Cartea descrie scene destul de violente, care uneori surprind prin sofisticarea lor. Autorul a încercat să înțeleagă cum s-a întâmplat ca poporul german să se transforme în monștri și cine este de vină pentru asta - cruzimea care este în fiecare persoană, sau Hitler și anturajul său, propaganda lor. Cartea se bazează pe materialul prezentat în instanțe, care, desigur, nu reflectă imaginea completă a ceea ce se întâmpla, dar, sper, arată o imagine imparțială.
Unde este linia dincolo de care încetezi să mai fii soldat care îndeplinește ordinul altcuiva și începi să îți asumi personal responsabilitatea pentru acțiunile ilegale pe care ți s-a ordonat să le faci? Mai mult, există un război în care toate mijloacele sunt bune, iar tu ești ambițios și vrei să avansezi în serviciu. Și ce alegere ați face în mod special în această situație? Cred că, indiferent de ceea ce spun oamenii despre ei înșiși, ar fi mulți care ar ucide mii de oameni în beneficiul lor sau pur și simplu pentru că nu văd ceva greșit în asta. Din punct de vedere logic, nu pot concluziona dacă persoanele care au urmat ordinul sunt vinovați că și-au făcut treaba și dacă soldații ar trebui să aibă propriul lor punct de vedere.
În descrierea Holocaustului, este dificil să rămâi imparțial, deoarece întreaga lume îl condamnă în unanimitate pe Hitler, pe poporul german și pe restul participanților. Iar autorul acestei cărți, inclusiv în narațiunea scenelor de abuz asupra copiilor sau descrierea numărului de victime, nu rămâne departe de opinia publică acceptată. Cu toate acestea, el încearcă să descrie ceea ce s-a întâmplat fără emoții inutile.