What do you think?
Rate this book
Der Abituriententag. Die Geschichte einer Jugendschuld
Atmosphärisches und Erfahrungen der eigenen Schulzeit im Roman aufzugreifen und auf diese Weise auch vor sich selbst Rechenschaft abzulegen über sein eigenes Verhalten in dieser Lebensphase, wird nicht selten durch die Begegnung mit alten Freunden angeregt. Franz Werfel traf 1926 mit seinen früheren Klassenkameraden Willy Haas und Ernst Deutsch zusammen - das mag Inspirationsmoment für diese ›Geschichte einer Jugendschuld‹ gewesen sein. Die Erlebnisse von damals im Klassenzimmer, auf dem Tennisplatz, bei Gartenfesten, in Nachtcafés, bei spiritistischen Séancen wurden wach und suchten ihren Ausdruck. Vor allem aber die Auseinandersetzung mit dem Individuum. So entwickelte sich im ›Abituriententag‹ aus Abenteuerlust, Freiheitsdrang und übermütiger Unart zunächst ein Kräftemessen Ernst Sebastians, des Erzählers, mit dem intellektuell frühreifen Klassenbesten Franz Adler; aber Eifersucht mischt sich hinein und Neid und lassen Sebastians und seiner Kamera-den Sich-erproben für den psychisch und physisch immer unterlegeneren Adler zu Erniedrigung und Qual werden, um schließlich in ein immer stärker ins Verbrecherische gleitendes Bekämpfen und Verführen zu münden. Ernst Sebastian muß sich jetzt bei einer assoziativen Konfrontation im Bewußtsein seiner Jugendverfehlungen, vor allem seiner Schuld, selbst gestehen: »Meine Aufgabe ist es, mich zu verhören.«
184 pages, Paperback
First published January 1, 1928
6 people are currently reading
209 people want to read
About the author
Franz Werfel
274 books161 followersCzech-born poet, playwright, and novelist, whose central themes were religious faith, heroism, and human brotherhood. Franz Werfel's best-known works include The Forty Days of Musa Dagh (1933), a classic historical novel that portrays Armenian resistance to the Turks, and The Song of Bernadette (1941). The latter book had its start when Werfel, a Jew escaping the Nazis, found solace in the pilgrimage town of Lourdes, where St. Bernadette had had visions of the Virgin. Werfel made a promise to "sing the song" of the saint if he ever reached the United States. He died in California in 1945.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 26 of 26 reviews
March 18, 2022
Her türlü yenilgiden nefret eden, yenilgiye uğrayana asla acımayan, patolojik derecede kibirli hukukçu bir babanın nitelikleri vasat olan, alışkanlıklarına bağlı, değişikliklerden hoşlanmayan hukukçu oğlu yargıç Sebastian’ın öyküsünü anlatmış Werfel. Franz Adler adında bir adam bir fahişeyi öldürdüğü suçlamasıyla sorgu yargıcı Sebastian'ın önüne getirilmesiyle başlar roman, Sebastian Adler'in liseden sınıf arkadaşı olduğunu fark eder ve onyedi yaşındaki o günlere döner. Sınıfının 25. mezuniyet yıldönümü romanda tetiği çeken olaydır.
Yazar Franz Werfel, Sebastian’ın gençlikte, okul yıllarında yaptıklarıyla yüzleşmesinin ve vicdan muhasebesinin sonucunda kağıda döktüğünü zannettiği bilinçaltındaki duygu ve düşüncelerini aktarıyor bize. Anlatım dili de kurgusu da basit, edebiyatın popüler enstrümanları (metafor, betimleme, üstkurmaca, ironi) neredeyse hiç kullanılmamış, buna rağmen akıcı ve sürükleyici bir roman. Temel konusu “suç” ve suçun yükünü taşıyabilme sorumluluğu. Belki bir gençlik romanı, hatta “ Çavdar Tarlasındaki Çocuklar”ın daha basit yazılmış bir şekline benzettim. Okunabilir.
Yazar Franz Werfel, Sebastian’ın gençlikte, okul yıllarında yaptıklarıyla yüzleşmesinin ve vicdan muhasebesinin sonucunda kağıda döktüğünü zannettiği bilinçaltındaki duygu ve düşüncelerini aktarıyor bize. Anlatım dili de kurgusu da basit, edebiyatın popüler enstrümanları (metafor, betimleme, üstkurmaca, ironi) neredeyse hiç kullanılmamış, buna rağmen akıcı ve sürükleyici bir roman. Temel konusu “suç” ve suçun yükünü taşıyabilme sorumluluğu. Belki bir gençlik romanı, hatta “ Çavdar Tarlasındaki Çocuklar”ın daha basit yazılmış bir şekline benzettim. Okunabilir.
November 3, 2016
Başka bir insana çektirmek istediğimiz "acıyı" ve bunun psikolojisini çok iyi anlatmış. Didaktik bir roman okuyacağımı sanıyordum, yanıldım. Tahliller başarılı, dil akıcı. Oldukça beğendim.
December 17, 2017
Daha önce Helikopter'den hiç kitap okumadığım için, 9.90 indirimini de görünce almıştım bir siteden. Hiç bir bilgim de yoktu kitap ile ilgili. Bu şekilde okumaya başladığım ve az önce bitirdiğim "Mezunlar Günü" gerçekten beğendiğim bir kitap oldu. Suç kavramını başarılı bir kurguyla işlemiş yazar. Bir insana acı çektirirken gerçekten onun mahvına sebep olur muyuz? Bu suçlu kişi kurbanını mahvetmek isterken, aslında kurbanına yaptığından daha büyük bir zulmü kendisine mi uygulamaktadır? Roman net olarak bu soruları cevaplamadığı gibi bizi vicdanımızla baş başa bırakıyor.
November 24, 2025
Bei einer Abiturientenfeier, Jahre nach der Schülerzeit, erinnern diese sich an Franz Adler, der allseits gemobbt wurde. Der anwesende Ernst Sebastian, jetzt Richter, glaubt dass in seiner nächste Verhandlung dieser Franz Adler der Beschuldigte ist. Die Erlebnisse von damals werden in der Rückblende geschildert. Am Ende des Buches kommt es zum Verhör des Beschuldigten Adler, der Sebastian gibt sich ihm gegenüber zu erkennen.
August 3, 2024
Aber nur durch unausgesetztes Reden konnte ich den Toten niederhalten. Darum war an Schlafen nicht zu denken.
April 10, 2022
Sprachliche Deluxeversion eines Schirach. 😅
April 27, 2016
Am liebsten würde ich ein Grossteil dieses Werkes hier zitieren. Es wird mir ganz Weh ums Herz vor so viel Schönheit im Ausdruck.
Anbei, ein Zitat aus dem Abituriententag über das Wetter: "Die Luft glich gestocktem Fett. Über die Stadt, die in einem Kessel steckte, war der Deckel gestülpt. Irgendeine Macht aber hatte das Ganze in eine warme Röhre geschoben. Dabei schlug aller Qualm, alle Ausdünstung, der Gestank, der schlechte Atem der Schlote, Häuser, Strassen, Bahnhöfe, der vielen hunderttausend Lebewesen zurück und nach unten, so wie bei einem Ofen, dessen Abzugsrohr verrusst ist."
Anbei, ein Zitat aus dem Abituriententag über das Wetter: "Die Luft glich gestocktem Fett. Über die Stadt, die in einem Kessel steckte, war der Deckel gestülpt. Irgendeine Macht aber hatte das Ganze in eine warme Röhre geschoben. Dabei schlug aller Qualm, alle Ausdünstung, der Gestank, der schlechte Atem der Schlote, Häuser, Strassen, Bahnhöfe, der vielen hunderttausend Lebewesen zurück und nach unten, so wie bei einem Ofen, dessen Abzugsrohr verrusst ist."
December 17, 2023
"Non dire così. Non dire: la coscienza! Per me non ha nessun valore. Ho troppo veduto, troppo vissuto. Io, per conto mio, sono assolutamente privo di coscienza. Ho sempre abbandonato le donne, senza neppure curarmi dei figli che forse ho avuto da loro. Le ho dimenticate, senza traccia, senza rimorso. Avrei potuto uccidere dieci volte, senza rischiare una notte insonne. Ma vedi? È proprio così! Di te non mi sono dimenticato neppure un istante. Riconosco di aver distrutto la tua vita. Ma riconosco anche che per te ho rovinato me stesso".
La voce di una memoria, di una colpa, di una redenzione. Sono pagine dense d'animo, quelle di Franz Werfel, in un libro che ha tutto il sapore dell'espiazione mancata. La voce di Ernest Sebastian, giudice di Corte d'Appello che di giustizia vive e si nutre, al passo, invece, di un'ingiustizia interiore a cui volgere lo sguardo. Sarà proprio questa, venticinque anni dopo, più di tutti i volti presenti, a incontrare alla rimpatriata con i suoi compagni del Ginnasio San Nicola, in una Vienna allora assediata dall'impero austro-ungarico. Un incontro rivelatore di condizioni sociali raggiunte e divisive, tra coloro che portano il vestito d'una vittoria e chi, dall'altro lato della tavolata, indossa pezzi monchi d'un percorso irrealizzato.
Al di là di quei volti, l'assenza assordante del compagno Francesco Adler: il poeta, l'intellettuale, il dotato. Ma Sebastian sa di averlo incontrato il giorno prima, nelle vesti di imputato per l'omicidio nei confronti di una prostituta. In silenzio, l'accusa di quell'Adler adulto e riapparso in un giorno come tanti nella vita di Sebastian sarà lo specchio della colpa commessa dal giudice, durante quegli anni di ginnasio, nei confronti di un Adler allora rivale e nemico contro cui lottare per innalzarsi. È così che incontriamo un giudice alle prese con la parte più difficile della colpa: quella su se stessi.
Su fogli di carta scritti, si sprigiona così la vicenda che ha segnato il destino di uno per mano di un altro, in cui la suddivisione della stessa voce è in realtà il risultato di una connessione con la complessa parte dell'essere umano che è l'ammissione, dentro un finale che ha tutte le sembianze di qualcosa che sfugge e che, forse, illude. Ma a guardar bene, è il punto più alto di ciò che resta di una colpa impressa.
Una piacevolissima scoperta.
La voce di una memoria, di una colpa, di una redenzione. Sono pagine dense d'animo, quelle di Franz Werfel, in un libro che ha tutto il sapore dell'espiazione mancata. La voce di Ernest Sebastian, giudice di Corte d'Appello che di giustizia vive e si nutre, al passo, invece, di un'ingiustizia interiore a cui volgere lo sguardo. Sarà proprio questa, venticinque anni dopo, più di tutti i volti presenti, a incontrare alla rimpatriata con i suoi compagni del Ginnasio San Nicola, in una Vienna allora assediata dall'impero austro-ungarico. Un incontro rivelatore di condizioni sociali raggiunte e divisive, tra coloro che portano il vestito d'una vittoria e chi, dall'altro lato della tavolata, indossa pezzi monchi d'un percorso irrealizzato.
Al di là di quei volti, l'assenza assordante del compagno Francesco Adler: il poeta, l'intellettuale, il dotato. Ma Sebastian sa di averlo incontrato il giorno prima, nelle vesti di imputato per l'omicidio nei confronti di una prostituta. In silenzio, l'accusa di quell'Adler adulto e riapparso in un giorno come tanti nella vita di Sebastian sarà lo specchio della colpa commessa dal giudice, durante quegli anni di ginnasio, nei confronti di un Adler allora rivale e nemico contro cui lottare per innalzarsi. È così che incontriamo un giudice alle prese con la parte più difficile della colpa: quella su se stessi.
Su fogli di carta scritti, si sprigiona così la vicenda che ha segnato il destino di uno per mano di un altro, in cui la suddivisione della stessa voce è in realtà il risultato di una connessione con la complessa parte dell'essere umano che è l'ammissione, dentro un finale che ha tutte le sembianze di qualcosa che sfugge e che, forse, illude. Ma a guardar bene, è il punto più alto di ciò che resta di una colpa impressa.
Una piacevolissima scoperta.
July 12, 2023
İmgelerden bağımsız düşününce güzel bir çocukluk hikayesi
June 10, 2014
In my view Werfel's best book I read so far. It is focussed on the concept of guilt on one person on another person's life - demonstrated on looking back to events in an Old-Austrian gymnasium priot to world war I.
July 30, 2014
wunderbare schöne Sprache
February 18, 2022
Judecătorul de instrucţie, consilier de tribunal de land, doctor Ernst Sebastian, îşi stinse ţigara abia pe jumătate fumată. Nu obişnuia să fumeze în timp ce era în exerciţiul funcţiunii. Mai avea în faţă un interogatoriu. Cum se apropiau orele şase şi razele soarelui băteau din ce în ce mai oblic în scaunul destinat împricinatului — de fiecare dată un om zdrobit, stînd ghemuit în faţa biroului —, Sebastian îşi propuse să zorească lucrurile. De altminteri, făgăduise ferm profesorului de gimnaziu Johann Burda că nu va lipsi sub nici un motiv de la întîlnirea din acea seară. Era pur şi simplu impresionant cu cit zel se ocupase acest Burda de organizarea unei sărbătoriri prin excelenţă inutilă şi cît se poate de ipocrită. Un sentimental, care schimbase pe neobservate locul din bancă cu cel de la catedră, acesta era profesorul Burda cu privirea lui blîndă. Cu greu putea fi calificat ca autentic ciceronean stilul în care redactase invitaţiile trimise foştilor colegi, prin care îi ruga „să onoreze cu prezenţa lor jubileul de douăzeci şi cinci de ani al promoţiei anului una mie nouă sute doi a şcolii Nikolausgymnasium“.
In primul moment, fiind hotărît categoric să nu participe la întîlnire, Sebastian a lăsat scrisoarea primită fără răspuns. Dar Burda a apărut personal în biroul lui şi a stăruit, făcînd uz de cuvinte pline de un elan copilăros, pentru a-i smulge promisiunea de participare. Ar fi fost total nepoliticos să respingă o atît de insistentă rugăminte. De altfel, se strecurase în joc o uşoară şi surda curiozitate, de care Sebastian nu si-a dat însă seama.
Judecătorul de instrucţie era un om in al cărui vocabular ocupa un loc important noţiunea de„tranziţie“. Trecerile de la starea de somn la aceea de veghe, de la activitatea de serviciu la viaţa particulară, de la concediu la viata cotidiană ii solicitau mult timp şi erau legate de mici şi supărătoare dificultaţi. Chiar şi azi, îi va lua cel puţin două ore plicticoasa procedură a transpunerii sale într-o altă situaţie. Primele momente petrecute în oricare societate, pină şl intrarea într-un salon cunoscut, salutul, sarutatul miinii, o conversaţie superficială, o degajare simulată, toate acestea îi solicitau, fie şi într-un mediu familiar, întreaga fiinţă.
In primul moment, fiind hotărît categoric să nu participe la întîlnire, Sebastian a lăsat scrisoarea primită fără răspuns. Dar Burda a apărut personal în biroul lui şi a stăruit, făcînd uz de cuvinte pline de un elan copilăros, pentru a-i smulge promisiunea de participare. Ar fi fost total nepoliticos să respingă o atît de insistentă rugăminte. De altfel, se strecurase în joc o uşoară şi surda curiozitate, de care Sebastian nu si-a dat însă seama.
Judecătorul de instrucţie era un om in al cărui vocabular ocupa un loc important noţiunea de„tranziţie“. Trecerile de la starea de somn la aceea de veghe, de la activitatea de serviciu la viaţa particulară, de la concediu la viata cotidiană ii solicitau mult timp şi erau legate de mici şi supărătoare dificultaţi. Chiar şi azi, îi va lua cel puţin două ore plicticoasa procedură a transpunerii sale într-o altă situaţie. Primele momente petrecute în oricare societate, pină şl intrarea într-un salon cunoscut, salutul, sarutatul miinii, o conversaţie superficială, o degajare simulată, toate acestea îi solicitau, fie şi într-un mediu familiar, întreaga fiinţă.
July 13, 2021
Em "Os Irmãos Karamazov", de Dostoievski, diz o monge Zóssima, um de seus personagens mais instigantes:
"Na Terra não pode haver juiz de um criminoso sem que antes esse mesmo juiz saiba que também é tão criminoso como aquele que está à sua frente e, mais do que ninguém, talvez seja o culpado pelo crime que tem diante de si. Quando compreender isso poderá ser juiz. Isso é verdade, por mais insensato que pareça. Pois se eu mesmo fosse um justo, talvez nem houvesse um criminoso diante de mim".
O que poderia ser visto como mera sutileza filosófica ganha contornos realistas na brilhante obra de Werfel, porque, ali, um juiz de instrução se sente realmente culpado pelo crime que tem diante de si e que precisa julgar. É que ele conhece o criminoso, estudou com ele há 25 anos e sabe que foi principalmente por atitudes suas que o pobre Franz Adler (até então um prodígio, um aluno realmente superdotado) se desencaminhou na vida.
O juiz então rememora os episódios daquela época estudantil que levaram à derrocada de Adler, fazendo dessa maneira uma espécie de "romance de deformação", que é não apenas do criminoso, mas do próprio juiz, que ainda vive as consequências da sua culpa. Agora o juiz tem diante de si um crime atribuído a um homem que um dia foi a sua própria vítima.
Faz-se então um daqueles confrontos existenciais em que homens se encontram e revivem episódios decisivos do seu passado, à exemplo do que se vê em obras de um Sándor Márai. Mas, aqui, talvez as coisas não sejam exatamente da forma que o juiz pensa.
A história me marcou bastante, ainda vou me lembrar do juiz Sebastian e do pobre Adler. A linguagem também é muito fluida e a experiência literária é bastante agradável.
Esse é o primeiro Werfel que leio e nem é o livro mais famoso dele, mas, se todos mantiveram esse nível, posso afirmar: que escritor!
"Na Terra não pode haver juiz de um criminoso sem que antes esse mesmo juiz saiba que também é tão criminoso como aquele que está à sua frente e, mais do que ninguém, talvez seja o culpado pelo crime que tem diante de si. Quando compreender isso poderá ser juiz. Isso é verdade, por mais insensato que pareça. Pois se eu mesmo fosse um justo, talvez nem houvesse um criminoso diante de mim".
O que poderia ser visto como mera sutileza filosófica ganha contornos realistas na brilhante obra de Werfel, porque, ali, um juiz de instrução se sente realmente culpado pelo crime que tem diante de si e que precisa julgar. É que ele conhece o criminoso, estudou com ele há 25 anos e sabe que foi principalmente por atitudes suas que o pobre Franz Adler (até então um prodígio, um aluno realmente superdotado) se desencaminhou na vida.
O juiz então rememora os episódios daquela época estudantil que levaram à derrocada de Adler, fazendo dessa maneira uma espécie de "romance de deformação", que é não apenas do criminoso, mas do próprio juiz, que ainda vive as consequências da sua culpa. Agora o juiz tem diante de si um crime atribuído a um homem que um dia foi a sua própria vítima.
Faz-se então um daqueles confrontos existenciais em que homens se encontram e revivem episódios decisivos do seu passado, à exemplo do que se vê em obras de um Sándor Márai. Mas, aqui, talvez as coisas não sejam exatamente da forma que o juiz pensa.
A história me marcou bastante, ainda vou me lembrar do juiz Sebastian e do pobre Adler. A linguagem também é muito fluida e a experiência literária é bastante agradável.
Esse é o primeiro Werfel que leio e nem é o livro mais famoso dele, mas, se todos mantiveram esse nível, posso afirmar: que escritor!
January 7, 2024
Em "Os Irmãos Karamazov", de Dostoievski, diz o monge Zóssima, um de seus personagens mais instigantes:
"Na Terra não pode haver juiz de um criminoso sem que antes esse mesmo juiz saiba que também é tão criminoso como aquele que está à sua frente e, mais do que ninguém, talvez seja o culpado pelo crime que tem diante de si. Quando compreender isso poderá ser juiz. Isso é verdade, por mais insensato que pareça. Pois se eu mesmo fosse um justo, talvez nem houvesse um criminoso diante de mim".
O que poderia ser visto como mera sutileza filosófica ganha contornos realistas na brilhante obra de Werfel, porque, ali, um juiz de instrução se sente realmente culpado pelo crime que tem diante de si e que precisa julgar. É que ele conhece o criminoso, estudou com ele há 25 anos e sabe que foi principalmente por atitudes suas que o pobre Franz Adler (até então um prodígio, um aluno realmente superdotado) se desencaminhou na vida.
O juiz então rememora os episódios daquela época estudantil que levaram à derrocada de Adler, fazendo dessa maneira uma espécie de "romance de deformação", que é não apenas do criminoso, mas do próprio juiz, que ainda vive as consequências da sua culpa. Agora o juiz tem diante de si um crime atribuído a um homem que um dia foi a sua própria vítima.
Faz-se então um daqueles confrontos existenciais em que homens se encontram e revivem episódios decisivos do seu passado, à exemplo do que se vê em obras de um Sándor Márai. Mas, aqui, talvez as coisas não sejam exatamente da forma que o juiz pensa.
A história me marcou bastante, ainda vou me lembrar do juiz Sebastian e do pobre Adler. A linguagem também é muito fluida e a experiência literária é bastante agradável.
Esse é o primeiro Werfel que leio e nem é o livro mais famoso dele, mas, se todos mantiveram esse nível, posso afirmar: que escritor!
"Na Terra não pode haver juiz de um criminoso sem que antes esse mesmo juiz saiba que também é tão criminoso como aquele que está à sua frente e, mais do que ninguém, talvez seja o culpado pelo crime que tem diante de si. Quando compreender isso poderá ser juiz. Isso é verdade, por mais insensato que pareça. Pois se eu mesmo fosse um justo, talvez nem houvesse um criminoso diante de mim".
O que poderia ser visto como mera sutileza filosófica ganha contornos realistas na brilhante obra de Werfel, porque, ali, um juiz de instrução se sente realmente culpado pelo crime que tem diante de si e que precisa julgar. É que ele conhece o criminoso, estudou com ele há 25 anos e sabe que foi principalmente por atitudes suas que o pobre Franz Adler (até então um prodígio, um aluno realmente superdotado) se desencaminhou na vida.
O juiz então rememora os episódios daquela época estudantil que levaram à derrocada de Adler, fazendo dessa maneira uma espécie de "romance de deformação", que é não apenas do criminoso, mas do próprio juiz, que ainda vive as consequências da sua culpa. Agora o juiz tem diante de si um crime atribuído a um homem que um dia foi a sua própria vítima.
Faz-se então um daqueles confrontos existenciais em que homens se encontram e revivem episódios decisivos do seu passado, à exemplo do que se vê em obras de um Sándor Márai. Mas, aqui, talvez as coisas não sejam exatamente da forma que o juiz pensa.
A história me marcou bastante, ainda vou me lembrar do juiz Sebastian e do pobre Adler. A linguagem também é muito fluida e a experiência literária é bastante agradável.
Esse é o primeiro Werfel que leio e nem é o livro mais famoso dele, mas, se todos mantiveram esse nível, posso afirmar: que escritor!
December 7, 2025
Franz Werfels Erzählung zeigt das psychologische Porträt von Ernst Sebastian, einem Untersuchungsrichter, der durch eine Begegnung an seine Schulzeit erinnert wird. Damals hatte er Franz Adler aus Neid, Eigennutz und dem Drang nach Macht gedemütigt. Werfels Interesse liegt weniger in einem grossen Sozialpanorama als in den Mechanismen von Macht, Prestige und Gewissensnot, wodurch das psychologisches Drama entsteht.
Sprachlich arbeitet Werfel mit dichter, gehobener Prosa: Bildhafte Wendungen, lyrische Verdichtungen und ein manchmal pathetischer Ton eröffnen Einblicke in die seelische Erregung der Figuren. Die Erzählung ist klar strukturiert und konzentriert sich auf innere Monologe und Bewusstseinsverschiebungen, wodurch Sebastians Selbsttäuschung und moralische Konfrontation unmittelbar erfahrbar wird.
Sie bietet einen kompakten Einblick in die Mechanismen von Macht, sozialem Gefälle und Gewissenskonflikten. Die Handlung stellt Fragen von Schuld, Verantwortung und Schein versus Sein und verdeutlicht, wie stark Herkunft, Privilegien und Neid menschliches Verhalten prägen und ihre Wirkung bis in die Gegenwart spürbar bleibt.
So entsteht ein komprimierter Einblick in soziale Hierarchien, Mechanismen der Machtausübung und die später einsetzenden Gewissensnöte. Die Handlung wirft Fragen nach Schuld, Verantwortung und dem Gegensatz von Schein und Sein auf und zeigt, wie sehr Neid, Herkunft und Privilegien insbesondere das Verhalten junger Menschen prägen.
Sprachlich arbeitet Werfel mit dichter, gehobener Prosa: Bildhafte Wendungen, lyrische Verdichtungen und ein manchmal pathetischer Ton eröffnen Einblicke in die seelische Erregung der Figuren. Die Erzählung ist klar strukturiert und konzentriert sich auf innere Monologe und Bewusstseinsverschiebungen, wodurch Sebastians Selbsttäuschung und moralische Konfrontation unmittelbar erfahrbar wird.
Sie bietet einen kompakten Einblick in die Mechanismen von Macht, sozialem Gefälle und Gewissenskonflikten. Die Handlung stellt Fragen von Schuld, Verantwortung und Schein versus Sein und verdeutlicht, wie stark Herkunft, Privilegien und Neid menschliches Verhalten prägen und ihre Wirkung bis in die Gegenwart spürbar bleibt.
So entsteht ein komprimierter Einblick in soziale Hierarchien, Mechanismen der Machtausübung und die später einsetzenden Gewissensnöte. Die Handlung wirft Fragen nach Schuld, Verantwortung und dem Gegensatz von Schein und Sein auf und zeigt, wie sehr Neid, Herkunft und Privilegien insbesondere das Verhalten junger Menschen prägen.
May 11, 2025
After reading "Star of the Unborn" and not much liking it but being intrigued by the language, I wanted to read more of Franz Werfel. So I found this one at a flea market, not knowing anything about it. I am 43, having a 25-year class reunion this year, so I was very surprised to find this to be the story of the book. All the memories of bullying and being bullied; feelings of accomplishment in some parts, lost hope in others; of remembrance and guilt. Yeah, I could resonate.
Compared to "Star of the Unborn," this was much less chatty, in a welcomed change of pace. Although the characters are very well fleshed out, it doesn't go very deep, but the slow build of the relationship between Ernst Sebastian and Franz Adler and the resulting rivalry is compelling enough to stir up some bad school memories. Especially Adler hits close to the heart in being superior in every way but losing the game because of his restraint and ultimate resignation. The final hours of Adler and Sebastian are gut-wrenching in their dreamlike, slow-motion prose, which gets us ever closer to doom.
What really lets the novel stand out though is the ending. A contemplative final punch in the face, in which nothing gets resolved and guilt looms forever over the guilty.
Compared to "Star of the Unborn," this was much less chatty, in a welcomed change of pace. Although the characters are very well fleshed out, it doesn't go very deep, but the slow build of the relationship between Ernst Sebastian and Franz Adler and the resulting rivalry is compelling enough to stir up some bad school memories. Especially Adler hits close to the heart in being superior in every way but losing the game because of his restraint and ultimate resignation. The final hours of Adler and Sebastian are gut-wrenching in their dreamlike, slow-motion prose, which gets us ever closer to doom.
What really lets the novel stand out though is the ending. A contemplative final punch in the face, in which nothing gets resolved and guilt looms forever over the guilty.
May 17, 2023
Werfel, bu romanında, lise arkadaşının cinayet sanığı olarak karşısına geldiğini düşünen bir sorgu yargıcının, bir mezunlar günü buluşmasının da etkisiyle, lise yıllarına dair vicdan muhasebesine girmesini işliyor. Çerçeve öyküdeki buluşmadan hemen sonra, sorgu yargıcı o zamanlara dair anılarını kaleme alıyor; yani romanın anlatımı birinci şahsa geçiyor. Suçun toplumsal koşullarını incelemesi açısından eleştirel kriminoloji kurgusu olarak da değerlendirilebilir, ancak sondaki bir sürpriz aslında tüm bunları muğlak bırakıyor. Ergen liseli erkekler arasındaki zorbalık hikâyeleriyle sinemada çok karşılaştığım için, sürükleyicilikte biraz sıkıntı yaşadım denebilir. Buradaki zorbalığın üst sınıftan, kültürlü gençler arasında gerçekleşmesi, kaba kuvvete değil de psikolojik aşağılamaya dayanması, önemli bir fark olabilir. Bu bakımdan, toplumsal statüye de eleştirel bir yaklaşım olarak görülebilir. Romandaki şımarıklara meydan okuyan ve tüm öğretmenlerden nefret eden, adalet duygusu gelişkin proleter öğrenci, merkezde yer almasa da etkileyici bir yan karakter; onunla ayrı bir roman yazılabilirmiş...
August 31, 2025
3,75 Sterne
Franz Werfel ist definitiv interessant, zu unrecht völlig unter dem Radar bei jungen (und alten) Leuten.
Mir hat das Ende nicht so gefallen, ich fand, er hat es in eine Richting aufgelöst/erklärt, die nicht nötig war. Mittendrin dachte ich dafür: Wow, das Buch wird besser (das erlebe ich eher andersherum). Also es ist schon gut und interessant, die Dynamik zwischen Schülern, ihre Grausamkeit, schön beschrieben. Interessant dabei ist weniger, was alles passiert (es ist kein Gewalt-Porno), sondern was sich im Kopf des Protagonisten dazu abgespielt hat, wie sein Opfer sich verhielt.
Franz Werfel ist definitiv interessant, zu unrecht völlig unter dem Radar bei jungen (und alten) Leuten.
Mir hat das Ende nicht so gefallen, ich fand, er hat es in eine Richting aufgelöst/erklärt, die nicht nötig war. Mittendrin dachte ich dafür: Wow, das Buch wird besser (das erlebe ich eher andersherum). Also es ist schon gut und interessant, die Dynamik zwischen Schülern, ihre Grausamkeit, schön beschrieben. Interessant dabei ist weniger, was alles passiert (es ist kein Gewalt-Porno), sondern was sich im Kopf des Protagonisten dazu abgespielt hat, wie sein Opfer sich verhielt.
January 26, 2019
It took me two attempts to get through this. The first time I just could not work out what was going on, and stopped as I felt lost. The second time I concentrated - the failed first attempt is completely my fault, not the author's!
What a horrible character - such selfishness! it is well -written, but the schoolboys were so nasty, and seemed to have no redeeming features at all, and the narrator never in any way seems to get better. Interesting ending. Left me with plenty to think about.
What a horrible character - such selfishness! it is well -written, but the schoolboys were so nasty, and seemed to have no redeeming features at all, and the narrator never in any way seems to get better. Interesting ending. Left me with plenty to think about.
July 29, 2020
Der Klassiker, wenn es um Jugendsünden, Gruppendynamik und Schule geht. Alt in der Form, doch immer noch aktuell in seinem Subtext.
April 23, 2025
Fast unerträgliche Abgründe der menschlichen Gefühlswelt, aber in so einer packenden Story und so schönen Worten, dass man trotzdem immer weiter lesen muss.
December 6, 2022
terribile.
February 8, 2017
Uitstekend geschreven roman over een (katholieke) onderzoeksrechter die een (joodse) jeugdvriend meent te herkennen tijdens een vooronderzoek. Plots herbeleeft hij zijn jeugd waarin hij zijn joodse vriend niet al te fraai behandeld heeft...
July 29, 2020
Beautifully written. I'm not a native speaker, but his language is so varied and eloquent and yet uses simple devices, I had no problem reading this novel.
The idea that a foolish action in one's youth might come back to haunt one, is familiar. Werfel investigates the scenario, deals with all its nuances and then leaves the main protagonist in limbo. Does getting away with something remove the stain of a wrong action?
Many people who were involved in the tragic events of the 30s and 40s, will have been left to answer that question.
The idea that a foolish action in one's youth might come back to haunt one, is familiar. Werfel investigates the scenario, deals with all its nuances and then leaves the main protagonist in limbo. Does getting away with something remove the stain of a wrong action?
Many people who were involved in the tragic events of the 30s and 40s, will have been left to answer that question.
August 15, 2023
storia originale, non mi aspettavo questo finale.
February 8, 2015
a wonderful story from last century
Displaying 1 - 26 of 26 reviews