Un pachet de tigari, o geaca de piele, un amplificator si o chitara electrica cumparata din banii furati din biserica, donati de enoriasii vredenici – asta e tot bagajul cu care incepe adolescenta Petrei, alungata din casa parinteasca de tatal sau vitreg.
Rebela si ambitioasa, pe parcursul romanului Petra ajunge sa imparta un apartament cu un criminal carismatic, sa-si formeze trupa muzicala si sa absolveasca universitatea politehnica cu diploma de excelenta.
Istoria Petrei se impleteste cu memoriile despre maica sa, care decedase cand Petra era inca mic copil, si la fel se descopera noi detalii depsre tatal sau biologic, care habar n-are ca are o fiica. Eventual cei doi se intalnesc, dar sub circumstante extrem de curioase. La finalul romanului isi face aparitia si Eva…
Un roman cu multa muzica, umor (se intalneste si din ala negru), sex, drugs and rock’n’roll si contemplari la tema: „Sau Dumnezeu a uitat de noi, sau nu ne iubeste deloc sau (daca exista)… e-n concediu omul”.
Voi citi și următoarea carte a lui Adrian Ermurache. Pentru că la „Eva” mi-a plăcut coperta. Pentru că am găsit în pagini și un disc de vinil. Și pentru că sunt acolo atâtea detalii atent observate și superb exprimate: de la Piața Centrală din Chișinău care este „un adevărat cimitir de suflete vii din inima metropolei” până la mănușile care „sunt ca oamenii – trăiesc doar în pereche” și de la „o rușine mai mare ca factura de gaz iarna” până la curţile dese ale oraşului, „înghesuite una lângă alta ca nişte fotbalişti în yid când vine momentul unei lovituri libere”.
„Eva” e o carte pe care pe care o poţi savura ca pe „mirosul de cafea care face minuni, ca de obicei”. O carte cu atâtea pagini pe care le citeşti cu nodul în gât, „un ghem închegat din emoţii şi speranţe”.
Este o carte şi despre Moldova: despre noi şi despre cei pe care îi cunoaştem aşa cum sunt ei, când ne este ruşine uneori să recunoaştem, iar alteori suntem încântaţi.
„EVA - e un nou început, poate fi ceva sau cineva, poate fi undeva și totodată câteva, careva sau cu totul altceva în același timp.”
Cam exact după acest principiu (vezi afirmația de mai sus) este scrisă și această carte, care pe mine m-a fermecat după primele pagini citite. Șirul autorilor basarabeni descoperiți de către mine continuă și ce mă bucură foarte mult că sunt autori contemporani care scriu cărți exact pe gustul meu. Și asta așa mă umflă în pene de mândrie :)
E despre Petra, o fată nonconformistă care își ia viața în mâini și hotărăște să părăsească satul în care a crescut pentru o altă viață, pentru multe aventuri și situații la care poate nu s-ar fi așteptat, dar la care cumva a fost programată încă de când a venit pe lume.
Acțiunea romanul e povestită din două perspective: viața Petrei și a mamei ei, Sofia. Este o carte care poate fi citită oriunde, înțesată cu o duzină de comparații, aici imaginația autorului ia amploare și mi-a delectat imaginația mea cu această minunată figură de stil. Construirea personajelor și punea lor în valoare a reprezentat pentru mine un deliciu. Autorul reușește să te cucerească prin stilul și realitatea contemporană a Chișinăului, a atmosferei și a detaliilor pe care le regăsești în roman.
O carte care pentru mine a reprezentat sursă de autenticitate, provocare, revoltă și curaj, între mizerii omenești și de partea cealaltă a baricadei: minuni Dumnezeiești, chiar dacă subiectul cărții e scris atunci când Dumnezeu a hotărât cumva să iasă în concediu.
Nu e o carte care să te lase cu gura căscată, dar are un „ceva” ce nu îți dă liniște până nu o citești. Și așa de la capitol la capitol…
Mi-a plăcut la nebunie limbajul autorului – pe alocuri cu rusisme, jargoane locale, diverse expresii mai piperate, dar care nu depășesc bunul simț. Citind cartea, am cunoscut un Chișinău care nu e prea diferit de cel de acum – aceeași Gară Centrală, aceleași taxiuri, aceeași goană a Poliției după cei care au încălcat regulamentul. Mai mult chiar, am cunoscut moldoveni, pe care autorul îi descrie de parcă ar fi chiar oameni din anturajul său. Sunt oameni pe care și noi îi cunoaștem foarte bine și cu care ne întâlnim zi de zi.
Dacă Petra și ceilalți eroi ai cărții trăiesc așa cum trăiesc, e din cauza sau datorită faptului că Dumnezeu e plecat în concediu și și-a luat privirea de pe omenire. Cel puțin, asta sugerează autorul. Evident, cu o doză de umor, care e nelipsită pe tot parcursul cărții.