Se cunosc online, fiecare în spatele unui ecran. Ea în Italia, el în România. Ceea ce părea inițial un amuzament se transformă într-o iubire virtuală. Se îndrăgostește înainte de a-l vedea. Îi cucerește inima, sufletul și trupul. Ce se întâmplă însă atunci când relația virtuală se transformă în una reală, iar pentru dragoste rămâne să lupte doar unul dintre ei?
Un roman ce prezintă etapele din viața unei femei, povestite prin prisma a trei generații pe care le unește arta de a fi femeie – de a fi și a iubi. O lectură ce se transformă într-un bilet de călătorie în timp. O poveste sinceră despre iubire, speranță și căutarea de sine.
Maria Cristiana Tudose este o tânără autoare născută la Ploiești. A început să scrie din dorința de a-și vindeca sufletul, ocupație ce a devenit pasiune și remediu. După șase ani, pagina ei www.eusuntfemeie.com a reușit să ajungă la inimile a sute de mii de femei din întreaga lume. Prima ei carte Eu sunt femeie a devenit bestseller în România și Republica Moldova cu peste 40.000 de exemplare vândute. Este licențiată în Științe Politice la Istituto Cesare Alfieri din Florența.
Cartea nu mi-a plăcut mai deloc din pacate si din fericire concomitent. Mi se pare mai potrivită pentru fanele Fluturi sau Twilight.
Din tot romanul nu am putut desprinde decât faptul ca personajele se victimizau continuu, de parcă intr-o relație ratată ar exista un singur vinovat (si acela, desigur, bărbatul ). Nu există pagină in care sa nu apară un "eu sunt femeie!" introdus ca din topor, ca sa înțeleagă idiotul de la ce vine titlul cărții. Apoi, cartea nu este deloc veridica. De exemplu, desi străbunica era o babuta necultivata de la țară, avea capacitatea de a vorbi fară greșeală limba română si, cel mai important, de a o scrie. Plus conversațiile cu personajele masculine erau total stupide si imposibile. Nu o sa auzi niciodată tinerii vorbind cum se vorbeste in cartea asta, mai ales pe rețelele de socializare, unde sunt folosite multe prescurtari si cuvinte de jargon.
Nu mi-a mai plăcut pentru că , în general, nu sunt de acord cu autoarea decât cu două-trei idei.
As fi putut spune ca este o carte potrivită pentru o feministă inraita, dar mi-am amintit ca persoanele feminine erau aproape dependente de o prezentă masculină.
Dar o recomand totusi celor care doresc o lectură usoară, sau care au un blocaj la citit, asa ca mine.
Ma simt putin in minoritate dar.....nu m-a impresionat. E pueril sa-ti axezi universul in jurul unei persoane pe care nu o cunosti in detrimentul unei posibile relatii (cu o persoana reala, palpabila, caci, pe internet esti cine alegi sa fii). DACA NU ATI CITIT CARTEA, NU CITITI REVIEW-UL, caci sunt SPOILERE!!!!
Maria se indragosteste de Vlad, un barbat pe care-l cunoste pe mirc (el e in Romania iar ea in Italia) si de care este atrasa (desi, multe luni bune nu-i vede chipul si il convinge cu greu sa si-l arate). Buuun....Vlad o considera doar o prietena, Maria sufera , si afla din greseala ca acesta este intr-o relatie (la distanta, duh) cu o anume fata, frumoasa si inteligenta, care se ascunde sub nick-name-ul "hoata" ( jur ca am ras aici). Universul Mariei se prabuseste, il acuza si il balacareste de ce n-o iubeste si....pam pam nu vrea sa-l mai vada ( u see what i did there, "sa-l vada"). Cum necum, dupa ceva timp au o relatie siiii......dupa cat s-a chinuit sa fie cu el, si Vlad o iubeste, Maria decide ca lui Vlad ii e mai bine singur si ca e un om care bate pasul pe loc (geez, nu m-as fi asteptat de la o persoana pe care nu o cunosti efectiv si careia nu i-ai vazut asteptarile de la viata si pasiunile sclipindu-i in ochi). Evident, sfarsitul relatiei cu Vlad o lasa consumata emotional, asa ca incepe o relatie doar sexuala cu Paul (stabilita de comun acord, secreta si care ei ii convine de minune) care o avertizeaza sa nu se indragosteasca de el (pentru ca a avut o deceptie in dragoste si nu vrea sa se implice emotional, fiind vulnerabil in fata unei posibile dezamagiri). Deoarece Paul e un barbat complex, nu se poate abtine si se indragosteste de el, insa marturisirea dragostei ei nu face decat sa le incheie relatia pentru ca Paul e un barbat care nu se poate dedica unei singure femei ( desi, in multe randuri e foarte posesiv in ceea ce o priveste si ii spune ca e doar a lui). Totusi, dupa un timp, Paul incearca sa reia relatia si e pregatit, vrea sa dea o sansa unei relatii adevarate ( mi se pare de apreciat ca un barbat care a suferit din dragoste sa-si asume durerea, sa vorbeasca despre asta si sa accepte ca toata treaba cu "doar sex" e de fapt doar o negare a sentimentelor). Din pacate, e prea tarziu pentru ei iar Maria e chiar indignata de propunerea lui pentru ca ea e femeie si vrea sa fie prima lui alegere. Ea il blameaza, desi stia de la inceput la ce sa se astepte de la el, vrea doar sa fie iubita si isi doreste sa fie in bratele lui dar nu o lasa demnitatea. Eh, aici am simtit ca a facut o greseala: Paul, barbatul care a facut-o sa-si iubeasca corpul, care a facut-o sa-si recapete increderea in ea, care a fost sincer cu ea de la inceput si care in sufletul lui purta cicatrici adanci, si-a facut curaj sa o lase sa il iubeasca, sa-l vindece, doar ca a facut-o la momentul nepotrivit. Poate chiar exista un timp pentru toate, nu?
Noi, femeile, uităm de unde pornim atunci când ajungem în fața bărbatului pe care îl iubim. Ne fură nu doar pământul de sub picioare, dar și pe noi. Uităm de familia care ne iubește și ne acceptă așa cum suntem, uităm că pentru oamenii ce țin la noi suntem perfecte, atunci de ce pentru un anumit bărbat ne schimbăm? De unde pornesc neîncrederea în sine și ura față de propriul aspect fizic? Dorim să fim mai perfecte pentru el, când suntem perfecte pentru familia noastră. Visăm să construim o familie cu el, uitând ce reprezentăm noi pentru familia noastră. Paradox. O inedită lecție de viață din partea M. C. Tudose, m-a învățat să mă iubesc așa precum sunt, căci familia nu te judecă, te acceptă, te stimează așa precum ești, și doar un El ce te dorește în familia sa va reuși să te iubească precum meriți. O carte ce zice cât de mult valorăm pentru familia noastră, cât de mult contează să fim fericite și pline de viață. M-a emoționat scrisoarea tatălui, mi-am amintit că am și eu un tată care mă iubește, și absolut nimeni nu merită lacrimile mele, deoarece lacrima mea îl doare prea tare, pe tata. „În viață nu putem alege pe cine iubim, dar putem alege lângă cine rămânem!” Alegeți bine cu cine rămâneți, căci această alegere reprezintă viitoarea voastră familie.
Am avut mari așteptări de la această carte, dar am rămas dezamăgită.
Cartea are o idee pe care o sucește și o învîrtește în 70000 feluri și care se repetă pe întreg parcursul ei. Nu există o pagină unde nu e scris "eu sunt femeie". Daca ar fi să strîngi tot ce e mai important din carte, ai scrie 4 pagini, restul este inutil. Lucrarea este într-un fel autobiografică, dar totdeauna am fost și sunt de părerea că autobiografiile se scriu atunci cind ai în spatele tău ani de experiență. Nu poți scrie o carte bună doar dintr-o relație eșuată, și aceasta nu este o carte buna . Mi s-a părut că personajul (autoarea) juca pe victima, gen, văleu, l-am iubit, i-am dat tot ce am avut mai bun, și nu a prețuit, m-a rănit, bla bla bla (iată și conținutul cărții într-o propoziție, apropo). Înșăși titlul cărții (care e absolut nepotrivit pentru această carte), "Eu sunt femeie", atît de mult ar trebui să cuprindă, și după ce am citit cartea am concluzionat că autoarea rezumă faptul că-i femeie numai la ceea că femeile iubesc și suferă pe parcurs. Asta e tot? Cum rămîne cu femeia în societate? Dar cu cariera? Nu am înțeles de ce autoarea trece de la Maria la Elena la fiecare capitol, ce sens are? Mi s-a părut o pierdere de timp. Nu o recomand.
Un titlu care vinde si o coperta senzuala, atat pot sa atribui reusit acestei carti. In rest mi s-a parut o insiruire tampita de clisee, o lamentabila ratacire pe cararile iubire, o cautare fara rost, un jurnal scris pentru sine, foarte prost, foarte liniar. Nididecum o lectie pentru toate femeile.
La final, eram pur si simplu uimita de emotiile pe care mi le-a stârnit aceasta carte! Uimita ca, dupa ce am închis cartea, am conștientizat ca a fi femeie înseamnă multe! Dar cate femei isi cunosc propria valoare? Superba! Recenzia mea completa o gasiti aici: http://www.delicateseliterare.ro/eu-s...
O carte scrisă cu sufletul. Nu m-a atras descrierea poveștii de dragoste cât m-a atras felul în care este evidențiată relația mamă - fiică. Pe alocuri, am vărsat câteva lacrimi. Am rămas puțin confuză în privința unora dintre întâmplări și mi-aș fi dorit puțin mai multă acțiune. Un debut promițător.
"Timpul trece, oamenii dragi îmbătrînesc, noi ne mințim crezînd ca suntem nemuritori si trăim zilele uitînd ca viața este o simpla călătorie cu bilet fara drept de ramburs"
Îmi place cartea şi îmi place felul autoarei de a scrie. În ciuda titlului am ales să citesc această carte şi am descoperit printre pagini o poveste de viaţă. O poveste despre o femeie care are demnitate şi reuşeşte să treacă peste dezamăgirile care o pândiseră la uşă, o femeie cu demnitate, căreia nu îi este teamă să îşi arate capul în lume. Pe alocuri mi se s-a parut deranjat pentru ca la un moment dat personajele se cam victimizau ...
OK!!! Cu ce să încep? Practic am terminat cartea dar teoretic nu am vrut să o termin. De ce? Pentru că, draga mea Maria, în primul rând tu ești o persoană minunată, un suflet care merită tot ce-i mai bun și frumos pe lume, și în al doilea rând „Eu sunt femeie” va fi veșnic o carte dragă inimii mele și sunt mândră că o am în biblioteca personală. Fiecare cuvânt citit, fiecare pagină parcursă, îmi trezește mii de emoții și sentimente de iubire, de dezamăgire, de pasiune, de senzualitate, de bunătate, de curaj și mult entuziasm, de speranță, de visare…de tot. Nu am cuvinte care să exprime tot amalgamul. Ce am învățat din carte? Că viața este scurtă și trebuie trăită într-un mod frumos, fără regrete. Am mai învățat că trebuie să ne bucurăm de momentele petrecute alături de cei dragi pentru că timpul este, uneori, prea crud și nu se știe dacă vom mai apuca să trăim clipele care ne-au adus cândva zâmbetul pe buze și iubirea eternă a familiei. De asemenea, mi-am confirmat că noi, femeile, vrem totul sau nimic, fără jumătăți de măsură. Avem nevoie să fim iubite, alintate și respectate, să fim surprinse în fiecare zi, avem nevoie de încurajări și zâmbete, de un bărbat care să ne iubească sufletul și să ne aprindă inima, și nu în ultimul rând avem nevoie…nu, nu…trebuie să ne iubim pe noi înșine, să ne îngrijim și să avem încredere în propriile forțe. Uof!!! Și câte ar mai fi, dar mă rezum la atât. Citiți cartea! Merită toate laudele!
Când rănești o femeie, îi amintești că merită mai mult și o transformi într-o luptătoare.
Descriere:Se cunosc online, fiecare în spatele unui ecran. Ea în Italia, el în România. Ceea ce părea inițial un amuzament se transformă într-o iubire virtuală. Se îndrăgostește înainte de a-l vedea. Îi cucerește inima, sufletul și trupul. Ce se întâmplă însă atunci când relația virtuală se transformă în una reală, iar pentru dragoste rămâne să lupte doar unul dintre ei? Un roman ce prezintă etapele din viața unei femei, povestite prin prisma a trei generații pe care le unește arta de a fi femeie – de a fi și a iubi. O lectură ce se transformă într-un bilet de călătorie în timp. O poveste sinceră despre iubire, speranță și căutarea de sine.
Citate preferate: „Câteodată este bine să depui armele și să lași ca lucrurile să vină de la sine. Dacă un om îți este sortit, va rămâne lângă tine. Dacă viața îl duce departe, consideră-l o lecție de viață, păstrează amintirile frumoase și încearcă să uiți tot ce a fost neplăcut.” „Ai grijă atunci când promiți ceva unui om, pentru că riști să-l rănești. Dacă n-ai timp pentru o femeie, pleacă din viața ei, pentru că dragostea este un sentiment sădit cu atenție și îngrijit cu răbdare; dacă fericirea ei nu este o prioritate pentru tine, pleacă și nu o mai căuta.” „Vine un moment în care încetezi să mai alergi după oameni, încetezi să te mai preocupi de ceea ce gândesc, încetezi să aștepți gesturi pe care tu le-ai face pentru ei.” „Fiecare femeie are nevoie de un bărbat care să o liniștească, dar și să-i hrănească dorința de aventură, de a savura fiecare clipă a vieții.” „Dacă mă vrei, iubește-mă. Dacă vrei să te joci cu sufletul meu, pleacă.”
Nu știu dacă aș fi avut răbdare să o citesc în format fizic, mai ales că mi s-a părut că se repetă de prea multe ori în carte titlul "eu sunt femeie" ca un refren care își pierde din însemnătate dacă e repetat la nesfârșit. Dar am ascultat-o cititā de Laura Cosoi, care cu vocea ei a reusit sa o faca suportabila.
Nu am reusit sa duc la capat lectura pentru ca aceasta carte este enervant de repetitiva! Si eu nu renunt de obicei asa usor la o carte. Dar la capitolul 15 am simtit ca imi iau campii! Toate ideile din carte incapeau lejer intr-o brosurica,chiar nu era nevoie de 260 de pagini. Aceleasi 3 idei sucite si rasucite pe toate partile, aceleasi melodrame repetate la nesfarsit,restul sunt floricele, inflorituri, blah, blah-uri de umplutura. Si de cate ori trebuie sa repeti " Eu sunt femeie", "esti femeie"? Ok, am priceput de prima data! Desi mie mi se pare ca personajul e mai mult o copila, undeva la inceput de adolescenta. Parca citeam insemnarile unei copile de 12 ani cu prea multa imaginatie. Iar relatia de pe mirc (haa?), toanele de adolescenta, setea de atentie si crizele de gelozie prostesti a unei relatii inexistente, prezenta doar in capul ei ...nici nu vreau sa incep subiectul asta. Mda, ce sa zic. Si obsesia e o boala. Pe scurt cartea este mult prea puerila pentru mine.
Slava Domnului ca nu sunt femeie! Iti multumesc, Doamne, iti pup talpile!
Am gasit cartea pe Youtube si va marturisesc cu mana pe inima ca naratoarea, actrita Laura Cosoi are un talent extraordinar cand vine vorba despre a pune in valoare textul si a-i da viata. (Multumesc, Laura! Tu chiar iti cunosti meseria!)
Legat de carte, am impresia ca autoarea si-a turnat tot untdelemnul sufletului in romanul ei de debut. Pur si simplu te face sa te indragostesti de ea. Da, draga Maria, ador cartea ta si este uluitor felul cum reusesti sa transformi introspectia ta in emotii autentice si sa transmiti asta cititorului. E admirabil si te invidiez. Nu e putin lucru!
Am trait cartea, am zambit, am dat din cap aprobator si am trecut odata cu tine plin valea tristetii tale.
Recomand aceasta carte oricui! E o carte care te invata si iti deschide mintea.
Cred ca acum vad femeile intr-un mod putintel diferit. E greu sa fii femeie, e frustrant uneori, dar se pare ca e si... o binecuvantare.
(Una prea grea de purtat pe umeri, de unde si propozitia de inceput.)
Eu sunt femeie. O carte în care se află o relație online,după două ecrane diferite. Toate putem fi femei,dar nu multe sunt gingășia aceasta ce o are doar ea. Femeia emană speranță,blândețea fină şi puterea feminină. Ea îşi poate menține echilibrul în viață chiar fiind şi singură. Femeia emană o oarecare energie. Ea poate fi cea mai îmblânzitoare ființă,poate să te farmece din plin. Maria Cristiana Tudose ne-a menționat pe noi femeile ca în orice situație,o femeie îşi poate apăra emoțiile,modestia💙
O carte inedită, plină de patos și emoție. Plină de gânduri complexe care definesc într-adevăr caracterul feminin. Iubiri imposibile. Căutarea sinelui. Descoperirea marii iubiri. Lupta. Eliberarea și mai apoi eternitatea.
Cartea „Eu sunt femeie ” a fost scrisă de talentata Maria Cristina Tudose,în limba română și a fost publicată în anul 2016,la editura Bestseller. Această carte are o copertă laminată de culaorea gri,pe care este imprimat un chip de femeie.Titlul cărții „Eu sunt femeie ” este indicat în partea de jos a coperții,iar cuvântul „femeie” se evidențează prin scrierea lui cu litere de culoarea unui roșu aprins,ce ar reprezenta senzualitatea unei femei. Numele autoarei este indicat la mijocul coperții,spre stânga.Acest roman are 258 de pagini și abordează tema puterii unei femei de a merge mai departe,de a înfrânge durerea, de-a nu fi dependenta de cineva,și nu în ultimul rând,de a se iubi pe sine. Pesonajul principal al acestei opere este Maria. Maria este o fată talentată,tânără,frumoasă care dorește să iubească și să fie iubită. Ea are parte de o iubire virtuală nebună. Se îndrăgostește de Vlad,prin intermediul site-ului mIRC și să văd pe webcam. Din păcate această iubire nu este reciprocă,iar Maria are parte de o mare suferință și durere, pe când Vlad își schimbă partenerele,propunându-i Mariei ca între ei să fie doar o relație de prietenie. Sentimentele și stările Mariei de durere,de suferință,de dezamgire,reies din faptele,dar și vorbele ei: „Am investit timp și sentimente în acest om,iar acum rămân doar cu amintirile” , „ Femeile suportă multe,rezistă durerii mai mult decât un jucător de box”. Pasiunea pentru scris a Mariei se transformă intr-un refugiu „scrisul mă vindecă,iar cuvintele îmi șterg durerea”. In acest roman este bine evidențeată realția mamă - fică, nepoată- străbunică. Mama Mariei,Laura,o susține pe fică în tot ceea ce face,obearvă durerea ei și încearcă să o ajute să treacă peste toate greutățiile. La fel și străbunica Leana, încearcă sa fie cât mai aproape de nopoata sa. Cele două devin pentru Maria cele mai bune prietene. Maria mai are parte de o altă relație, relația cu Paul,care nu este bazată pe sentimente,ci pe sex. Cu timpul Maria își dorește o relație serioasă cu Paul,însă acesta o refuză,deoarece a suferit din cauza unei iubiri. Maria este iritată de acest fapt „nicio femeie n-ar trebui să fie comparată sau să plătească pentru greșelile altor femei : eu sunt astazi,ea a fost ieri.” Maria,datorită evenimentelor prin care a trecut,s-a transformat dintr-o fire gingasă și plăpândă intr-o femeie puternică și ambițioasă. A înțeles că femeia trebuie să fie independentă și să se iubească așa cume este ea. Acest roman ar trebui citit,de toate femeile,de toate vârstele. Citind acest roman vei înțelege că doar iubindu-te pe tine,vei putea sa iubești pe cel de alaturi. O femeie este o regina,nu o sclavă,ea este cea care da viața pe acest pamant. O femeie trebuie sa se simta iubită prin fapte,nu prin vorbe. Prețuind femeia de lângă tine,ea niciodată nu va pleca. La fel cred ca romanul ar trebui citit si de barbati pentru a intelege ce doreste o femeie adevarata de la un barbat și pentru a învata sa iubeasca o femeie și să o aprecieze.
o carte slăbuță, scrisă simplu și fără prea multă profunzime. din punctul meu de vedere, când spui „eu sunt femeie”, trebuie să demonstrezi asta prin fiecare cuvânt, prin eleganță, delicatețe și complexitate. a fi femeie este mai mult decât a te îndrăgosti de un bărbat sau altul, mai mult decât a lua exemplu din familie și de a te întoarce la copilărie de câte ori dai de greu. a fi femeie presupune duritate și putere, voalate într-un zâmbet subtil. înseamnă să înfrunți viața, să cunoști greutățile, să știi să te descurci în orice context și să nu lași să se vadă lucrurile astea. durerea și nostalgia să nu ți se imprime pe chip. ci cu fiecare obstacol depășit, să devii mai diafană și mai încrezătoare. să știi că poți să distrugi lumea sub pantofii cu toc cui, dar să preferi să o înfrumusețezi. a fi femeie înseamnă să știi să renaști din cenușă, să te reinventezi în fiecare zi și să aduci culoare cu prezența ta. dar a fi femeie... nu e pentru orice femeie.
Povestea începe cu Maria, care se îndrăgostește de un bărbat pe care l-a cunoscut online. Ea își dorește o relație la distanță, iar de aici povestea începe să se complice.
Maria are parte de mai multe decepții pe parcursul cărții și la rândul ei decepționează.
Iubirea, durerea si trăirile ei devin mici lecții. De asemenea, toate conversațiile pe care le are cu orice femeie din viața ei sunt formulate astfel încât vor părea lecții la rândul lor.
Nota:2,5✨
Cred că este genul de carte care mi-ar fi plăcut la 15 ani, nu la 25. Poate atunci mi s-ar fi părut mai interesantă decât acum.🫣
Am început cartea asta fiindcă am văzut un review interesant la ea acum mai multă vreme și eram curioasă ce e de capul ei. Ce pot să spun e că nu m-a impresionat, dar nici nu m-a dezamăgit (asta mai mult pentru că nu aveam deloc așteptări de la ea). Ce m-a deranjat însă, a fost frecvența greșelilor gramaticale, cam mare pentru o carte publicată prin editură, stilul de scris folosit la începutul cărții, care semăna mai degrabă cu stilul de scris folosit pe bloguri sau pe Wattpad, volumul mare de clișee și repetitivitatea excesivă a ideilor, evenimentelor și a cuvântului „străbunica”.
O carte-mesaj, un manual de instrucțiuni pentru femei rănite, dar puternice. Nu e o operă literară și nici nu pretinde să fie, dar acest lucru nu îi diminuează din valoare. A devenit una din lecturile potrivite stării mele de spirit și cel mai probabil voi reveni la ea în momente de restriște. O recomand femeilor, de orice vârstă și cu orice parcursuri spirituale. Pentru că merităm mai mult, mai bun și în viețile noastre nu trebuie să existe loc de compromis.
Primele cuvinte spuse cind am finisat cartea au fost: "Slava Domnului". Deja nu mai rezistam sa citesc pagini plingacioase umplute cu detalii nesemnificative. Denumirea cartii si continutul ei nu au nici cea mai vaga corelatie. Da, cartea are citeva capitole interesante sau cel putin relevante vietii oricarei fete, dar per general nu isi merita slava si pretul.
4 steluțe doar pentru ca sfîrşitul m-a emoționat. Acele scrisori ale mamei şi străbunei chiar mi-au ajuns la suflet. Şi într-adevăr ajută să iți apreciezi adevărata valoare, Femeie!