What do you think?
Rate this book
Arhanghelul Raul
Raul, un publicitar din București, nu bănuia că atunci când va muri va ajunge în Iad. Și nici că de acolo se va întoarce pe Pământ nemuritor și cu misiunea de a preveni Apocalipsa: invazia nemuritorilor prin gaura spațio-temporală din gara de la Teiuș. Între timp, agentul SRI Popescu este trimis să se infiltreze în rândurile nașilor de tren CFR și descoperă că aceștia formează, de fapt, o armată secretă care se luptă cu forțele supranaturale de pe teritoriul României. De la arme cu plasmă la călătoriile cu locomotiva Șoapta lui Zamolxe, prin nodul temporal din gara Brașov si goana după o creatură multidimensională care poate fi cheia salvării omenirii, Raul, Popescu și nașii de tren se confruntă nu doar cu paradoxuri spațiu-timp, ci și cu subfinanțarea cronică ce afectează toate instituțiile de stat, inclusiv cele care se ocupă de fenomene paranormale.
Romanul lui Ovidiu Eftimie este un science fiction românesc în care spații banale precum cartierul Pantelimon, gara din Brașov, un birou din Ministerul Transporturilor sau trenul spre Teiuș sunt scene pentru discuții despre călătorii în timp și lupte cu ființe multidimensionale - toate pentru a preveni Apocalipsa. Personajele sunt oameni de zi cu zi: un creativ publicitar, un naș de tren, un politician, un agent, tipologii la care cititorul nu se va mai uita niciodată cu aceiași ochi după ce-i va vedea în acțiune.
Umorul și satira autorului vin din familia de scriitori central-europeni ca Borumil Hrabal sau Karel Čapek.
Romanul lui Ovidiu Eftimie este un science fiction românesc în care spații banale precum cartierul Pantelimon, gara din Brașov, un birou din Ministerul Transporturilor sau trenul spre Teiuș sunt scene pentru discuții despre călătorii în timp și lupte cu ființe multidimensionale - toate pentru a preveni Apocalipsa. Personajele sunt oameni de zi cu zi: un creativ publicitar, un naș de tren, un politician, un agent, tipologii la care cititorul nu se va mai uita niciodată cu aceiași ochi după ce-i va vedea în acțiune.
Umorul și satira autorului vin din familia de scriitori central-europeni ca Borumil Hrabal sau Karel Čapek.
174 pages, Paperback
First published November 1, 2016
3 people are currently reading
195 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 67 reviews
September 19, 2024
The universe is in danger! But this aspect is secondary to the suspicious sausage smell in the [small town] train station. Then again, I'd like to see you try to explain to management that this is actually a symptom of the Apocalypse. So now it's up to the train ticket controllers to save the world.
On the other side of the rift, Hades is also feeling (somewhat) responsible for the situation. After all the invasion is his fault. So he sends Raul, a recently deceased marketing executive, to clean things up... and bring back a few cold beers, while he's at it.
This was hilarious! Chock full of the type of social and political humor, that is so prevalent among Romanians. I'm sure we're not the only nation 'suffering' of excessive bureaucracy, lazy government officials, and a significant number of politically incorrect jokes; even if we often feel that.
What I didn't particularly like, were the large number of run-on sentences. Mostly a personal pet-peeve, in that I'm sure their only use is in aiding particularly sadistic teachers, who wish to torture their students with intricate grammatical morpho-syntactic analysis.
Plus it also doesn't help when I'm trying to translate funny excerpts into English, not that the author had meant it for international circulation...
Score: 4/5 stars
On the whole, I can honestly say that this was my kind of book. It's short and sweet, laugh out loud funny, peppered with a few scientific details of world building, and concludes with an awesome action-scene that makes everything right.
=============
Review of the sequel: Bacalaureat
On the other side of the rift, Hades is also feeling (somewhat) responsible for the situation. After all the invasion is his fault. So he sends Raul, a recently deceased marketing executive, to clean things up... and bring back a few cold beers, while he's at it.
This was hilarious! Chock full of the type of social and political humor, that is so prevalent among Romanians. I'm sure we're not the only nation 'suffering' of excessive bureaucracy, lazy government officials, and a significant number of politically incorrect jokes; even if we often feel that.
The house looked sufficiently dilapidated to be considered interesting, and was a veritable architectural relic of the late XXth century Romanian village. A tin roof, stolen from the nearest factory, partially broken windows, crooked walls, along with a sort of porch built by the last industrious man from the village.
When he had sat his college admission exam, there weren't too many options for becoming a spy.
There was, of course, the for-profit Christian University, offering majors like: espionage, espionage management, espionage psychology, foreign languages for espionage and, of course, international relationships for espionage. But it didn't seem like a trustworthy institution, and [Petre] couldn't afford the tuition fees. So he decided to attend the Police Academy, which offered a major in Military Sciences, Information and Public Order.
What I didn't particularly like, were the large number of run-on sentences. Mostly a personal pet-peeve, in that I'm sure their only use is in aiding particularly sadistic teachers, who wish to torture their students with intricate grammatical morpho-syntactic analysis.
Plus it also doesn't help when I'm trying to translate funny excerpts into English, not that the author had meant it for international circulation...
Score: 4/5 stars
On the whole, I can honestly say that this was my kind of book. It's short and sweet, laugh out loud funny, peppered with a few scientific details of world building, and concludes with an awesome action-scene that makes everything right.
To this day, there's still an antenna on top of the institute that sends constant high frequency squeaking sounds towards Alpha Centauri. We figure, that since the aliens have refused to reply to our messages of peace and friendship, we can at least try to annoy them.
=============
Review of the sequel: Bacalaureat
December 11, 2025
Un volum de debut plin de acțiune și umor (debordant, pe alocuri, din păcate foarte realist, prea realist, pentru cel nevoit să-și ducă traiul de zi cu zi în România noastră dragă), cu un arhanghel întors din morți (trimis înapoi pe Pământ de Hades însuși) ca să-i ajute pe controlorii de bilete din trenuri să gonească niște invadatori indestructibili înapoi în universul din care-au evadat și să prindă o creatură multi-dimensională. Acțiune multă, critică voalată și mai puțin voalată la adresa sistemului și-a societății în care trăim, locomotive cu motoare cuantice, universuri cu mult mai multe dimensiuni decât am auzit c-ar fi normal, un univers care se deplasează spre Giurgiu și un nod temporal într-un bar din Brașov în care chelneriță este chiar Dumnezeu. Finalul cam abrupt m-a oprit din a-i da mai multe stele. Mai multe, pe blogul FanSF: http://wp.me/pz4D9-2tP.
April 6, 2023
Într-o țară plină de scriitori care vor să scrie numai capodopere care să-ți dea de gândit, Ovidiu Eftimie scrie o carte numai bună de citit pe tren.
Raul, un tânăr promițător din marketingul românesc, e lovit de un camion și ajunge pe lumea de dincolo, unde diavolul se confruntă cu o problemă majoră: n-are bere. Bine, ar mai fi o problemă și cu niște morți care vor să fugă și să invadeze lumea celor vii și habar n-are cum să-i oprească, dar pe aia i-o deleagă lui Raul - e creativ? Păi să fie creativ până la capăt și să găsească o soluție.
În lumea viilor, un alt tânăr promițător, agent secret, e trimis să descopere unde dispar toți banii luați ca șpagă de nași, pentru că toată lumea știe că iau o grămadă, dar nu-i vede îmbrăcându-se bine sau construindu-și vile.
Cartea e SF cu o brumă de fantasy (hai, că Hades și râul Styx nu-s chestii foarte științifice) și cu multe, multe mici elemente din birocrația românească și aparatul de stat pe care le recunoști de la o poștă - evident că locomotiva care călătorește în timp e în revizie tot timpul, pentru că n-au reușit ăștia nicicum s-o repare odată.
Ce-mi place e că totul se leagă. Fiecare element absurd are o explicație (linia 1 din gara din Brașov e rezervată, dar de ce?!), firele narative se țes bine împreună, de atunci când iei cartea la recitit vezi cum se pregătește deja finalul. În plus, e scrisă simplu, cu mult dialog, cu multă acțiune - în afară de primele 10-15 pagini, în care Eftimie prezintă lumea, face câteva glume și ne explică ce-i cu fiecare personaj; dar cele 10-15 pagini trec repede.
E și o carte foarte românească - are genul de umor pe care-l avem în bancuri, nașii mai beau o pălincă și dacă au o lume de salvat, birocrația o știm. Dar mai mult decât atât, povestește ce se întâmplă într-un stil care-mi amintește nu de Caragiale, San Antonio, Douglas Adams sau alți scriitori, ci de prietenii ăia care ies la o bere și, la un moment dat, se pun pe povestit episoade din viața lor sau a prietenilor, „că nu-ți vine să crezi așa ceva, îți stă mintea-n loc, ca la noi la nimenea.” Are genul ăla de pasiune pentru povestit și de haz de ai spune că le-nflorește bine, dacă n-ai ști că e SF cu totul.
Raul, un tânăr promițător din marketingul românesc, e lovit de un camion și ajunge pe lumea de dincolo, unde diavolul se confruntă cu o problemă majoră: n-are bere. Bine, ar mai fi o problemă și cu niște morți care vor să fugă și să invadeze lumea celor vii și habar n-are cum să-i oprească, dar pe aia i-o deleagă lui Raul - e creativ? Păi să fie creativ până la capăt și să găsească o soluție.
În lumea viilor, un alt tânăr promițător, agent secret, e trimis să descopere unde dispar toți banii luați ca șpagă de nași, pentru că toată lumea știe că iau o grămadă, dar nu-i vede îmbrăcându-se bine sau construindu-și vile.
Cartea e SF cu o brumă de fantasy (hai, că Hades și râul Styx nu-s chestii foarte științifice) și cu multe, multe mici elemente din birocrația românească și aparatul de stat pe care le recunoști de la o poștă - evident că locomotiva care călătorește în timp e în revizie tot timpul, pentru că n-au reușit ăștia nicicum s-o repare odată.
Ce-mi place e că totul se leagă. Fiecare element absurd are o explicație (linia 1 din gara din Brașov e rezervată, dar de ce?!), firele narative se țes bine împreună, de atunci când iei cartea la recitit vezi cum se pregătește deja finalul. În plus, e scrisă simplu, cu mult dialog, cu multă acțiune - în afară de primele 10-15 pagini, în care Eftimie prezintă lumea, face câteva glume și ne explică ce-i cu fiecare personaj; dar cele 10-15 pagini trec repede.
E și o carte foarte românească - are genul de umor pe care-l avem în bancuri, nașii mai beau o pălincă și dacă au o lume de salvat, birocrația o știm. Dar mai mult decât atât, povestește ce se întâmplă într-un stil care-mi amintește nu de Caragiale, San Antonio, Douglas Adams sau alți scriitori, ci de prietenii ăia care ies la o bere și, la un moment dat, se pun pe povestit episoade din viața lor sau a prietenilor, „că nu-ți vine să crezi așa ceva, îți stă mintea-n loc, ca la noi la nimenea.” Are genul ăla de pasiune pentru povestit și de haz de ai spune că le-nflorește bine, dacă n-ai ști că e SF cu totul.
dnf-not-my-cup-of-coffee
August 28, 2020Iubesc SF-ul si umorul TNR. Luate separat. Impreuna pare-se ca nu.
Pentru cine nu este fan SF, va fi o lectura placuta si relaxanta, deoarece este scrisa foarte cursiv. Insa nu este pe gustul meu. Si nu, nu ma asteptam la nimic altceva decat am gasit intre pagini.
Pentru cine nu este fan SF, va fi o lectura placuta si relaxanta, deoarece este scrisa foarte cursiv. Insa nu este pe gustul meu. Si nu, nu ma asteptam la nimic altceva decat am gasit intre pagini.
April 29, 2022
Am citit această carte așteptându-mă să regăsesc în paginile ei același spirit și același umor pe care îl știam din articolele din TNR ale autorului. Din păcate, toată verva aceea a părut secată. Ideea romanului este una interesantă, și nu neg: există câteva pasaje bune, referințe bine punctate la adresa României, o țară mai ciudată decât orice ficțiune.
Eftimie nu e un scriitor de cursă lungă, iar aici deficiențele lui se văd cel mai bine. Personajele sunt niște clișee ambulante, situații care ar fi putut deveni memorabile sunt irosite urgent pentru glume second-hand, tonul mi s-a parut adesea flasc, și așa mai departe.
Uneori ajută să scrii dezinvolt, fără stres, dar nu și în cazul acesta.
Eftimie nu e un scriitor de cursă lungă, iar aici deficiențele lui se văd cel mai bine. Personajele sunt niște clișee ambulante, situații care ar fi putut deveni memorabile sunt irosite urgent pentru glume second-hand, tonul mi s-a parut adesea flasc, și așa mai departe.
Uneori ajută să scrii dezinvolt, fără stres, dar nu și în cazul acesta.
April 8, 2023
„Arhanghelul Raul” este probabil cea mai amuzantă poveste pe care o să o citiți anul acesta, E povestea unui creativ român care moare și e trimis din Iad după niște beri. Sau despre o armată a nașilor de tren care se luptă cu creaturi pandimensionale. Sau despre drojdierul timpului, omul care își caută iubita în fiecare schimbare de direcție a universului.
Sau, v-ați prins voi. E o poveste complexă, cu o mulțime de idei amuzante în spate, genul ăla de poveste la care râzi la fiecare paragraf. Pe scurt, cum ziceam, un creativ român moare, e transformat în arhanghel și trimis să rezolve o ruptură în continuumul spațiu timp – și nu vă lăsați intimidați de cuvintele mari gen „continuum” și „pandimensional”. Problema multiversului este expusă foarte simplu, foarte clar, fiecare termen explicat cu naturalețe.
„Până și cel mai prost om de știință știe că universul ăsta în care trăim, cu trei, hai patru, dimensiuni este un univers de săraci și că, în realitate, există un infinit de universuri cu un infinit de dimensiuni, pentru oamenii care-și permit”
După ce ajunge pe pământ, Arhanghelul Raul face echipă cu doi nași de tren și un polițist sub acoperire trimis să investigheze unde se duc banii pe care îi fac din șpăgi nașii CFR. Realitatea e că sistemul CFR ascunde, în spatele incompetenței, o adevărată armată care luptă contra forțelor supranaturale care ne invadează universul. Cel mai important – soarta universului e hotărâtă de determinarea echipei care luptă contra creaturilor care vor să scape din iad, contra paznicului de la intrarea în ministerul Transporturilor și contra unei secretare care nu vrea să-și facă treaba și insistă să-i încurce pe toți. Printre altele.
Ovidiu Eftimie te duce din pagină în pagină cu umor, cu un text dinamic. Nu citiți cartea asta dacă sunteți niște scorțoși fără umor. O carte relaxantă, care se citește pe nerăsuflate, după care o mai citești o dată ca să vezi ce glume n-ai prins pentru că te înecasei de râs două fraze mai înainte.
Sau, v-ați prins voi. E o poveste complexă, cu o mulțime de idei amuzante în spate, genul ăla de poveste la care râzi la fiecare paragraf. Pe scurt, cum ziceam, un creativ român moare, e transformat în arhanghel și trimis să rezolve o ruptură în continuumul spațiu timp – și nu vă lăsați intimidați de cuvintele mari gen „continuum” și „pandimensional”. Problema multiversului este expusă foarte simplu, foarte clar, fiecare termen explicat cu naturalețe.
„Până și cel mai prost om de știință știe că universul ăsta în care trăim, cu trei, hai patru, dimensiuni este un univers de săraci și că, în realitate, există un infinit de universuri cu un infinit de dimensiuni, pentru oamenii care-și permit”
După ce ajunge pe pământ, Arhanghelul Raul face echipă cu doi nași de tren și un polițist sub acoperire trimis să investigheze unde se duc banii pe care îi fac din șpăgi nașii CFR. Realitatea e că sistemul CFR ascunde, în spatele incompetenței, o adevărată armată care luptă contra forțelor supranaturale care ne invadează universul. Cel mai important – soarta universului e hotărâtă de determinarea echipei care luptă contra creaturilor care vor să scape din iad, contra paznicului de la intrarea în ministerul Transporturilor și contra unei secretare care nu vrea să-și facă treaba și insistă să-i încurce pe toți. Printre altele.
Ovidiu Eftimie te duce din pagină în pagină cu umor, cu un text dinamic. Nu citiți cartea asta dacă sunteți niște scorțoși fără umor. O carte relaxantă, care se citește pe nerăsuflate, după care o mai citești o dată ca să vezi ce glume n-ai prins pentru că te înecasei de râs două fraze mai înainte.
March 10, 2018
Vă place literatura SF? Citiți Arhanghelul Raul!
Nu vă place literatura SF? Eu! Eu! :) Citiți Arhanghelul Raul!
Eu cînd aud de vrăjeli din astea cu intergalactic și vîrcolaci, nici nu mă obosesc să citesc mai departe vreo prezentare a unei cărți. Pardon. Da mi-a șoptit o cineva că autorul e de la Times New Roman, așa că am pus de nu știu cît timp cartea pe listă și acum am reușit să dau de ea, iuhu!
Un fapt curios pentru mine și deosebit de plăcut e că mi-a amintit de Kneller-s (tot nu știu unde e apostroful) Happy Campers a lui Etgar Keret. Pe care am citit-o de trei ori și nu neapărat nu o voi mai reciti. Așa, la nivel de țăcăneală și stil și atmosferă.
Acum, despre Arhanghelul Raul. Mi-a plăcut mega maxim :D:D:D caracterul de-a dreptul autentico-neaoșo-românesc. Unde mai găsiți voi monștri care vin din Iad pe unde miroase a cîrnați prăjiți sau o ninsoare galbenă într-o seară de septembrie în Pantelimon, pe bază de vegeta-maggi-knorr-aromă de ciorbă?
Da, avem: nașii și blatiștii CFR, niște inginerii SF foarte reușite (din cîte am reușit eu să înțeleg), un dialog foarte credibil (!!) (am trecut cu vederea că pe alocuri nu știam cine vorbește, nu a contat). Plus, hăhă spoiler Dumnezeu e femeie.
Pe lîngă asta, epicentrul cramelor e la Pașcani, unde se află un centru de cercetări super important pentru mmm mai mult decît România, pentru imensitatea asta în care ne aflăm și nu știm cît e de mare ailei (am zis-o profund!).
Bun. Singura mea problemă e că cele aproape 40 de cărți recent cumpărate din patrie totuși nu mi-au încăput în bagaj, așa că trebuie să aștept coletul ca să pot să văd care e treaba cu cealaltă carte a lui Ovidiu Eftimie, Bacalaureat.
Super, respect, nota 10! Ok, 5*. Poate 4 1/2*, dar merită așa, de încurajare. Foarte, foarte plăcut surprinsă. Nu, nu urmează să mă avînt să citesc monștrii clasici SF, lăsați. :)
A, la capitolul typo este okeiș.
La capitolul umor este wow, nu chiar te hlizești la fiecare pagină (da nici nu plîngi!), dar sînt multe chestii subtile și altele super directe. Preferata mea a fost descoperirea elementului chimic cariciu, vă las pe voi să aflați mai multe din carte. Știu doar că mă hlizeam în avion de numa, minute bune.
Nu e vulgar, adică io prefer ”pașt*lemătii” față de chestia cealaltă de care ziceam că tot dau de ea în cărțile românești actuale. (A, da, și are Ion Creangă o poveste care îi poartă numele. :D)
Recomand foarte, foarte tare!
Nu vă place literatura SF? Eu! Eu! :) Citiți Arhanghelul Raul!
Eu cînd aud de vrăjeli din astea cu intergalactic și vîrcolaci, nici nu mă obosesc să citesc mai departe vreo prezentare a unei cărți. Pardon. Da mi-a șoptit o cineva că autorul e de la Times New Roman, așa că am pus de nu știu cît timp cartea pe listă și acum am reușit să dau de ea, iuhu!
Un fapt curios pentru mine și deosebit de plăcut e că mi-a amintit de Kneller-s (tot nu știu unde e apostroful) Happy Campers a lui Etgar Keret. Pe care am citit-o de trei ori și nu neapărat nu o voi mai reciti. Așa, la nivel de țăcăneală și stil și atmosferă.
Acum, despre Arhanghelul Raul. Mi-a plăcut mega maxim :D:D:D caracterul de-a dreptul autentico-neaoșo-românesc. Unde mai găsiți voi monștri care vin din Iad pe unde miroase a cîrnați prăjiți sau o ninsoare galbenă într-o seară de septembrie în Pantelimon, pe bază de vegeta-maggi-knorr-aromă de ciorbă?
Da, avem: nașii și blatiștii CFR, niște inginerii SF foarte reușite (din cîte am reușit eu să înțeleg), un dialog foarte credibil (!!) (am trecut cu vederea că pe alocuri nu știam cine vorbește, nu a contat). Plus, hăhă spoiler Dumnezeu e femeie.
Pe lîngă asta, epicentrul cramelor e la Pașcani, unde se află un centru de cercetări super important pentru mmm mai mult decît România, pentru imensitatea asta în care ne aflăm și nu știm cît e de mare ailei (am zis-o profund!).
Bun. Singura mea problemă e că cele aproape 40 de cărți recent cumpărate din patrie totuși nu mi-au încăput în bagaj, așa că trebuie să aștept coletul ca să pot să văd care e treaba cu cealaltă carte a lui Ovidiu Eftimie, Bacalaureat.
Super, respect, nota 10! Ok, 5*. Poate 4 1/2*, dar merită așa, de încurajare. Foarte, foarte plăcut surprinsă. Nu, nu urmează să mă avînt să citesc monștrii clasici SF, lăsați. :)
A, la capitolul typo este okeiș.
La capitolul umor este wow, nu chiar te hlizești la fiecare pagină (da nici nu plîngi!), dar sînt multe chestii subtile și altele super directe. Preferata mea a fost descoperirea elementului chimic cariciu, vă las pe voi să aflați mai multe din carte. Știu doar că mă hlizeam în avion de numa, minute bune.
Nu e vulgar, adică io prefer ”pașt*lemătii” față de chestia cealaltă de care ziceam că tot dau de ea în cărțile românești actuale. (A, da, și are Ion Creangă o poveste care îi poartă numele. :D)
Recomand foarte, foarte tare!
November 15, 2016
4.5/5 Am tot oscilat între 4 și 5 pentru că mai scapă câte un detaliu pe ici pe colo, adică cel puțin eu nu am înțeles perfect cum de punctul fix al universului este prin Brașov, care e pe Pământ, și se plimbă prin spațiu. Dar, pe de altă parte, „Arhangheiul” e faină, frate.
Eftimie merge pe linia subțire dintre parodie și absurd, dar știe să meargă bine pe ea. De la găurile interdimensionale care miros a cârnați, la locomotiva care face București Nord - Brașov în 30 de minute (ăsta e saiens ficșion adevărat), cartea prezintă tot felul de situații absurde de comic clar autohton, care nu încarcă de fel firul narativ al cărții, ce merge extrem de lin pe linia lui, spre deosebire de trenurile hurducate de pe la noi.
Teoriile conspirației despre motivele ascunse ale nașilor pentru care linia unu din gară e nefolosită, și mai ales despre sursa întârzierilor trenurilor (cred că scena cu tabela din Gara de Nord e preferata mea) merită atenția cititorilor, deoarece autorului chiar nu îi scapă nicio problemă legată de CFR.
Sublimă carte, mai ales pentru un autor debutant român, ce trebuie să dea din coate în marea de experți mioritici ce vor să îl sfârtece. Mai vreau cărți de ale lui, și repede.
P.S.: Sper să apară și o recenzie pe site, dacă nu intervin creaturi pandimensionale și în gara Sighet, că și pe aici avem „personale” de cursă lungă.
P.P.S.: Recenzia în cauză - http://palarisme.ro/chef/carti/recenz...
Eftimie merge pe linia subțire dintre parodie și absurd, dar știe să meargă bine pe ea. De la găurile interdimensionale care miros a cârnați, la locomotiva care face București Nord - Brașov în 30 de minute (ăsta e saiens ficșion adevărat), cartea prezintă tot felul de situații absurde de comic clar autohton, care nu încarcă de fel firul narativ al cărții, ce merge extrem de lin pe linia lui, spre deosebire de trenurile hurducate de pe la noi.
Teoriile conspirației despre motivele ascunse ale nașilor pentru care linia unu din gară e nefolosită, și mai ales despre sursa întârzierilor trenurilor (cred că scena cu tabela din Gara de Nord e preferata mea) merită atenția cititorilor, deoarece autorului chiar nu îi scapă nicio problemă legată de CFR.
Sublimă carte, mai ales pentru un autor debutant român, ce trebuie să dea din coate în marea de experți mioritici ce vor să îl sfârtece. Mai vreau cărți de ale lui, și repede.
P.S.: Sper să apară și o recenzie pe site, dacă nu intervin creaturi pandimensionale și în gara Sighet, că și pe aici avem „personale” de cursă lungă.
P.P.S.: Recenzia în cauză - http://palarisme.ro/chef/carti/recenz...
April 16, 2017
Thumbs up pentru umor, ritm alert și idee, o bilă neagră pentru superficialitatea acțiunii, mai ales spre final. Un roman foarte cinematografic, mi-a amintit puțin de un film Marvel, mai ales că avea poante peste poante. Faine și referințele 100% made in Romania, mai ales 336-le și ciorba.
Un roman altfel, înțeleg de ce are priză la public. Nu vă apucați de el înainte de culcare, totuși, că o să stați să-l terminați și poate aveți treabă a doua zi. Altfel, lectură plăcută, în 3-4 ore e gata :)
Un roman altfel, înțeleg de ce are priză la public. Nu vă apucați de el înainte de culcare, totuși, că o să stați să-l terminați și poate aveți treabă a doua zi. Altfel, lectură plăcută, în 3-4 ore e gata :)
December 11, 2025
Ei bine, ,,Arhanghelul Raul” s-a dovedit a fi exact ce mă așteptam. Dacă pornești cu speranța că vei citi Fundația lui Asimov sau, într-o direcție mai asemănătoare, Ghidul autostopistului galactic, vei rămâne dezamăgit. Romanul lui Ovidiu Eftimie nu este vreo capodoperă literară și nici nu cred că își propune asta. Este pur și simplu o carte în care umorul primează în fața narațiunii sau a dezvoltării personajelor.
Întotdeauna mi-au plăcut articolele de la TNR, dar trebuie să fiu sincer: de cele mai multe ori, titlurile erau mult mai amuzante decât conținutul lor. O voi spune fără nicio urmă de răutate: Eftimie nu este un scriitor de cursă lungă, dar la capitolul umor stă excelent. Cartea reprezintă o satiră (deloc subtilă, sincer să fiu, dar asta nu o face neapărat mai puțin amuzantă) la adresa corupției din România, birocrației absurde, comportamentului funcționarilor publici, ineficienței CFR-ului și, în general, anumitor tipuri comportamentale specifice românești.
Există și puțin world-building care funcționează surprinzător de bine — mi-a plăcut ideea multiversurilor cu diverse dimensiuni (Iadul are doar trei dimensiuni — lipsește timpul — în schimb, lumea noastră, știm bine, are patru, iar cele superioare chiar mai multe).
Povestea îi are în prim-plan pe Raul, un publicitar care moare și ajunge în Iad, iar Hades/Satana are nevoie de ajutorul său pentru a închide o gaură pandimensională care amenință să distrugă atât Iadul, cât și universul nostru. Raul se aliază cu mai mulți nași de la CFR, printre care Petre Popescu, un agent SRI trimis sub acoperire pentru a afla ce fac, de fapt, controlorii de tren cu șpăgile pe care le primesc. În mod evident, controlorii de tren fac parte dintr-o organizație secretă care se ocupă cu protejarea României de amenințările supranaturale — nimic altceva nu ar avea mai mult sens.
Romanul este alert, concentrându-se mai mult pe dialoguri, replici amuzante și glume, plus câteva scene de acțiune destul de reușite și la fel de amuzante.
După cum am spus, ,,Arhanghelul Raul” nu îți va schimba viața, nu este o carte revoluționară, dar dacă ai puțin simț al umorului și nu încerci să o iei mult prea în serios, o vei citi cu zâmbetul pe buze.
April 3, 2017
Ca o glumă particulară lungă cu și despre românisme. Îmi amintește pe alocuri de Adam Douglas. Nu e rea, dar are multe zone (mai ales pe la început) pline de infodumps, cu glume care uneori se prăbușesc în ele însele... Ironia e prezentă mereu, subtilitatea doar pe alocuri. Asta face unele glume destul de previzibile - și capitolele construite în întregime pe baza lor destul de anoste.
Personajele mai au de lucru - cei doi nași puteau fi ușor comprimați în unul singur, de exemplu. Raul îmi părea că suferă mereu crize de identitate - nu se comporta prea constant. Directoarea Onu și Popescu sunt cam singurele personaje care m-au amuzat cu adevărat.
Glumele ar fi putut fi susținute mai bine prin acțiune - să devină secundare ei și nu invers. Așa cum e acum, pare o colecție de bancuri legate firav între ele.
3.5/5. Merită citită că încearcă altceva. E mai degrabă urban fantasy decât SF.
Personajele mai au de lucru - cei doi nași puteau fi ușor comprimați în unul singur, de exemplu. Raul îmi părea că suferă mereu crize de identitate - nu se comporta prea constant. Directoarea Onu și Popescu sunt cam singurele personaje care m-au amuzat cu adevărat.
Glumele ar fi putut fi susținute mai bine prin acțiune - să devină secundare ei și nu invers. Așa cum e acum, pare o colecție de bancuri legate firav între ele.
3.5/5. Merită citită că încearcă altceva. E mai degrabă urban fantasy decât SF.
December 30, 2017
THIS WAS EPIC! I want to publicly tell NETFLIX that it would be amazing if they would invest to bring it to the small screen! Also, while reading it and laughing out loud continuously, I was thinking that the proper genre of this book is (in Romanian) “SF caterinca” :))...you can tell that I had a lot of fun...
November 13, 2016
Foarte distractiva. Nu cautati sa va schimbe viata, dar va face sa va simtiti foarte bine. Cartea este scrisa foarte bine si se citeste repede, chiar prea repede.
February 7, 2017
3.5
Originala și amuzanta. Însă mai are de lucrat la capitolul subtilitate.
Originala și amuzanta. Însă mai are de lucrat la capitolul subtilitate.
April 3, 2023
What did I just read?
January 4, 2020
O să descoperiți în carte niște locuri din România în care nu o să mai puteți ajunge fără să vă uitați ciudat la ele, ca să zic așa. În primul rând Teiușul este altceva pentru mine acum. Și Pașcaniul. Și Buzăul. O să vedeți.
Și o să vă uitați cu alți ochi și la nașii de pe trenurile CFR. Care nu prea sunt ei ce le zice fișa postului că sunt. Apropo, fac o recomandare celor de la CFR: in loc să dați la vagonul de dormit trusa aia cu săpun, periuță de dinți și pastă și ce cârpe mai dați voi acolo, nu mai bine puneți cartea lui Eftimie? Că ne-ar fi mai de folos, zău…
Așa, ca recomandare de feng shui de lectură, să citiți cartea cu o bere lângă voi (PET obligatoriu!) și cu o pungă de aia mare de semințe. De preferat albe. Ca să nu țineți cu demonii…
Mai mult în articol https://cristianchinabirta.ro/2017/01...
Și o să vă uitați cu alți ochi și la nașii de pe trenurile CFR. Care nu prea sunt ei ce le zice fișa postului că sunt. Apropo, fac o recomandare celor de la CFR: in loc să dați la vagonul de dormit trusa aia cu săpun, periuță de dinți și pastă și ce cârpe mai dați voi acolo, nu mai bine puneți cartea lui Eftimie? Că ne-ar fi mai de folos, zău…
Așa, ca recomandare de feng shui de lectură, să citiți cartea cu o bere lângă voi (PET obligatoriu!) și cu o pungă de aia mare de semințe. De preferat albe. Ca să nu țineți cu demonii…
Mai mult în articol https://cristianchinabirta.ro/2017/01...
October 1, 2024
L-am cunoscut pe Ovidiu Eftimie, scriitorul acestui roman, la Târgul de Carte Gaudeamus din 2016. Omul ne-a zis (eram mai mulți, gravitam pe acolo) că în afară de ceea ce scrie el, Sebastian Corn și încă vreo doi, toată literatura SF românească e praf. M-am speriat atât de tare că poate are dreptate, încât am stat departe de “Arhanghelul Raul” mai bine de un an, citind doar autori SF străini (despre care Ovidiu Eftimie încă nu precizase nimic). De abia săptămâna trecută am îndrăznit, până la urmă, să…
Drumul pe care merge romanul este bun. E un drum conturat de “Marele Prag” al lui Alexandru Ungureanu și de alții (la fel de praf) ca el. Doar că Alexandru Ungureanu și alții ca el au murit înainte să apuce să vadă serialul “Las Fierbinți” (și altele la fel de mișto ca el) și să se lase contaminați literar de “harneala” din jurul grătarului cu cinci picioare (un picior de plai + cele patru ale grătarului).
“Arhanghelul Raul” e o sinusoidă. E muzică house (a-caaa-săăă) în buclă, minunată până pe la zece seara, boring până la două noaptea și cumplită până la șase dimineața, când probabil că se termină cartea. Eu am plecat din bar la nouă jumate (adică la pagina 66, unde am dat peste “așa putem obține o viteză aproape infinită, atât timp cât avem motorină”, chestie care mi-a plăcut și am preferat să o șterg cât eram încă treaz, am fugit și eu de mahmureală, scuze).
Drumul pe care merge romanul este bun. E un drum conturat de “Marele Prag” al lui Alexandru Ungureanu și de alții (la fel de praf) ca el. Doar că Alexandru Ungureanu și alții ca el au murit înainte să apuce să vadă serialul “Las Fierbinți” (și altele la fel de mișto ca el) și să se lase contaminați literar de “harneala” din jurul grătarului cu cinci picioare (un picior de plai + cele patru ale grătarului).
“Arhanghelul Raul” e o sinusoidă. E muzică house (a-caaa-săăă) în buclă, minunată până pe la zece seara, boring până la două noaptea și cumplită până la șase dimineața, când probabil că se termină cartea. Eu am plecat din bar la nouă jumate (adică la pagina 66, unde am dat peste “așa putem obține o viteză aproape infinită, atât timp cât avem motorină”, chestie care mi-a plăcut și am preferat să o șterg cât eram încă treaz, am fugit și eu de mahmureală, scuze).
December 3, 2016
Eftimie e cu capu'. Nu, acum serios, trebuie trimis la ceva neurochirurg să-i scoată tumora aia, sau ce-o fi având el, de-i cauzează asemenea halucinații psihedelice... Adică, terminând lectura, nu-mi doresc decât să mă sui în Șoapta Lui Zamolxe și să-i trag una Ovidiului în momentul în care scria această absurditate delicioasă. De ce să-i trag una? Păi simplu: să facă lucrarea mai bună... în principal prin utilizarea unor tehnici de scriere, precum crearea de personaje și nu doar de evenimente. Practic, dacă mă întrebi care cine e în poveste și ce rol are, n-aș ști să-ți spun, dar când trebuie să fac referire la personajele episodice, absurdul în care se scaldă le face memorabile. Puțin i-a lipsit lui Eftimie să fie într-adevăr bun. Așa, pamfletul tastat de dumnealui este simpatic, haios, dar refuză adesea să fie spectaculos.
November 7, 2016
Dacă aș putea să mă întorc în timp și să o citesc încă o dată pentru prima dată, aș face-o.
După ce am citit această carte, pot spune că Ovidiu Eftimie e ca un Douglas Adams pentru mine, doar că viu.
Sigur, nu e un bildungsroman sau vreo operă care să-i smulgă lacrimi lui Flaubert, dar e de lăudat faptul că un autor român a încuscrit umorul, motivele românești dureros de contemporane și relevante, dar și elemente S.F. de care nu i-ar fi rușine nici lui Asimov.
Aștept cu nerăbdare să văd această carte în bibliografia obligatorie pentru BAC. E fix un "gateway drug" perfect pentru S.F.-uri mai serioase, dar nu neapărat mai bune.
După ce am citit această carte, pot spune că Ovidiu Eftimie e ca un Douglas Adams pentru mine, doar că viu.
Sigur, nu e un bildungsroman sau vreo operă care să-i smulgă lacrimi lui Flaubert, dar e de lăudat faptul că un autor român a încuscrit umorul, motivele românești dureros de contemporane și relevante, dar și elemente S.F. de care nu i-ar fi rușine nici lui Asimov.
Aștept cu nerăbdare să văd această carte în bibliografia obligatorie pentru BAC. E fix un "gateway drug" perfect pentru S.F.-uri mai serioase, dar nu neapărat mai bune.
December 26, 2023
Într-adevăr, numai un SF putea explica de ce mereu întârzie CFR-ul. Bine că există un motiv. Aventura controlorilor a fost savuroasă și voi sări imediat în volumul 2.
November 29, 2018
O lectură uşoară şi plină de farmec autohton. Eftimie atinge câteva puncte sensibile şi condimentează prin cunoscutele-i sclipiri de geniu care te fac să râzi în hohote şi să schimbi puţin perspectiva analizei. Personajele sunt savuroase.
August 15, 2017
M-am distrat mult citind cartea asta. M-am apucat de ea dimineață și după prînz era gata. Se citește ușor pentru că e scrisă bine și cu umor, nici nu-ți dai seama cînd dai pagină după pagină. Ceea ce, de fapt, e și scopul unei cărți bune.
April 10, 2017
Buci. Prea scurtă.
January 16, 2017
Cu riscul de a face niște sprâncene să se ridice, am să mărturisesc că m-a amuzat cartea. Mulți dintre iubitorii genului spun că, de fapt, nu este un SF. Deși nu sunt nici pe departe o cititoare avizată în domeniu, pot să spun că într-adevăr, nu este. Este un roman pastișă, o comedie în proză.
https://revistadesuspans.ro/despre-ca...
https://revistadesuspans.ro/despre-ca...
November 15, 2024
La 6 ani după ce-am citit cartea și încă mai chicotesc atunci când aud despre Teiuș.
De asemenea, mai întreb lumea dacă știe de gaura spațiu-timp care se află în Teiuș.
Nu știe nimeni, deci departamentul care se ocupă cu fenomene paranormale încă își face treaba.
Mi-a plăcut cartea, a fost o citire ușoară foarte bună. Recomand călduros.
De asemenea, mai întreb lumea dacă știe de gaura spațiu-timp care se află în Teiuș.
Nu știe nimeni, deci departamentul care se ocupă cu fenomene paranormale încă își face treaba.
Mi-a plăcut cartea, a fost o citire ușoară foarte bună. Recomand călduros.
October 27, 2024
Roman terminat între două check-ins.
•
Fără să fie vreo capodoperă a genului, romanul ăsta e o lectură ușoară, de consum, care face fix ceea ce trebuie să facă literatura, să te bage în poveste, să te țină acolo și să îți dea un final. Pretențiile de profunzime trebuie căutate în alt fel de romane, zic eu.
Arhanghelul Raul e o satiră SF, o să te facă să râzi de multe ori. Și are un început, are o intrigă, acțiunea e limpede și nu stagnează, ceea ce e foarte bine și suficient. Are și tâlcuri, dacă vreti sa le spunem asa, dar sunt alea pe care deja le știm, iar tocmai faptul ca n-a insistat asupra lor pe mine unul m-a bucurat și m-a făcut să savurez lectura.
Luați cu încredere! Eu zic ca o să râdeți mai bine de neroziile României citind romanul ăsta decât ați face-o citind altele scrise pe tonuri de superioritate.
•
Fără să fie vreo capodoperă a genului, romanul ăsta e o lectură ușoară, de consum, care face fix ceea ce trebuie să facă literatura, să te bage în poveste, să te țină acolo și să îți dea un final. Pretențiile de profunzime trebuie căutate în alt fel de romane, zic eu.
Arhanghelul Raul e o satiră SF, o să te facă să râzi de multe ori. Și are un început, are o intrigă, acțiunea e limpede și nu stagnează, ceea ce e foarte bine și suficient. Are și tâlcuri, dacă vreti sa le spunem asa, dar sunt alea pe care deja le știm, iar tocmai faptul ca n-a insistat asupra lor pe mine unul m-a bucurat și m-a făcut să savurez lectura.
Luați cu încredere! Eu zic ca o să râdeți mai bine de neroziile României citind romanul ăsta decât ați face-o citind altele scrise pe tonuri de superioritate.
June 17, 2018
Cartea asta e atat de tampita, incat e geniala!
intreaga recenzie aici:https://miruna-lavinia.blogspot.com/2...
intreaga recenzie aici:https://miruna-lavinia.blogspot.com/2...
May 2, 2019
Daca perspectiva branzei, cepei, bauturii, cfr-ului, iadului, divinitatii, calatoriilor in timp si intre universuri va atrage si le vreti toate la un loc aceasta este cartea pentru voi!
March 4, 2017
Foarte ușor de citit și amuzantă.
December 26, 2016
E genul de carte pe care o poți citi în pauze sau în mijloacele de transport în comun, fiind ușoară de digerat și cu capitole scurte, dar totuși bine delimitate. O carte care te va face să râzi cu poftă, fiind plină cu un umor de bună spre foarte bună calitate, în fiecare pagină. O recomand în doze mici, dar frecvente, căci e posibilă supradoza de râs dacă se citește toată o dată. (nu glumesc)
Subiectul cărții, la prima vedere, nu pare cine-știe-ce. Cititorilor mai pretențioși li s-ar putea părea un kitsch chiar. Totuși, atuul cărții este modul în care este scrisă. Cartea oglindește perfect societatea românească - și voi face o singură precizare, un mic spoiler - în carte, Dumnezeu are ca hobby să fie barman(iță) într-o bodegă ordinară, unde principalul client este supranumit Drojdierul Timpului (vă las să aflați de ce).
Subiectul cărții, la prima vedere, nu pare cine-știe-ce. Cititorilor mai pretențioși li s-ar putea părea un kitsch chiar. Totuși, atuul cărții este modul în care este scrisă. Cartea oglindește perfect societatea românească - și voi face o singură precizare, un mic spoiler - în carte, Dumnezeu are ca hobby să fie barman(iță) într-o bodegă ordinară, unde principalul client este supranumit Drojdierul Timpului (vă las să aflați de ce).
Displaying 1 - 30 of 67 reviews