’, he does not want others to communicate in the sauna, hence they have to shut up (we have asked the club and they said there is no such interdiction), then he is against the special solutions that are used there, and indeed, the management had a ban on those, so the others refrained from making the atmosphere pleasantly odorous, in circumstances where we had five votes to one
This Rude guy, and he is not a rara avis, picks the rules he likes, because on another day, he comes into the sauna, and puts water on the hot stones, not once, twice, thrice, but four times, I mean are you for real, what the hell is this, you forbid the conversation between five people, embalming solutions, and then choose whatever you like and say this is a good rule of the house, but for the others, fuck them, we respect only what I want, for the rest, we do the opposite of what is required!
Now for my standard closing of the note with a question, and invitation – maybe you have a good idea on how we could make more than a million dollars with this http://realini.blogspot.com/2022/02/u... – as it is, this is a unique technique, which we could promote, sell, open the Oscars show with or something and then make lots of money together, if you have the how, I have the product, I just do not know how to get the befits from it, other than the exercise per se
There is also the small matter of working for AT&T – this huge company asked me to be its Representative for Romania and Bulgaria, on the Calling Card side, which meant sailing into the Black Sea wo meet the US Navy ships, travelling to Sofia, a lot of activity, using my mother’s two bedrooms flat as office and warehouse, all for the grand total of $250, raised after a lot of persuasion to the staggering $400…with retirement ahead, there are no benefits, nothing…it is a longer story, but if you can help get the mastodont to pay some dues, or have an idea how it can happen, let me know
As for my role in the Revolution that killed Ceausescu, a smaller Mao, there it is http://realini.blogspot.com/2022/03/r...
Some favorite quotes from To The Hermitage and other works
‘Fiction is infinitely preferable to real life...As long as you avoid the books of Kafka or Beckett, the everlasting plot of fiction has fewer futile experiences than the careless plot of reality...Fiction's people are fuller, deeper, cleverer, more moving than those in real life…Its actions are more intricate, illuminating, noble, profound…There are many more dramas, climaxes, romantic fulfillment, twists, turns, gratified resolutions…Unlike reality, all of this you can experience without leaving the house or even getting out of bed…What's more, books are a form of intelligent human greatness, as stories are a higher order of sense…As random life is to destiny, so stories are to great authors, who provided us with some of the highest pleasures and the most wonderful mystifications we can find…Few stories are greater than Anna Karenina, that wise epic by an often foolish author…’
‚Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus’
“From Monty Python - The Meaning of Life...Well, it's nothing very special...Try and be nice to people, avoid eating fat, read a good book every now and then, get some walking in, and try and live together in peace and harmony with people of all creeds and nations.”
May 15, 2025
Ghidul nesimțitului este o demonstrație savuroasă de virtuozitate lingvistică, un eseu ironic și rafinat despre fațetele nesimțirii cotidiene.
Radu Paraschivescu reușește cumva să evoce realitatea imediată într-un mod atât de palpabil încât aproape că simți că ești acolo: în tramvaiul înțesat de nepăsare, în ședința zgomotoasă plină de clișee, în conversația telefonică invazivă dintr-un spațiu public. Totul e decupat cu luciditate și pus sub microscopul unei limbi care, în mâinile autorului, transformă ceea ce ar fi, în mod normal, simple observații enervante într-un spectacol de eleganță stilistică și umor subtil.
Totuși, tocmai abundența de exemple -delicioasă la început-devine, în timp, o limitare; șirul exemplificativ al tipurilor de nesimțire pare variat, însă nu suficient de nuanțat, autorul recurgând, în definitiv, la o simplă înșiruire de situații sociale familiare, fără a construi distincții clare între ele, astfel că, de la un punct, cartea riscă să pară mai degrabă o colecție de lamentații elegante în care nesimțitul devine aproape sinonim cu cetățeanul obișnuit. Această generalizare subtilă poate lăsa impresia nedorită că societatea românească este iremediabil infestată de prost gust și lipsă de considerație.
Cu toate acestea, Ghidul nesimțitului rămâne un exercițiu stilistic admirabil care merită citită dacă nu pentru conținut, măcar pentru plăcerea estetică a lecturii în sine.
Un ghid nu neapărat pentru a evita nesimțirea, ci pentru a înțelege, măcar parțial, poezia frustrării.
Radu Paraschivescu reușește cumva să evoce realitatea imediată într-un mod atât de palpabil încât aproape că simți că ești acolo: în tramvaiul înțesat de nepăsare, în ședința zgomotoasă plină de clișee, în conversația telefonică invazivă dintr-un spațiu public. Totul e decupat cu luciditate și pus sub microscopul unei limbi care, în mâinile autorului, transformă ceea ce ar fi, în mod normal, simple observații enervante într-un spectacol de eleganță stilistică și umor subtil.
Totuși, tocmai abundența de exemple -delicioasă la început-devine, în timp, o limitare; șirul exemplificativ al tipurilor de nesimțire pare variat, însă nu suficient de nuanțat, autorul recurgând, în definitiv, la o simplă înșiruire de situații sociale familiare, fără a construi distincții clare între ele, astfel că, de la un punct, cartea riscă să pară mai degrabă o colecție de lamentații elegante în care nesimțitul devine aproape sinonim cu cetățeanul obișnuit. Această generalizare subtilă poate lăsa impresia nedorită că societatea românească este iremediabil infestată de prost gust și lipsă de considerație.
Cu toate acestea, Ghidul nesimțitului rămâne un exercițiu stilistic admirabil care merită citită dacă nu pentru conținut, măcar pentru plăcerea estetică a lecturii în sine.
Un ghid nu neapărat pentru a evita nesimțirea, ci pentru a înțelege, măcar parțial, poezia frustrării.
August 11, 2023
Plină de umor, satirică. O analiză sinceră a obiceiurilor și comportamentelor ce ne irită în viața cotidiană. Scurtă, directă, lectura perfectă pentru un weekend în care n-ai nici chef de lucru, nici chef de odihnă.
May 20, 2017
"[...] nesimțitul e totuna cu bădăranul, mojicul, țopârlanul (însoțit de ruda dumisale apropiată, țoapa), neamul prost, mârlanul sau ghiolbanul.
Sunt termeni cu o sonoritate sugestivă, vocabule din care gâlgâie sensuri nete, substantive al căror numitor comun este voluptatea gestului sau a cuvântului nepotrivit."
E aproape paradoxală alegerea autorului de a povesti despre 'nesimțit' folosindu-se de mijloace atât de rafinate.
Deși cartea nu are nici actiune și nici idei neapărat originale, am avut sentimentul citirii unui text similar cu ceva scris de un Caragiale modern.
Am citit-o ca pe un prolog (lung) și așteptam un deznodământ intrigant, interesant sau amuzat, dar nu a apărut..
E un ghid pentu a recunoaște sau a deveni un nesimțit - fiecare cum (se) simte..
A fost o delectare să pun așa des mâna/click-ul pe dicționar pentru cuvinte ca: soporific, belaliu, țuțer, alonjă, acribie, locvace, insidios, zgâmboi, gregar ș.a...
December 7, 2017
Initial mi s-a parut ca pentru a savura "Ghidul nesimtitului" trebuie sa ai bine format spiritul justitiar, sa te fi calcat cineva pe coada macar in ultima saptamana, sa simti nevoia de dreptate dar in acelasi timp sa ai constiinta ca nu o poti obtine de la unii semeni romani. Eu din cauza ca poate traiesc "intr-o bula", nu am putut intra usor in starea necesara lecturii si mi s-a parut ca arunca o lumina prea negativa asupra locuitorilor tarii noastre.
Totusi ... odata intrata in atmosfera cartii, am regasit multe situatii reale (nesimtitul pe plaja, la spectacol sau la restaurant), situatii tragico-comice care m-au facut sa rad inevitabil. E o lectura usoara si cu siguranta orice cititor va recunoaste in descrierile "nesimtitului" un vecin sau un om cu care a fost nevoit sa imparta acelasi spatiu pentru o perioada de timp. Descrierea nesimtitului e foarte precisa, fina si comica, iar autorul te ajuta sa identifici usor situatii din viata reala.
Totusi ... odata intrata in atmosfera cartii, am regasit multe situatii reale (nesimtitul pe plaja, la spectacol sau la restaurant), situatii tragico-comice care m-au facut sa rad inevitabil. E o lectura usoara si cu siguranta orice cititor va recunoaste in descrierile "nesimtitului" un vecin sau un om cu care a fost nevoit sa imparta acelasi spatiu pentru o perioada de timp. Descrierea nesimtitului e foarte precisa, fina si comica, iar autorul te ajuta sa identifici usor situatii din viata reala.
May 11, 2021
Nu-i destul că dau peste ei la tot pasul, acum era nevoie și de o teoretizare și clasificare a fiecărui nesimțit în parte? Și de conștientizarea irefutabilă (la acest cuvânt nesimțiții vor mustăci) că-n cazul unui cataclism universal el și gândacul de bucătărie vor fi singurele exemplare care vor supraviețui? Ce mi-ați făcut, domnule Paraschivescu?
„Într-un autobuz nu se suie, ci se năvălește. Stilistica momentului trebuie să aibă ceva de meleu rugbistic, de caft de maidan, de îmbulzeală ceaușistă la tejghea, când vânzătoarea le anunța celor o sută de șoimi ai cozilor că mai erau doar treizeci de pachete de gâturi și gheare de pui. Accesul în mijlocul de transport respectă o lege naturală, cu ecouri darwiniene: the survival of the fittest.”
(3,5 / 5)
„Într-un autobuz nu se suie, ci se năvălește. Stilistica momentului trebuie să aibă ceva de meleu rugbistic, de caft de maidan, de îmbulzeală ceaușistă la tejghea, când vânzătoarea le anunța celor o sută de șoimi ai cozilor că mai erau doar treizeci de pachete de gâturi și gheare de pui. Accesul în mijlocul de transport respectă o lege naturală, cu ecouri darwiniene: the survival of the fittest.”
(3,5 / 5)
May 2, 2020
O carte digerabilă, ușoară, presărată cu pedanterie, prețiozitate și un umor când delicios, când forțat.
Balada lui Șerban Foarță depășește orice normă de pretenție într-ale umorului, versifică brutal o realitate peticită și se proclamă satiră.
Domnul Paraschivescu critică un nesimțit general, pe care și-l croiește după bunul plac. Mi se pare un exercițiu destul de facil să-ți inventezi propriul subiect de deriziune și apoi să-l supui criticii.
Un review mai lung aici:
https://www.youtube.com/watch?v=A_0xc...
Balada lui Șerban Foarță depășește orice normă de pretenție într-ale umorului, versifică brutal o realitate peticită și se proclamă satiră.
Domnul Paraschivescu critică un nesimțit general, pe care și-l croiește după bunul plac. Mi se pare un exercițiu destul de facil să-ți inventezi propriul subiect de deriziune și apoi să-l supui criticii.
Un review mai lung aici:
https://www.youtube.com/watch?v=A_0xc...
January 21, 2017
„Nesimţitul are microbul contrarierii în sânge. Îţi face exact ce nu ţi-ai dori, când nu ţi-ai dori-o. Posedă un al şaselea simţ care-i spune când anume e cel mai bine să se producă şi ştie că instinctul ăsta nu l-a trădat niciodată. În preajma lui, argumentul se ofileşte, ideea gata de rostire se opreşte crispată pe buze, iar nedumerirea stearpă îşi face loc cu râvna unei cârtiţe ce şi sapă galeria după planuri doar de ea ştiute.”
July 6, 2017
"Blocul, adică fagurele locativ în care trăiesc adeseori mai mulți trântori decât albine, oferă experiențe marcante în materie de nesimțire. Căci așa cum nu-ți alegi părinții sau neamurile, tot așa ești neputincios când vine vorba de vecini. Aici destinul poate să-ți joace renghiuri sinistre, în fața cărora rămâi cu mâinile legate. Îți e permis doar să te miști pe o scară a sentimentelor unde la un capăt se află furia clocotitoare, iar la celălalt blazarea melancolică."
June 27, 2020
Il admir pe autor, cartea e amuzantă, dar nu e o capodoperă. Pe lângă niste radiografii dureros de clare ale nesimtitilor, se strecoară uneori și un umor usor forțat Cu toate astea, am râs în hohote, m-am enervat solidar cu autorul, și mi-am recunoscut vecinii, cartierul, acel "acasa" inefabil, care ne face sa ne rusinam cu compatrioții noștri și să ne blestemam locul nașterii.
Displaying 1 - 30 of 65 reviews