Una dintre cele mai recente revelaţii literare nu vine din partea vreunui scriitor, ci a unui celebru bucătar. Cartea sa, în parte o autobiografie, în parte un manifest pentru bucate bune și oameni dintr-o bucată, răspunde multor întrebări pe care și le pun admiratorii lui Adi Hădean, chef, om de radio, prezentator de televiziune. Cum a început – spălând, și de zece ori pe zi, podelele bucătăriei din casa bunicilor –, cum a aflat secretele organizării și ale falimentării unui restaurant – într-o încăierare de pomină –, cum se alcătuiește meniul unui Irish pub – creând câteva sandviciuri delicioase cu nume voit idiot și la fel de voit stâlcit irlandez („O’Ceapă“, „O’Felie“, „O’Tonă“ și „O’Bama“) –, cum e din interior un show de televiziune – muncind de la șapte dimineața și încheind seara târziu cu un pahar de prosecco, fără să fie nevoie să arunci cu farfurii în concurenți ș.a.m.d. Un șir de lecții – de gătit și de viață. „Dacă pui o bucată de unt proaspăt întro tigaie și lași tigaia o vreme la marginea unei plite nu foarte încinse, untul se va topi și se va separa, iar apa se va evapora. Dacă lași untul topit într-un vas, componentele sale se vor așeza în funcție de densitate. La suprafață vor apărea resturi ușor de luat cu o spumieră, un strat gros de grăsime va ocupa partea din mijloc a vasului, iar părțile solide vor ocupa fundul vasului. Untul pregătit astfel se arde mai greu și e suportat și de către oamenii cu intoleranță la lactoză. Întrucât sunt un adept al limpezimii, mă străduiesc să limpezesc lucrurile de câte ori e nevoie, pe de o parte pentru că situațiile limpezite se transformă în relații durabile (adică ard mai greu), pe de altă parte pentru că, odată limpezite, sunt digerate mai ușor de către cei cu diverse intoleranțe, unele provenite din educație, altele din lipsa ei, dar fără legătură cu fiziologia.“ Adi Hădean Motorul care l-a propulsat pe Adi Hădean în viață și în carieră este tenacitatea cu care şi-a urmărit visul de a deveni bucătar, trecând peste multe dificultăţi. În atenția publicului de radio și mai ales de televiziune și a cititorilor de bloguri a fost propulsat de franchețea sa și de plăcerea de a le fi de folos celorlalți. Motorul care îl va propulsa în atenția iubitorilor de literatură este stilul alert, susținut de imensul talent cu care împărtășește experiențe de viață, trecându-le prin filtre etice – educația de acasă – și literare – cărțile citite cu aceeași pasiune cu care gătește. Adi Hădean s-a făcut cunoscut în lumea exigentă a gastronomiei ca urmare a pasiunii, dedicării și măiestriei sale culinare, calități care i-au adus numeroși fani încă de la începuturile aparițiilor sale publice. Debutul în bucătăria profesionistă și l-a făcut în 1998, iar de atunci a găzduit mai multe emisiuni TV, a publicat cărți purtând semnătura sa ori a contribuit la publicarea altor cărți, îmbogățind terminologia gastronomică, și sa implicat în numeroase proiecte sociale. Pasiunea care l-a determinat să facă din gătit o profesie o împleteşte, dând dovadă de aceeași măiestrie, cu celelalte preocupări ale sale, fotografia şi scrisul. De la data lansării până în prezent, blogul său culinar a fost citit de peste 27 de milioane de vizitatori, cu o medie de 20 000 de vizitatori unici pe zi. Astfel, Adi Hădean este și unul dintre cei mai apreciați bloggeri culinari din România.
Cartea lui Adi Hădean e o autobiografie pe care aș înscrie-o la „work porn”. E o carte despre muncă, despre etica muncii, despre pasiune. E o carte despre bucătărie, despre mâncare, despre cum a crescut el ca și profesionist. Scrie cu sinceritate, fără foarte multe fandoseli, simți în tonul scriiturii sale că nu are timp de prostii. Un singur obstacol, pentru pudici – uneori limbajul e un pic vulgar, pentru că situația o cere – nu sunt amintirile unei uși de biserică, să ne-nțelegem. Dar dacă acest obstacol e depășit, nimic nu vă poate opri să vă bucurați de cartea omului. Stilul e deschis, se vede că are experiența blogului și știe cum să spună o poveste. Practic, e vorba despre 13 postări pe blog mai lungi – antrenante, ușor de citit, unele cu morală, altele cu informații interesante, altele doar cu amintiri personale.
O recomand nu neapărat fanilor Masterchef, că ei probabil știu deja de ea și și-au cumpărat-o – o recomand în mod deosebit celor care au momente în care uită că în jurul lor există oameni care au standarde, care încearcă să facă lucrurile cât mai bine posibil, care cred în munca lor și în pasiunea lor. Cei care o să se recunoască în portretul acesta se vor regăsi și vor găsi un sprijin în cartea lui Adi Hădean
O carte tăioasă pe alocuri, dulce-amăruie când și când și bună de uns pe suflet cam la câteva zeci de pagini. Scrisă cu o sinceritate pătrunzătoare și cu o claritate aproape tranșantă, este una dintre cele mai mișto cărți pe care le-am citit despre mâncare, felul în care o înțelegem sau ar trebui să o înțelegem. Se poate să fiu sub influența faptului că îl știu pe autor de ceva vreme, dar cred că este o carte de savurat pagină cu pagină și merită citită de oricine este preocupat, măcar un pic, de ce mănâncă. Și se devorează repede și cu gust, așa că n-aveți motive să nu o citiți :)
"În el mă văd pe mine, în el îl văd pe tatăl meu uneori, în el văd toate lucrurile (...). Toți ne naștem cu darul ăsta, dar nu știu din ce motive renunțăm la el. Poate pentru că între "toate lucrurile" se află și cele pe care le-am inventat despre noi și nu ne place să vedem ce arată oglinda. Sau poate nu-i așa și nimic din ce mi-am amintit în cartea asta nu s-a petrecut întocmai. Să fiți sănătoși."
Cu toții am auzit de Adi Hădean sau daca nu cel puțin îl asociam cu emisiunea Master Chef când a prezentat alaturi Chef Foa și chef Patricia. Cartea de față deși scrisă într-un stil care nu mă atrage ( ca mici povesti sau chiar postări pe blog ) a redat anumite aspecte in care mă regăsesc sau cu care rezonez : cum detesta spanacul cu oua sau cum pentru el margarina reprezenta imaginea sărăciei crunte , cum pizza e privită de români ca fast food dar cu produsele corecte poate fi ridicata la un alt nivel, cum pune accent pe calitate și nu cantitate . Momentul in care a aflat că tatăl său a decedat și trebuia să servească la un eveniment de 70 de oameni mi-a lăsat parcă un gust amar în ideea in care in momentul in care mergem să mâncăm în oraș de multe ori avem tendinta sa uităm că cei care lucrează acolo sunt și ei oameni și că au și ei problemele lor. Ca și clujanca a fost interesant sa îl asociez pe Hădean cu Irish&Music Pub și a fost interesant sa vad evoluția restaurantului Baraca . In paginile cărții tot din perspectiva clujana a fost interesant sa vad despre alte locații din Cluj și clar as vrea sa intru macar o data in Camino. Cu toate acestea stilul de scriere nu m-a atras .
O autobiografie presarata cu expresii ardelenesti si mult umor. O carte in care l-am descoperit pe omul Adi Hadean si care mi-a confirmat ca daca esti deschis sa inveti din experientele vietii tale si ale celor din jur, devii mai bun, mai intelegator, mai empatic si asta e mare lucru in ziua de azi. A inceput de la spalatul podelei de zece ori pe zi, apoi om de radio si a ajuns sa fie bucatar-consultant pentru sute de restaurante in prag de faliment si sa aiba propria scoala de bucatari. Sustine calitatea unor oameni in bucatarie ce poate fi modelata daca esti un angajator cu deschidere emotionala si daca stii sa-i motivezi creand o relatie bazata pe respect. Isi expune vehement indignarea disparitiei scolilor de meserii si a sistemului pedagogic "coclit si clocit" din Romania si este si mai revoltat din cauza calitatii produselor agricole si nu numai care ajung sa fie numite ingrediente sau mancare. Recomand!
Singurul meu regret este ca nu sunt mai multe stele de dat. Mi-a placut la nebunie cartea aceasta. Adi Hadean are un stil de a scrie absolut superb. Este atat de sincer incat nu ai cum sa nu il iubesti. Poate nu foloseste de fiecare data cele mai cuminti cuvinte, dar cine o face?
o carte excepțională, un periplu prin tara si nația asta românească, mai bun decât orice alta poveste de istorie recentă, plina de concluzii sociale bine punctate si justificate. Si nu, nu este o carte de bucate, este o poveste despre noi si păcatele noastre.
Desi nu se vrea a fi neaparat asa (sau poate ca da), cartea asta e una dintre cele mai bune lecturi motivationale pe care eu le-am citit pana in momentul de fata. Si asta pentru ca tot pozitivismul fortat promovat in ultima perioada peste tot e detronat aici de un realism cu accente de acceptare asumata a lucrurilor prin care viata alege sa te treaca. Stilul de scris e simplu, dar profund, presarat cu umor de cea mai buna calitate. Limbajul licentios pica la fix in situatiile relatate, dar cu siguranta unii vor stramba din nas. E ca si niste chilli de calitate, pus in cantitate moderata, pentru savoare. Pentru cei care nu mananca picant, e de luat cu un pahar de apa langa :) Cu siguranta cartea nu are pretentii de capodopera literara, mesajul ajunge insa pana in cele mai greu de patruns cotloane ale sufletului. Sinceritatea in glas pe care am gasit-o aici, rar mi-a fost dat sa o intalnesc lately. Big up, Adi Hadean!
Desi pe alocuri informatiile relatate nu sunt foarte clare, mi-a placut cartea in special pentru modul in care este scrisa. Foarte ordonat, usor de inteles si de parcurs. Probabil influentata de prestatia de la Masterchef, emisiune pe care am urmarit-o o scurta perioada doar datorita lui Adi Hadean, nu ma asteptam la foarte multe de la aceasta carte. Si totusi, am gasit in ea povesti sincere, condimentate cu filosofii de viata si chiar sfaturi subintelese. Ar fi inca prea devreme sa afirm ca mi-a influentat decizia de a nu mai manca atat de des in oras. Desi imi doresc sa gatesc mai mult, mai gustos si mai sanatos pentru mine si pentru familia mea in viitor. Nu stiu, sper sa-mi iasa. Cum bine zicea la sfarsitul cartii, uneori e nevoie de o depresie, un faliment, un picior rupt pentru a te salva. Sper sa fie cazul si la mine.
Adi Hadean is one of the people I respect the most when it comes to building a personal online brand based on hard work and actual skills, so his book was an interesting read.
It gave me a chance to go "behind the scenes" and explore the moments and experiences that shaped him as a professional chef and as a person.
A good read, which will remind you (once again) that nothing valuable and lasting can be built in the absence of hard work and dedication.
O carte scrisa sincer, iar daca initial mi-am spus: hei, nu am nevoie de critica societatii contemporane si nici de predici, am constatat apoi ca nu e deloc asa. Autorul stie ce spune, cartea este despre formarea sa, despre experientele care l-au implinit, pe alocuri e delicata, pe alocuri dura, dar sincera si usor de citit.
Adi Hădean scrie molcom, așa cum te-ai aștepta de la un ardelean. Îți impune un ritm lent de parcurgere, nu poți să o citești zbuciumat, pentru că ai nevoie de timp și înțelegere să poți "degusta" tot ce îți povestește. E o critică foarte faină referitoare la industria bucătăriei din România și o perspectivă că lucrurile se pot face și altfel, fără snobisme și fără false pretenții. Chapeau.