O zi de inregistrari ratate intr-un studio din Bucuresti care ia o turnura apocaliptica, o vizita la un mormint din Republica Moldova incheiata cu o violenta istorie de seductie neimplinita, o intilnire cu o golanca metafizica in Bruxelles, pierderea inocentei unui copil intr-un sat de linga Buzau, incantatii magice in jurul unor legionari romani pe frontul spaniol din Majadahonda: acestea sint doar citeva dintre temele celor douazeci si doua de povestiri ale lui Dan Alexe, fiecare corespunzind uneia din arcanele majore ale Tarotului. Alchimia, stiintele oculte, sexualitatea, Cabala, limbajul sint liantul povestilor care se completeaza reciproc si care pot fi recitite in orice ordine, recompunind de fiecare data un ansamblu inedit. Invaluit intr-o aura mistica, presarat cu picanterii, In punctul lui rebbe G. ofera, picatura cu picatura de licori precum „Scuipat de Luna” sau „Ciine de Armenia”, o noua viziune asupra lumii de azi si a limbii care ne vorbeste.
Era 2,5/5* dar asta la cald - am redus la 2* după ce mi-am limpezit gândurile.
De când am pus mâna pe carte, într-o librărie, aveam ciudata senzație că e plină de sex, și intuiția mi s-a dovedit corectă: cu vreo două sau 3 excepții, cele 22 de povestiri sunt exclusiv despre aventurile sexuale dubioase ale unui bărbat care se apropie vertiginos de vârsta a treia, și totul culminează cu naratorul luându-și-o (la propriu și la figurat) în gură, explozie de spermă pe față & all.
Dan Alexe e aici misogin, ocazional rasist, uneori (și atunci se lasă cu hohote) foarte amuzant, mostly libidinos și repetitiv, și foarte îndrăgostit de toate adverbele și adjectivele din lume. Dar probabil nu vă zic nimic din ce nu știați deja.
Dan Alexe-scriitorul creează un Dan Alexe-narator care povestește asemenea lui Dan Alexe-personajul (care, deloc întâmplător, este jucat în viața reală de Dan Alexe-jurnalistul) despre un Dan Alexe-erou - inspirat oarecum din viața lui Dan Alexe-jurnalistul - care umblă peste tot, le știe pe toate și se culcă cu toate.
Dacă e o problemă, aceea este că Dan Alexe-scriitorul, care e la egală distanță între Dan Alexe-cultul și Dan Alexe-arogantul, scrie mai mult pentru Dan Alexe-cititorul, care e plasat pe o altă axă cu totul, undeva între Dan Alexe-poznașul și Dan Alexe-drăcușorul... Recomand cartea celor care vor o proză scurtă șireată și care nu se ia prea în serios, și îi acord un foarte Dan Alexian13/22 :)
Trebuia să mă șocheze, în opinia unor recenzenți ai cărții. N-a făcut-o. Dintre cele 22 de povestioare, reprezentate printr-una din cele 22 de cărți de tarot și prin una dintre literele alfabetului ebraic, au fost câteva care chiar mi-au plăcut( cele care se petrec în Rămâieni sau prin zonă, cele cu legionari, povestea lui rebbe G). Majoritatea mi-au dat o senzație de ciorbă reîncălzită, sex, femei în ipostază de mașini lubrice și din nou sex,sex,sex și prea puțină Cabala.
Toate bune în ceea ce privește primele 19 povestioare, chiar dacă falsul simbolism te pune pe niște piste greșite. Rebbe G poate fi și-un RBG (red-black-green), tricolorul pan-african, și punctul G - dar lucrurile astea contează mai puțin pentru "asceza erotică" practicată de eroul liric al lui Dan Alexe. În ultimele 3 vraja se rupe, eroul liric ba iese din pagini, devenind adevăratul Dan Alexe, ba se împotmolește și mai adânc în romanul pe care tot el, eroul, îl scrie. Ca atunci când visezi că visezi. Pentru asta i-am șters o stea din cele patru bine-meritate.
It’s about sex and humour. Well, it is more than that, the Romanian language used is a pleasure to read. Unexpected turns of the phrase, extended vocabulary used in inventive and often funny ways, I think it would be very difficult to translate. There are 22 short, some very short, stories, following the cards of the Tarot of Marseille. The overall feeling I got from the book was one of introduction in the esoteric science of alchemy, alchemy of language and seduction. The logos is strong through the author.
Am citit cartea în ordinea capitolelor/literelor desfășurate acolo, chiar dacă m-am gândit să le citesc într-o ordine la întâmplare.
Primele capitole mi-au adus aminte de băieții ăia șmecherași din liceu, în maieu care să le lase mușchii bronzați cât mai la vedere, în ochelari de soare, umblând încordați prin curtea școlii, încât să-i admire cât mai multă lume. În cartea asta, băieții musculoși sunt Dan Alexe, iar mușchii lor sunt "logosul" și artificiile scrisului. După primul capitol, am rămas cu o senzație neutră, ca am citit ceva inutil, că mi-am pierdut timpul, și eram gata să las cartea jos. Însă am citit mai departe, curios dacă și restul capitolelor sunt la fel de inutile. Abia de la jumătate am început să simt că se înfiripă o idee generală ce ține toate capitolele legate împreună. Ca o grămadă de poze vechi de-ale bunicii, înșirate pe pat, diferite, fără o legătură directă între ele, dar toate aparținând bunicii și vremurilor ei.
Singurele capitole care mi-au ținut curiozitatea trează sunt cele despre familia lui, Rămăieni și ezoteric. Totuși, stilul scrierii lui Dan Alexe e plăcut și melodios. Știe să-și încordeze mușchii cum trebuie. Ăsta e singurul motiv pentru care nu-i dau cu o stea mai puțin.
In punctul lui rebbe G cuprinde aceea fluenta de care aveam nevoie după atâta înotat printre funcții și clase. De la București, Bruxelles, Rămăieni, Cercul Polar, Slovacia treci ușor prin întâmplări parcă sorbind dintr-un pahar cu vin și auzind vocea inconfundabilă a autorului, Dan Alexe. În amalgamul de sentimente rezultat am descoperit umanul acela real ce zace în noi. O esență care nu se va pierde niciodată chiar dacă ne lovim de subiecte precum: alchimia, istoria legionară, lingvistică și etimologie
Mă așteptam ca genul acesta de povestiri să-mi readucă în memorie prima carte citită, “Miros de roșcată amară”, ceea ce a și făcut.
Aceleași povestiri repetitive în care Dan Alexe are deseori tendința de a te plictisi prin pasaje mult prea descriptive. Sexul nu lipsește nicicum din această carte. Adoranța pentru sexul feminin este simțită in aproape fiecare povestire din carte, dar adoranță care de multe ori scârbește.
Dan Alexe despre crâșmă (din Cochirleanca): "Într-o asemenea societate claustrofobă din mijlocul stepei, în acea promiscuitate de la câmpie, unicul loc social este crâșma,spațiul în care sătenii se întâlnesc zilnic, singurul punct de interacțiune colectivă. Crâșma ține loc de piață centrală, maidan și stâlp de tortură și infamie. La mat, cum încă îi mai spunea, Monopolul Alcoolului și Tutunului, se întâlneau toți sătenii, iar nu la biserică și primărie."
This entire review has been hidden because of spoilers.
Cartea nu a fost una rea, insa nici una cu care am reusit sa rezonez in totalitate. Posibil faptul ca foarte multe dintre povestirile din aceasta carte sunt corelate sau asociate alchimiei a fost motivul pentru care nu am rezonat cu toate aventurile autorului-narator.
Unele povești au fost haioase, altele suculente, altele m-au determinat să-mi fac cruci. Totuși, o lectură de vacanță ușoară, cu o idee inedită prin recursul la arcanele majore ale Tarotului.
Cartea m-a dezamăgit pentru că este o repetiție a persoanei de facebook Dan Alexe. Structura lipsește, dincolo de butaforia mistică a tarotului. Limbajul este monoton (cuvintele reluate, carnasier și celest fac textul fad) iar temele se repetă: sex cu bătrâni, umilire, fugă de realitate și refugiu în arcane.