Luptă neîncetat pentru binele tău, a tot ceea ce eşti şi ce iubeşti. Luptă pentru ca lumea în care te afli să poată supravieţui. Luptă cu întunericul. Cu forţe pe care tu nici măcar nu le poţi bănui. Luptă cu creaturi despre care tu doar ai auzit. Luptă, pentru că dacă ea n-ar lupta, tu n-ai mai citi acum rândurile astea. FĂRĂ EA, N-AI EXISTA TU.
Născută în anul în care Michael Jackson lansa Thriller, mama unui băiat minunat (rockstar wannabe, actor extraordinaire, Martin), a unei vizsle demente (Aiko) şi a uneia dintre cele mai cuminţi pisici în viaţă (Sauron), Gabriélle Güvenel, fotograf profesionist în restul timpului, îşi face debutul literar cu "Eria. Dezvăluiri."
Să vorbesc despre carte? Bine, am s-o fac. Este de prisos să spun că eu nu prea citesc fantasy, SF, chestii dintr-astea mai întunecate, gotice, să le zic așa, dar cartea asta pur și simplu m-a dat peste cap. Pe cuvânt, frate, am citit-o și nu știam cum trec paginile, cum trec prin acțiune. Citeam și aveam impresia că mă uit, de pe margine, la un film, cu un bol de fistic lângă mine, și tot mă uit, mă uit, mă uit, și uite c-am ajuns la final și nu mai am răbdare să citesc și următoarea carte. Așa că, donșhoară, Gabriela, ce-ar fi să te grăbești? Ai aici oameni carte te-așteaptă. Întru celestiuneală, știi tu. Da, pentru că acest roman face parte dintr-o trilogie, din câte am înțeles, iar autoarea a dozat totul așa de bine încât să aibă de unde să tragă și alte două cărțulii. Încă un punct pe care aș vrea să-l notez: nu prea-mi plac cărțile care se întind pe mai multe volume (aici îmi vine în cap cartea aia a lui Jennifer L. Armentrout, adică seria, Lux, care cică are șase volume - pentru Dumnezeu, asta-i pură strategie de cumpărare), dar abia aștept să citesc ce-o să se întâmple în continuare. Abia aștept!
Intrând puțin în acțiune, deși nu prea-mi place niciodată să fac asta, Eria este o fată ajunsă într-un centru de plasament, căreia într-o zi soarta îi surâde (hehe, și-n ce fel) când i se ivește ocazia de a fi adoptată. Mama Adele, fără pic de umanitate, o plasează numaidecât noii familii. Iar, de aici, totul pornește într-un joc nebun, apocaliptic, plin de întuneric, în care nimic nu se va dovedi ceea ce este. Creaturi ciudate, întuneric, persoane care apar și dau totul peste cap, obiecte mistice și ciudate, ritualuri oculte, și mai mult întuneric, și mai mult mister, thriller, groază, cuțite, morți, foc, fum, iarăși întuneric - Doamne, cartea asta e nebună, e sărită de pe fix, dar atât de pe placul meu a fost încât chiar și eu am rămas surprins. Intriga e bine consolidată, are o coloana vertebrală sănătoasă, să-i zic așa, deci autoarea știe cum să-și plaseze personajele în cadrul acțiunii, ceea ce nu relevă decât un talent scriitoricesc aparte. Acum, serios, am încercat să citesc fantasy-uri care chiar se vând, dar le-am abandonat foarte rapid. Nu știu, nu mi-au plăcut, mi s-a părut că autorii ba cad într-o extremă, și-mi vorbesc despre nemurirea sufletului în Nirvana, ori cad în cealaltă extremă, care mă face să mă întreb dacă autorul ori era beat, ori fumat. Una din două. Ei, bine, la Gabriela, cred că a avut puțin din amândouă (evident, într-un mod subtil și glumeț) ceea ce a dus la un echilibru a ceea ce a scris: yin yang, asta a avut ea, pentru că dacă pui într-o balanță partea „umană” a ceea ce a scris, cu partea „fantastică” (cu tot ce înseamnă ea), talerul o să fie undeva la mijloc, indicând un singru lucru - talent.
Și-am ajuns unde am vrut: la Eria. Mama ei de Eria! Așa personaj, Doamne! E tipologic, fastuos, e plin de umbre și lumini, e complex, e abstract, nebun, ciudat, curajos - este o Xenă, să-i zic așa, o gramazoană cu bocanci negri și pantaloni din piele, cu păru' prins la spate și nebunii în cap. Fraților, deci un așa personaj nebun n-am mai întâlnit în nicio carte. Ruptă din realitate, Eria este tipul acela de războinic într-o lume în care moartea însemană ceva de-o secundă, în care pericolul pândește la fiecare colț. Eria e o luptătoare, e un personaj care caută binele și rezolvarea conflictului. Dar, dincolo de asta, are și ea plăcerile ei mai puțin ortodoxe, care aduc un plus copios acestui roman. Doamne, cât îmi place de Eria, că abia aștept să mai citesc despre ea. Hai, mă, Gabi, scrie odată! Te implor! Tare Eria asta, mai trecem pe la ea.
Echilibru, asta se observă la Gabriela. Deși mai folosește cuvinte murdare, astea-s întocmai pentru a contura caracterul despre care vă vorbeam al Eriei. Replici amuzante, fragmente introspective (evident, asta erau un must, adică o altă bulină albă), mister, nebunie, frică și teamă, schimbări de situație care dau totul peste cap, încerci să cobești ce-are să urmeze dar este pur și simplu imposibil să reușești - ceea ce nu face decât să sporească plăcerea lecturii. Gabriela, ea, fotografa, dă un clic realității și transpune pe hârtie o creație fascinantă, plină de mister. Învăluiește realitatea cu un giulgiu umbros, iar soarele luminos, cândva, acum capătă nuanțe cenușii, de moarte. Brrr! Scriitura este exact cum trebuie unui asemenea roman: nu tu plascizantă, plină de metafore, epitete, de culori locale și pregnanțe pițiponcanizatoare, să le zic așa, ci lejer, simplu, relaxant, iar acțiunea parcă ar curge de la sine, te lași purtat de fluxul cuvintelor ș-ajungi la pagina ultimă, cu buza în sus, întrebându-te ce-are să mai urmeze. Ei, bine, eu mă-ntreb, dar abia aștept să-mi răspundă Gabi, hai mă Gabi, odată la întrebare! Una dintre cărțile mele preferate citite anul acesta, fără niciun subiectivism. Zău!
Mulțumesc autoarei pentru roman. Un debut promițător, te felicit, ești tare, cool, you rock, știi tu, ș-abia aștept să văd ce-ți mai poate scăfârlia! Hai, felicitări, toate bune și ai grijă de Martin. Spor la lecturi frumoase și să citiți ce vă place!
O lume fantastica, intunecata, pe care, se pare, nu toti avem posibilitatea s-o constientizam. Dar Eria poate si asta e minunat...pentru noi ceilalti! De ce? Pentru ca este posibil sa fie chiar singurul lucru ce va sta in final intre sfarsitul lumii si continuarea existentei noastre, a muritorilor de rand. Eria nu e personajul tipic pozitiv, este greu de indragit si absolut indiferenta la pararile celor din jur. Si totusi, nu te poti abtine sa nu o placi. Cel putin, eu nu am putut. Mi-a placut mult acest prim volum al seriei. O recomand oricui doreste o lectura interesanta, fantastica si memorabila!
O carte pe care o recomand oricui. In primul rand te tine in suspans si fara sa iti dai seama esti tot mai curios/curioasa ce va urma. In al doilea rand, povestea Eriei este una neobisnuita, demna de un film. Fiind la orfelinat este vanduta unor oameni care ascund un secret. Iar de aici porneste toata povestea. Lupte ascunse, puteri paranormale, intrebari fara raspuns, romantism, aventura, are de toate!
Recomand cu draga inima aceasta carte si astept cu sufletul la gura urmatorul volum!
În primul rând îi mulțumesc autoarei pentru exemplarul oferit. Binele nu poate exista fără rău și invers. Eria, o tânără crescută la orfelinat, descoperă o lume obscură, o lume în care un om normal nu ar dori să trăiască. E vorba de lumea neagră a magiei, a credinței în bine dar înverșunată în rău. Eria devine puternică desi are parte de trădări dar este o fata. Momentul în care se unește cu un vampir îi oferă ocazia de a găsi lumi noi cu personaje mai vii ca oamenii. Forțele ei paranormale o ghidează spre lupta veșnică dintre bine si rău.
Am citit-o pe Eria în noaptea de ajun, și bine am fãcut. Eria e genul meu de duduie, paranormalã, sexoasã și durã. O smart ass priceputã-n rune, Tarot și cercuri ritualice, killerițã și dusã cu pluta, cum îi stã bine unei dudui meritorii. Ce sã zic... Güvenel, aștept continuarea cã m-ai lãsat cu chiloții-n vine! Treci la scris!
Ceea ce face din acest roman unul inedit este tocmai scriitura. Gabrielle alege să istorisească la persoana intai, din perspectiva Eriei, adică o fată aproape ieșită din adolescență, care de la problemele specifice vârstei – cum ar fi prima dragoste, sare brusc și fără avertisemente în lupta cu un demon care amenință să o preia ca pe o haină. Personajul nu capătă o maturitate bruscă, așa cum ne-am obișnuit în producțiile de gen, ci mai degrabă o ură atroce care o face extrem de combativă și îi dezvoltă simțurile dincolo de limite. Fata asimilează cu furie știința luptei cu răul. Și este în permanentă revoltă față de cei care au împins-o în această luptă, față de iubitul ei din altă lume, față de cei care îi asigură protecție, față de cei care o ajută. https://revistadesuspans.ro/despre-ca...
Trebuie sa recunosc faptul ca ceea ce mi-a atras atentia asupra cartii (in primul rand) a fost coperta (este minunata <3). Nu stiu la ce ma asteptam de la ea inainte, dar, cu siguranta, nu la ceea ce mi-a oferit :)) A fost o lectura usoara, neasteptata (daca are vreun sens, a fost ceva nou pentru mine), placuta si minunata <3 Iar acum trebuie sa-mi cumpar volumul 2 :)) Neaparat! Recomand!!
Eria dezvaluieste cum a ajuns dintr-o orfana ce era cât pe ce sa fie jertfa a unui demon in cea care lupta impotriva demonilor.Dar demonul nu este învins ,este încă acolo in ea și sa vedem cum o sa reușească sa scape de el.
Cartea este una foarte bună, iar Eria este un personaj complex. Stilul autoarei este foarte lejer, câteodată amuzant. Eria este o carte foarte bună numai ca nu as fi dorit sa se termine aici. De abia aștept sa apară și volumul 2...Cartea este un fantasy excelent, care ar trebui sa se afle în bibliotecile tuturor adolescenților. Iar Gabrielle este o autoare genială, cu o scriitură foarte faina, cu un stil captivant (am citit cartea în câteva ore ) , dar cel mai important a devenit una din autorii mei preferați. Mulțumesc de exemplar , iar ce Mi-ai spus în dedicație s-a adeverit : Eria m-a cucerit. :)
Iubesc cartea aceasta,o ador pur si simplu cu modul ei de a te tine in suspans cu actiunea care se gaseste la fiecare pas.Merita sa fie citita. https://readitawesome.wordpress.com/2...
Nu prea stiu ce sa zic... sunt multe informatii lipsa pe care nu stiu de unde sa le iau si nu stiu daca vor fi in cel de-al doilea volum. Cert este ca mi-a placut stilul de scriere. Ce vorbesc aici?! L-am adorat! E cursiv si exact asa cum imi doresc sa fie scrisa o carte. Totusi, personajul principal este si naratorul, subiectiv fiind totul, dar are niste puteri magice, zic eu, de stie ce se intampla si cu celelalte personaje cand nu e ea prin preajma. Nu sunt sigura de ceea ce s-a intamplat caci mi se pare ca toata cartea e formata din flash-uri ale personajului care vorbesc cu vidul... it's strange af