Camil Petrescu was a Romanian playwright, novelist, poet and philosopher. He marked the end of the traditional novel era and laid the foundation of the modern novel era in Romanian literature.
Filosofia iubirii lui Camil Petrescu este neîmplinirea. Dacă în Suflete tari, spre pildă, e un amplu război psihologic de uzură, culminând cu un fel de tentativă de suicid poetică, orgolioasă ("... pe dumneata te-am ucis în mine. Ești moartă, mai moartă decât dacă n-ai fi existat niciodată..."), în Act venețian însăși construirea iubirii personajelor eșuează (fără a omite să remarcăm și aici o replică similară: "Dacă e vorba de femeia care mi-a fost nevasta... aceea e moartă de mult. Mai moartă decât dacă nu s-ar fi născut vreodată..."). El - un individ demn, preocupat de soarta Republicii- găsește leacul împotriva nimicniciei vieții, despre care nu se putea afirma că suferea în mod cronic, într-o domniță în aparență rezervată, dar, așa cum se întâmplă în toate dramele camilpetresciene, această iubire eșuează din pricina "deficiențelor caracteriale" specifice sexului frumos.
Misoginism? Un cuvânt prea scarbos pentru un "personaj" atât de sensibil ca amicul Camil. Trauma emoțională? Poate.
"Alta: Pietro, inteligența ta...
Pietro: Inteligența mea? Vai de ea dacă a putut să vadă in ține o femeie inteligentă...
Alta (surâde): de ce amesteci inteligența în jocul acesta amăgitor al dragostei? Dragostea este vrajă și beție, iar inteligența omului, ca și judecata, nu au ce căuta în dragoste...
Pietro: Eu socot că nu iubim numai cu inima sau cu alte organe. Iubim cu toatalitatea ființei noastre. Vorbeai că dragostea este beție. Ei bine, omul inteligent nu se îmbată... "
O idee generoasă, dialoguri interesante, acțiunea ușor trenantă pe alocuri. Foarte reușită adaptarea de teatru radiofonic din 1965, nu în ultimul rând și datorită calității deosebite a actorilor, Olga Tudorache, Victor Rebengiuc, Colea Răutu.
Act venetian este o superba drama, incheiata printr-o filozofie jalnica. Sa nu fiu inteleasa gresit, Camil Petrescu reda perfect sentimente si situatii de cumpana, doar ca are un mare defect: misoginismul. Aici este redat direct, fara nicio retinere, dar abia in actul final, venind ca o lovitura pe la spate, dupa ce drama eroilor (pentru ca si eroina traieste o drama, desi autorul a cenzurat-o fara mila) te-a castigat. Am 5 stele pentru drama, 0 pentru final. Per total, ii dau 3 si o recomand, totusi, s-ar putea ca barbatii ce sufera din dragoste si de mandrie sa rezoneze cu aceasta piesa.
"O femeie nu aparține ca un obiect casnic, nici nu se cucerește ca un vânat.O femeie iubește sau nu.Să cucerești, să cucerești cât mai multe, asta e ambiția fiecăruia?Să cucerești, câte?O sută?O mie?Trei mii?Mintea voastră este atât de plafonată, încât nici nu vă dați seama de zădărnicia goanei voastre."-Pietro Gralla
„Nu ne cunoaștem niciodată îndestul. Trăim alaturi de noi înșine cu ființa noastră urâtă, părându-ne firesc să fie așa, cum ni se pare firesc să ne întovărășească propria noastră umbră.”
ba finalul strica tot 🥀 auzi la ei ca femeia e frumoasa doar cand o faci sa sufere and whatnot can we stop dar hey, o opera de bac care-mi place is this.... a dream ? :O
nenea pietro a fost cam bazat
🚬"PIETRO (zâmbind obosit, îi vorbeşte uşor, fără ură): Hm... hm... Chiar aşa să fie? Ai văzut că nu erai comandant de fregată decât răpind acest drept unui tânăr merituos care nu avea privilegiul d-tale de a se fi născut cu diploma de nobil tipărită pe spate... Eşti primit în secretele Signoriei pentru serviciile şi meritele câştigate de familia d-tale, fără ca d-ta să moşteneşti de la această familie şi ştiinţa datoriei împlinite şi fără truda cu care ea a plătit onorurile Cărţii de aur... Misiunile fastuoase cu care te onorează Republica sunt posibile în primul rând fiindcă Republica există... dar d-ta n-ai făcut nimic personal pentru ca această Republică să existe... Cheltuieşti bani, mai mulţi decât ai, mai mulţi decât ai moştenit, se pare, şi după câte mi s-a spus, iei bani şi de la femei, bani munciţi să zicem de alţii... Iată deci că nu eşti... că nu e chiar atât de cinstit ceea ce faci..."
🚬"PIETRO: [...] Nu, iubirea are nevoie de dorinţe tari şi de substanţă multă din care să se hrănească... Are nevoie de timp şi de deplinătatea unei vieţi întregi, ca să prindă rădăcini puternice... Tot una-i un foc de găteje sau unul care a încins palatul întreg şi arde dogorind? Trebuie să arunci în flacăra iubirii totul; tot ceea ce ai fost, tot ceea ce eşti, tot ceea ce vei fi... Dureri şi biruinţe trecute, toate trofeele amintirii, tot miezul minţii, ambiţiile fără margini... Abia atunci simţi dogoarea ei..."
🚬" PIETRO: [...] Crezusem că marea este tot ce e mai frumos pe lume... Acum ştiu că este ceva deasupra mării, pentru că are în ea esenţa mării, cum are în ea esenţa întregii creaţii... Astfel femeia este cheia naturii... Toate tainele sunt rezumate în ea şi când un suflet de femeie ţi s-a deschis ţi s-au deschis toate înţelesurile lumii... "
"În orice caz, mi se pare că dacă au iubit cu limina minţii, aşa cum pretind unii oameni că iubesc ei, atunci în clipele acelea cel puţin, zeii nu mai erau zei, aşa cum matematicianul Newton nu mai era matematicianul Newton în clipele când făceea ce face toată lumea."
"Eu socot că nu iubim numai cu inima sau numai cu alte organe. Iubim cu totalitatea fiinţei noastre. Vorbeai că dragostea e beţie, ei bine omul inteligent nu se îmbată...Mă credeam un bun cunoscător de oameni şi iată am descoerit floarea omeniei într-o asasină."
"Tineri patricieni?... Nu, voi nu sunteţi tineri.(...) Voi v-aţi născut bătrâni... Aţi moştenit putreziciunea tot mai urâtă a înaintaşilor... Sângele vostru s-a subţiat, organele voastre albicioase au frumuseţea florilor de putregai..."
Povetea de dragoste este mereu prezenta in cartile dansului, dar tipul asta de dragoste, amour fou cum zic francezii este putin cam prea realista.altfel spus, vreau sa stiu daca chiar camil petreacu a trait o astfel de idila sau pur si simplu e un bun observatir
am rămas ușor dezamăgită după lectură, însă recunosc, așteptările mele erau imense considerând "Ultima Noapte.." un roman excelent care m-a făcut să mă îndrăgostesc de viziunea și filosofia lui Petrescu asupra iubirii. clar, toate aceste aspecte ale autorului n-au dispărut nici în "Act Venețian" dar se observă cu ușurință că acest gen nu i se potrivește -am obosit/adormit citind o didascalie de o pagină și jumătate🥲
Genială, superba, profundă, acestea sunt ingredientele pentru piesa de teatru perfectă. "Act venețian" este o dramă genială, urmărindu-si eroul aflat în căutarea absolutului. Toata piesa este incredibilă de la un capăt pana la altul.