In tratatul alchimic Compozitia Compozitiilor, Albert cel Mare pleaca de la teoria atribuita lui Hermes, conform careia ar exista mai multe forme substantiale latente in fiecare metal. De unde si posibilitatea de a rezulta forma aurifera si de a transforma astfel in aur (aproape) toate metalele. Aceasta teorie, spune Albert cel Mare, se bazeaza pe paradigma lui Anaxagora, pentru care totul se afla in tot, deci fiecare metal este continut in orice metal. In lucrarea sa De Mineralibus, el afirma ca „transformarea metalelor si transformarea unui lucru particular intr-un altul (mutatione unius in aliud) nu apartin fizicii, ci artei numite alchimie”. Un semn al acestei arte este acela ca „dintre toate stiintele, alchimia este cea care imita cel mai adanc Natura”.
Toma d´Aquino, ale carui doua tratate alchimice (Despre Piatra filosofala si Despre Arta alchimiei) sunt publicate in volumul de fata, afirma ca nu putem transmuta materia, ca nu ii putem schimba natura intima. Ea este netransmutabila intrucat este unica, reprezinta o unicitate. Putem preschimba doar aspectele exterioare ale metalelor, speciile. El spune ca adevaratul aur, cel filosofic, se obtine per calorem solis (lumina astrala), in loco determinate (athanor).
„Scrierile nepretuite despre alchimie (ale lui Toma d´Aquino) ne ofera dovada unei practici a acestei filosofii speciale si secrete pe care, cel putin, a vazut-o practicata de Albert cel Mare, pe care-l citeaza in lucrare a fi maestrul sau in aceasta stiinta. Acest mic tratat nu contine decat opt pagini si este tot ceea ce am citit mai bun in acest domeniu.” Langlet du Fresnoy, Istoria filosofiei hermetice
Se pare că în viziunea lui Toma de Aquino lumea naturală nu este doar o etapă materială opacă pentru om și nu este guvernată de principii străine preocupărilor spirituale. Mai degrabă, natura și spiritul sunt strâns legate între ele, iar istoria uneia atinge istoria celeilalte. Că Toma de Aquino a fost un alchimist nu este un lucru cert, dar cel mai probabil a fost. Formulator al Sfintei Euharistii, care este punctul culminant al liturghiei creștine și reprezintă transformarea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Isus. Aceasta este paralelă cu transformarea alchimică a lumii interioare în căutarea pietrei filosofale. Iar faptul că a fost discipolul lui Albertus Magnus face să existe o mare probabilitate ca Aquino să fi fost un inițiat. În concluzie, Sfântul Toma d'Aquino a combinat principiile platonice cu perspectiva științifică aristotelică și și-a creat propria viziune; că Dumnezeu se descoperă și prin natură, astfel încât gândirea rațională și studiul naturii pot fi și studiul lui Dumnezeu.