What do you think?
Rate this book
Üks öö püha Athose mäe kõrbes
Kuis küll kerkib materialistliku ja ilmaliku elukäsituse kõrgseisus esile hingi, kes ihaldavad jumalikku elu ja otsivad täiuslikkust? Selle taga, et meie päevil tärkab taas igatsus saladusliku teoloogia, askeetluse ja lakkamatu palve järele, on jumaliku armastuse inspiratsioon.
Käesolev raamat on koostatud Athose mäe staaretsitega peetud pühade vestluste põhjal ja toob lugejani Jeesuspalve jõu, mis aitab inimesel Jumalaga ühineda. Kui inimmeel Jumalast kaugeneb, siis ta laastatakse vaimulikult, aga palve aitab meelel tagasi endasse tulla ja inimesel liikuda lootuse poole. Kas Pühakirja üleskutset “Palvetage lakkamatult” on võimalik sõna-sõnalt järgida? Siinne raamat annab tunnistust, et kristlikul hommikumaal esimestest sajanditest peale harjutatav lakkamatu palve jätkub ka meie ajal. Hesühhia (südamepalve, vaikuse-elu) mõistes on palve inimese tee jumalikustumiseni. Raamat on omamoodi süntees traditsioonilisest “Kõrbeisade ütlustest”, vaimulikust autobiograafiast ning teoloogilisest traktaadist. Noor munk tuleb kogenud askeedi juurde nõu saama, vaimse elu kohta küsimusi esitama. Kahe munga dialoog toob süsteemsel, tihedal ja arusaadaval kujul esile mitme põlvkonna askeetide sajanditepikkuse kogemuse. Õpetus Jeesuspalvest on kristliku ida antropoloogia alus ning väljendab õigeusule omast avarat ja dünaamilist vaadet inimese reaalsusele. Selles inimese kutsumuse käsituses on varjul praeguse vana loomuse ületamise ja muutmise ning uue inimese sünni võimalus. Kuigi hesühhastlikku palvet on keskendunumalt harjutanud ennekõike mungad, näitab 20. sajandi kogemus, et Jeesuspalve on vajalik ka maailmas elavate kristlaste jaoks.
Raamatut olekski hea lugeda samal viisil kui Jeesuspalvet: vaikuses, üksinduses, lastes meelel südamesse vajuda; kuulatades tähelepanelikult, kuidas süda autori sõnadele reageerib: sest läbi sõna võime tunnetada vaimu.
Käesolev raamat on koostatud Athose mäe staaretsitega peetud pühade vestluste põhjal ja toob lugejani Jeesuspalve jõu, mis aitab inimesel Jumalaga ühineda. Kui inimmeel Jumalast kaugeneb, siis ta laastatakse vaimulikult, aga palve aitab meelel tagasi endasse tulla ja inimesel liikuda lootuse poole. Kas Pühakirja üleskutset “Palvetage lakkamatult” on võimalik sõna-sõnalt järgida? Siinne raamat annab tunnistust, et kristlikul hommikumaal esimestest sajanditest peale harjutatav lakkamatu palve jätkub ka meie ajal. Hesühhia (südamepalve, vaikuse-elu) mõistes on palve inimese tee jumalikustumiseni. Raamat on omamoodi süntees traditsioonilisest “Kõrbeisade ütlustest”, vaimulikust autobiograafiast ning teoloogilisest traktaadist. Noor munk tuleb kogenud askeedi juurde nõu saama, vaimse elu kohta küsimusi esitama. Kahe munga dialoog toob süsteemsel, tihedal ja arusaadaval kujul esile mitme põlvkonna askeetide sajanditepikkuse kogemuse. Õpetus Jeesuspalvest on kristliku ida antropoloogia alus ning väljendab õigeusule omast avarat ja dünaamilist vaadet inimese reaalsusele. Selles inimese kutsumuse käsituses on varjul praeguse vana loomuse ületamise ja muutmise ning uue inimese sünni võimalus. Kuigi hesühhastlikku palvet on keskendunumalt harjutanud ennekõike mungad, näitab 20. sajandi kogemus, et Jeesuspalve on vajalik ka maailmas elavate kristlaste jaoks.
Raamatut olekski hea lugeda samal viisil kui Jeesuspalvet: vaikuses, üksinduses, lastes meelel südamesse vajuda; kuulatades tähelepanelikult, kuidas süda autori sõnadele reageerib: sest läbi sõna võime tunnetada vaimu.
278 pages, Hardcover
First published January 1, 1978
About the author
Hierotheos Vlachos
29 books97 followersHis Eminence Hierotheos, Metropolitan of Nafpaktos and Agios Vlassios in Greece, is regarded as one of the foremost authorities on the Orthodox spiritual life. A prolific writer, he has authored more than fifteen books, many of which have been translated into English. His Eminence’s theological vision may be summed up in the following quotation, taken from his The Science of Spiritual Medicine: “The whole therapeutic method of the Orthodox Church is not aimed simply at making human beings morally and socially balanced, but at re-establishing their relationship with God and one another. This comes about through the healing of the soul's wounds and the cure of the passions through the Sacraments and the Church's ascetic practice.”
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 10 of 10 reviews
November 24, 2021
Rugăciunea lui Iisus, adică rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă,” m’a preocupat din fragedă copilărie. Încă de pe când aveam 4-5 ani, mama mea m’a dus la un spital din ținutul natal, ca să primesc blagoslovenia unui nevoitor bolnav, internat acolo. Acela m’a binecuvântat și mi-a spus să rostesc Rugăciunea nu doar o singură dată, căci nimeni nu se poate sătura dintr’o îmbucătură. Sânt mișcat când îmi amintesc că, la acea vârstă mică, un nevoitor m’a blagoslovit și m’a îndemnat să mă rog cu Rugăciunea lui Iisus. Este o dulce amintire din copilărie și sânt recunoscător mamei mele, care m’a așezat pe această cale.
Mai apoi, am început să fiu cu adevărat interesat de această lucrare duhovnicească pe când, ca student al Facultății de Theologie din Thessalonic, citeam învățătura Sfântului Grigórie Palamà despre sfânta liniștire (isihasm), despre rugăciunea neîncetată și întreaga ei theologie, și după aceea pe când, vizitând Sfântul Munte în anii 1960, auzeam monahii vorbind despre Rugăciune.
Ajuns cleric, în anii 1970 am studiat multe texte ale vechilor și mai noilor Părinți despre această sfântă lucrare, iar studiul acesta sporea dragostea mea pentru rugăciune. Peregrinam în vremea aceea pe la schiturile și colibele din pustia Sfântului Munte, ca să aud învățătura părinților în viață despre Rugăciune. Atmosfera chiliilor, mediul pustiei, drumurile îndelungate, privegherile de toată noaptea și cuvântul umilincios al părinților mă călăuzeau încet-încet către adâncul tainic al Sfântului Munte și auzeam bătaia inimii acestuia – rugăciunea neîncetată către Dumnezeu.
Dau slavă lui Dumnezeu că mi-a dăruit acest dor de a căuta „mădulare vii” și nu de a cerceta bibliotecile, podoabele și muzeele sfintelor mănăstiri.
Mai apoi, am început să fiu cu adevărat interesat de această lucrare duhovnicească pe când, ca student al Facultății de Theologie din Thessalonic, citeam învățătura Sfântului Grigórie Palamà despre sfânta liniștire (isihasm), despre rugăciunea neîncetată și întreaga ei theologie, și după aceea pe când, vizitând Sfântul Munte în anii 1960, auzeam monahii vorbind despre Rugăciune.
Ajuns cleric, în anii 1970 am studiat multe texte ale vechilor și mai noilor Părinți despre această sfântă lucrare, iar studiul acesta sporea dragostea mea pentru rugăciune. Peregrinam în vremea aceea pe la schiturile și colibele din pustia Sfântului Munte, ca să aud învățătura părinților în viață despre Rugăciune. Atmosfera chiliilor, mediul pustiei, drumurile îndelungate, privegherile de toată noaptea și cuvântul umilincios al părinților mă călăuzeau încet-încet către adâncul tainic al Sfântului Munte și auzeam bătaia inimii acestuia – rugăciunea neîncetată către Dumnezeu.
Dau slavă lui Dumnezeu că mi-a dăruit acest dor de a căuta „mădulare vii” și nu de a cerceta bibliotecile, podoabele și muzeele sfintelor mănăstiri.
December 31, 2018
This is one of the books that will certainly change the way you pray or see god !
August 16, 2026
Părere personală
Mi-a plăcut foarte mult. Întreaga lucrare este un dialog între autor, Mitropolitul Nafpaktosului, și un pustnic din Muntele Athos, al cărui nume nu îl știm, dar căruia i se spune Gheronda, ceea ce este echivalentul unui stareț. Pe durata unei seri petrecute împreună, aceștia poartă o discuție elaborată despre Rugăciunea lui Iisus, considerată una dintre cele mai profunde și mai puternice forme de rugăciune. Mă așteptam la o carte de tip manual, în care să fie prezentate pas cu pas modalități prin care să fie parcursă și susținută această rugăciune.
Nu doar că am avut parte de așa ceva, dar am fost plăcut surprins de numărul de teme teologice, filosofice și psihologice abordate pe parcursul dialogului. Pe lângă asta, am avut ocazia să mă delectez cu una dintre părțile mele preferate, și anume atmosfera atât de intimă creată prin imaginea chiliei liniștite în miez de noapte, într-un loc diferit de cel al oamenilor obișnuiți, cum suntem noi. Aceeași chilie reprezintă, cel puțin cât este susținut dialogul, un loc de liniște și contemplare într-o zonă de un profund și răvășitor război spiritual.
Sunt recunoscător acestei cărți, care mi-a oferit o cu totul altă perspectivă față de Rugăciunea lui Iisus și care mi-a crescut respectul față de monahi și față de persoanele care se dedică în întregime unei vieți duhovnicești, spirituale. Recunosc că până de curând credeam că această cale a pustniciei și a simplității reprezenta una dintre căile ușoare. Exact ca și cum ai abandona lupta vieții de zi cu zi. La urma urmei, „este ușor să trăiești ca un sfânt acolo unde nu sunt tentații”.
Îmi declar părerea ca fiind profund schimbată. Tentațiile sunt lăuntrice. Pângăresc și se lipesc de sufletul omului, iar dacă cineva încearcă să se purifice, este cu atât mai puternic asaltat de către forțe cu mult peste ale noastre, în scopul de a corupe lumina interioară cu care suntem cu toții binecuvântați.
Postul, starea de atenție perpetuă și, mai presus de toate, rugăciunea, cu atât mai mult rugăciunea centrală a acestei cărți, reprezintă arme vitale în lupta pentru integritatea și pentru puritatea sufletului nostru.
Sunt războaie care se duc și care nu presupun forțe militare, corupție politică și sacrificii în masă. Dar acelea sunt războaiele în care suntem cu toții implicați. Războaiele pentru gândurile noastre, pentru serenitatea noastră și, în cele din urmă, pentru mântuirea sufletului nostru.
Aceasta este tema generală a acestei cărți și este, de altfel, și o părere personală.
Cartea se recomandă ca fiind un ajutor și o încurajare spre începerea practicii acestui tip de rugăciune și pot spune cu încredere că, cel puțin în cazul meu, a funcționat.
---
Cele mai importante idei din fiecare capitol
Cap. 1 – Valoarea Rugăciunii
-Omul izbăvește în lupta spirituală prin: nevoință (disciplină trupească și sufletească), trezvie (vigilență la gânduri, inimă, stări sufletești) și Rugăciunea lui Iisus („Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”).
-Rugăciunea lui Iisus conține: partea dogmatică (recunoașterea lui Iisus ca fiind Dumnezeu), credința în Iisus Hristos și în puterea Sa, pe de o parte, și partea de cerere (pentru mântuirea noastră), acceptarea slăbiciunilor și a păcătoșeniei noastre, pe de altă parte.
- Prin această rugăciune acceptăm că Iisus Hristos este membru al Sfintei Treimi, așadar, prin practicarea rugăciunii, cerem ajutor direct Sfintei Treimi.
- Pentru o practică cât mai bună, este necesară ancorarea în ideea că suntem deosebit de păcătoși.
- Cerințele pentru practicarea rugăciunii: paza poruncilor lui Iisus, deprinderea cu înfrânarea și ascultarea.
Cap. 2 – Treptele Rugăciunii lui Iisus
-Sufletul are trei puteri: mintea, dorința („pofta”) și irascibilitatea („mânia”). Toate acestea pot fi îndreptate spre Dumnezeu.
- Cele cinci trepte ale Rugăciunii lui Iisus:
- Prima treaptă – Rugăciunea este practicată cu glas tare.
- A doua treaptă – Rugăciunea este spusă în minte.
- A treia treaptă– Rugăciunea se pogoară în inimă, aceasta unindu-se ulterior cu mintea.
- A patra treaptă – Rugăciunea ajunge să fie rostită de la sine, ca un ecou interior.
- A cincea treaptă– Înăuntrul sufletului nostru se face simțită o flacără dumnezeiască. Devenim astfel biserici ale lui Dumnezeu.
-Pe parcursul rugăciunii se recomandă atenția pe zona inimii.
Cap. 3 – Căile Rugăciunii lui Iisus
-Tot acest proces este o luptă. Ne este amintit faptul că Adam a avut Raiul, dar l-a pierdut pentru că nu s-a luptat.
-Prima și cea mai importantă luptă este adunarea minții în timpul rugăciunii și excluderea gândurilor, atât bune, cât și rele. Mintea trebuie să fie, în prima instanță, concentrată exclusiv pe cuvintele Rugăciunii.
- Se recomandă ca Rugăciunea să fie practicată într-un loc liniștit, la începutul zilei. Înainte de toate acestea, se recomandă, de asemenea, și un proces de „încălzire a inimii”, care poate fi făcut prin trei moduri: contemplarea păcătoșeniei noastre, contemplarea morții și contemplarea frumuseților Raiului. Odată ce simțim inima sensibilizată, putem începe Rugăciunea. Ochii trebuie ațintiți pe piept, atitudinea cât mai smerită și atenția cât mai adunată posibil.
- Dacă atenția ne este tulburată, putem alterna între Rugăciune și lectura Sfintei Scripturi sau alte lucrări ale Sfinților Părinți.
- Pocăința este absolut necesară.
Cap. 4 – Războiul diavolului și cum să-i facem față
- Diavolul urăște umanitatea și va face orice este posibil ca să ne oprească din eforturile noastre de obținere a mântuirii.
- Cea mai vicleană armă este închipuirea. Gândurile din timpul rugăciunii legate de trecut, viitor, momente de plăcere, momente de mândrie etc.
- Cele mai importante arme ale noastre sunt disprețul față de diavol și stăruința în Rugăciune.
Cap. 5 – Venirile și ascunderile harului
- În esență, Diavolul este predestinat să se nimicească singur. Corupția omului prin mândrie îl face pe om să vrea să urce culmi noi. Această urcare, în lipsa smereniei, este urmată de o cădere. Căderea omului poate aduce, prin urmarea căilor Domnului, smerenie, iar prin smerenie putem obține mântuirea.
Cap. 6 – Roadele „Rugăciunii”
- Rodul 1– conștientizarea stării de păcătoșenie.
- Rodul 2- Rugăciunea ne umple de har. Prin puterea harului reușim să vedem harul din ceilalți, chiar și atunci când acesta nu este prezent.
-Etapele luptei pentru desăvârșire:
1. Scăparea de patimile trupești.
2. Scăparea de patimile mâniei, urii și a ținerii de minte a răului.
3. Eforturile împotriva mândriei, slavei deșarte și a gândurilor deșarte. Această luptă este până la finalul vieții.
- Urcușul către Dumnezeu este compus din următoarele trepte: filosofia practică (negativă – curățirea de patimi, pozitivă – dobândirea virtuților), theoria (viziunea contemplativă a lui Dumnezeu) și teologia mistică (căile de apropiere spre Dumnezeu).
Cap. 7 – Rătăciri în lucrarea Rugăciunii și cum să le facem față
- Smerenia este absolut esențială și indiscutabilă. Oriunde este ascultare, acolo este și smerenie.
-Întristarea și conștiința păcatului sunt căile spre rugăciunea curată.
-Lumina dumnezeiască stârnește liniște, cea diavolească stârnește mândrie.
Cap. 8 – Rugăciunea lui Iisus este de trebuință clericilor și mirenilor care trăiesc în lume
- Rugăciunea lui Iisus nu trebuie privită ca pe ceva ocazional, ci ca pe însuși un mod de viață.
Cap. 9 – Rugăciunea lui Iisus pentru ceilalți
- Putem spune Rugăciunea lui Iisus pentru ceilalți sub forma: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește pe robii Tăi / robul Tău...”.
Mi-a plăcut foarte mult. Întreaga lucrare este un dialog între autor, Mitropolitul Nafpaktosului, și un pustnic din Muntele Athos, al cărui nume nu îl știm, dar căruia i se spune Gheronda, ceea ce este echivalentul unui stareț. Pe durata unei seri petrecute împreună, aceștia poartă o discuție elaborată despre Rugăciunea lui Iisus, considerată una dintre cele mai profunde și mai puternice forme de rugăciune. Mă așteptam la o carte de tip manual, în care să fie prezentate pas cu pas modalități prin care să fie parcursă și susținută această rugăciune.
Nu doar că am avut parte de așa ceva, dar am fost plăcut surprins de numărul de teme teologice, filosofice și psihologice abordate pe parcursul dialogului. Pe lângă asta, am avut ocazia să mă delectez cu una dintre părțile mele preferate, și anume atmosfera atât de intimă creată prin imaginea chiliei liniștite în miez de noapte, într-un loc diferit de cel al oamenilor obișnuiți, cum suntem noi. Aceeași chilie reprezintă, cel puțin cât este susținut dialogul, un loc de liniște și contemplare într-o zonă de un profund și răvășitor război spiritual.
Sunt recunoscător acestei cărți, care mi-a oferit o cu totul altă perspectivă față de Rugăciunea lui Iisus și care mi-a crescut respectul față de monahi și față de persoanele care se dedică în întregime unei vieți duhovnicești, spirituale. Recunosc că până de curând credeam că această cale a pustniciei și a simplității reprezenta una dintre căile ușoare. Exact ca și cum ai abandona lupta vieții de zi cu zi. La urma urmei, „este ușor să trăiești ca un sfânt acolo unde nu sunt tentații”.
Îmi declar părerea ca fiind profund schimbată. Tentațiile sunt lăuntrice. Pângăresc și se lipesc de sufletul omului, iar dacă cineva încearcă să se purifice, este cu atât mai puternic asaltat de către forțe cu mult peste ale noastre, în scopul de a corupe lumina interioară cu care suntem cu toții binecuvântați.
Postul, starea de atenție perpetuă și, mai presus de toate, rugăciunea, cu atât mai mult rugăciunea centrală a acestei cărți, reprezintă arme vitale în lupta pentru integritatea și pentru puritatea sufletului nostru.
Sunt războaie care se duc și care nu presupun forțe militare, corupție politică și sacrificii în masă. Dar acelea sunt războaiele în care suntem cu toții implicați. Războaiele pentru gândurile noastre, pentru serenitatea noastră și, în cele din urmă, pentru mântuirea sufletului nostru.
Aceasta este tema generală a acestei cărți și este, de altfel, și o părere personală.
Cartea se recomandă ca fiind un ajutor și o încurajare spre începerea practicii acestui tip de rugăciune și pot spune cu încredere că, cel puțin în cazul meu, a funcționat.
---
Cele mai importante idei din fiecare capitol
Cap. 1 – Valoarea Rugăciunii
-Omul izbăvește în lupta spirituală prin: nevoință (disciplină trupească și sufletească), trezvie (vigilență la gânduri, inimă, stări sufletești) și Rugăciunea lui Iisus („Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”).
-Rugăciunea lui Iisus conține: partea dogmatică (recunoașterea lui Iisus ca fiind Dumnezeu), credința în Iisus Hristos și în puterea Sa, pe de o parte, și partea de cerere (pentru mântuirea noastră), acceptarea slăbiciunilor și a păcătoșeniei noastre, pe de altă parte.
- Prin această rugăciune acceptăm că Iisus Hristos este membru al Sfintei Treimi, așadar, prin practicarea rugăciunii, cerem ajutor direct Sfintei Treimi.
- Pentru o practică cât mai bună, este necesară ancorarea în ideea că suntem deosebit de păcătoși.
- Cerințele pentru practicarea rugăciunii: paza poruncilor lui Iisus, deprinderea cu înfrânarea și ascultarea.
Cap. 2 – Treptele Rugăciunii lui Iisus
-Sufletul are trei puteri: mintea, dorința („pofta”) și irascibilitatea („mânia”). Toate acestea pot fi îndreptate spre Dumnezeu.
- Cele cinci trepte ale Rugăciunii lui Iisus:
- Prima treaptă – Rugăciunea este practicată cu glas tare.
- A doua treaptă – Rugăciunea este spusă în minte.
- A treia treaptă– Rugăciunea se pogoară în inimă, aceasta unindu-se ulterior cu mintea.
- A patra treaptă – Rugăciunea ajunge să fie rostită de la sine, ca un ecou interior.
- A cincea treaptă– Înăuntrul sufletului nostru se face simțită o flacără dumnezeiască. Devenim astfel biserici ale lui Dumnezeu.
-Pe parcursul rugăciunii se recomandă atenția pe zona inimii.
Cap. 3 – Căile Rugăciunii lui Iisus
-Tot acest proces este o luptă. Ne este amintit faptul că Adam a avut Raiul, dar l-a pierdut pentru că nu s-a luptat.
-Prima și cea mai importantă luptă este adunarea minții în timpul rugăciunii și excluderea gândurilor, atât bune, cât și rele. Mintea trebuie să fie, în prima instanță, concentrată exclusiv pe cuvintele Rugăciunii.
- Se recomandă ca Rugăciunea să fie practicată într-un loc liniștit, la începutul zilei. Înainte de toate acestea, se recomandă, de asemenea, și un proces de „încălzire a inimii”, care poate fi făcut prin trei moduri: contemplarea păcătoșeniei noastre, contemplarea morții și contemplarea frumuseților Raiului. Odată ce simțim inima sensibilizată, putem începe Rugăciunea. Ochii trebuie ațintiți pe piept, atitudinea cât mai smerită și atenția cât mai adunată posibil.
- Dacă atenția ne este tulburată, putem alterna între Rugăciune și lectura Sfintei Scripturi sau alte lucrări ale Sfinților Părinți.
- Pocăința este absolut necesară.
Cap. 4 – Războiul diavolului și cum să-i facem față
- Diavolul urăște umanitatea și va face orice este posibil ca să ne oprească din eforturile noastre de obținere a mântuirii.
- Cea mai vicleană armă este închipuirea. Gândurile din timpul rugăciunii legate de trecut, viitor, momente de plăcere, momente de mândrie etc.
- Cele mai importante arme ale noastre sunt disprețul față de diavol și stăruința în Rugăciune.
Cap. 5 – Venirile și ascunderile harului
- În esență, Diavolul este predestinat să se nimicească singur. Corupția omului prin mândrie îl face pe om să vrea să urce culmi noi. Această urcare, în lipsa smereniei, este urmată de o cădere. Căderea omului poate aduce, prin urmarea căilor Domnului, smerenie, iar prin smerenie putem obține mântuirea.
Cap. 6 – Roadele „Rugăciunii”
- Rodul 1– conștientizarea stării de păcătoșenie.
- Rodul 2- Rugăciunea ne umple de har. Prin puterea harului reușim să vedem harul din ceilalți, chiar și atunci când acesta nu este prezent.
-Etapele luptei pentru desăvârșire:
1. Scăparea de patimile trupești.
2. Scăparea de patimile mâniei, urii și a ținerii de minte a răului.
3. Eforturile împotriva mândriei, slavei deșarte și a gândurilor deșarte. Această luptă este până la finalul vieții.
- Urcușul către Dumnezeu este compus din următoarele trepte: filosofia practică (negativă – curățirea de patimi, pozitivă – dobândirea virtuților), theoria (viziunea contemplativă a lui Dumnezeu) și teologia mistică (căile de apropiere spre Dumnezeu).
Cap. 7 – Rătăciri în lucrarea Rugăciunii și cum să le facem față
- Smerenia este absolut esențială și indiscutabilă. Oriunde este ascultare, acolo este și smerenie.
-Întristarea și conștiința păcatului sunt căile spre rugăciunea curată.
-Lumina dumnezeiască stârnește liniște, cea diavolească stârnește mândrie.
Cap. 8 – Rugăciunea lui Iisus este de trebuință clericilor și mirenilor care trăiesc în lume
- Rugăciunea lui Iisus nu trebuie privită ca pe ceva ocazional, ci ca pe însuși un mod de viață.
Cap. 9 – Rugăciunea lui Iisus pentru ceilalți
- Putem spune Rugăciunea lui Iisus pentru ceilalți sub forma: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește pe robii Tăi / robul Tău...”.
This entire review has been hidden because of spoilers.
May 29, 2024
O carte foarte bună și de mare ajutor pentru cei ce doresc să guste din fructele rugăciunii lui Iisus.
Pe alocuri am simțit-o compleșitoare.
"Nimeni nu poate ajunge un învățat al Rugăciunii lui Iisus decât prin nevoință proprie, numai dacă el însuși pornește în această lucrare." - extras din carte
De ținut minte vorba părintelui Cleopa cu referire la rugăciunea lui Iisus, tu, "când te rogi, nu teologhisi!"
Pe alocuri am simțit-o compleșitoare.
"Nimeni nu poate ajunge un învățat al Rugăciunii lui Iisus decât prin nevoință proprie, numai dacă el însuși pornește în această lucrare." - extras din carte
De ținut minte vorba părintelui Cleopa cu referire la rugăciunea lui Iisus, tu, "când te rogi, nu teologhisi!"
Read
May 12, 2024A great introduction to the topic of hesychasism and the jesus prayer for laymen. Highly recommend. Although some of the topics discussed in the books should be discussed with a spiritual father as well.
December 3, 2025
Letto nell’edizione italiana. Dialogo spettacolare con un santo, ci sono informazioni utilissimi sulla preghiera. Da rileggere
March 25, 2014
This book is set as a dialogue between Metropolitan Vlachos and a Gerondas (spiritual elder) of the Holy Mountain of Mt. Athos, Greece. It is an extended discussion of hesychasm and the Jesus Prayer. While it presents the prayer within a largely monastic context, it also emphasizes that it is a prayer intended for all Orthodox Christians to attain "purity of heart." The Gerondas explains the stages of purgation, illumination, and theosis as well as offering practical advice on how to practice the prayer.
One thing that I did not like about the book was that the dialogue seemed very contrived. I am certain that the intent of this was to create a literary tool to teach the reader more effectively.
That said, the information contained in the book is a priceless distillation of Orthodox spirituality that can be applied to any walk of life, whether lay or monastic. Highly recommended.
One thing that I did not like about the book was that the dialogue seemed very contrived. I am certain that the intent of this was to create a literary tool to teach the reader more effectively.
That said, the information contained in the book is a priceless distillation of Orthodox spirituality that can be applied to any walk of life, whether lay or monastic. Highly recommended.
September 30, 2012
A great companion to the How God Changes Your Brain book if you're interested in connecting Transcendentalism with Greek Orthodox practices and philosophy.
November 22, 2017
I love this book and I love Mount Athos.
October 16, 2021
O carte extraordinară!
Displaying 1 - 10 of 10 reviews