Glonțul de zahăr

by Haralamb Zincă

In Glontul de zahar , scriitorul Corneliu Cara, alter ego-ul lui Haralamb Zinca, experimenteaza cu o forma literara speciala, romanul-ancheta. Pe langa insiruirea detasata, rece a faptelor, autorul acestui tip de naratiune isi propune sa sondeze mai adanc in mintile personajelor implicate intr-un dosar de spionaj complicat, pentru a le observa gandurile si reactiile. Un fotoreporter intra in atentia unei grupari de spionaj straine care e interesata de informatii si fotografii privind tehnica militara romaneasca si anumite manevre efectuate de armata. Pentru a pune mana pe materialul documentar, gruparea exploateaza gelozia fotoreporterului, sotia lui fiind atrasa intr-un vartej de jocuri erotice. Femeia e filmata, fotografiata si santajata. Spionii ar fi reusit sa transmita informatii in strainatate pentru o buna perioada de timp, daca n-ar fi intrat pe fir cei trei investigatori de top, colonelul Panait si maiorii Lucian si Frunza, care reusesc sa rezolve in timp util complicatul puzzle informational.

266 pages, Paperback

Published January 1, 1981

About the author

Literary pseudonym of Hary Isaac Zilberman

A fost bibliotecar la ARLUS (1945-1946). A absolvit Școala de Literatură și Critică Literară "Mihai Eminescu" (1950-1951). A lucrat ca redactor-șef adjunct la revistele 'Tânărul scriitor' și Luceafărul, redactor la Viața românească, secretar responsabil de redacție la Gazeta literară (1962-1966) și director al Casei Uniunii Scriitorilor, din 1967.
Este autorul a peste 50 de cărți polițiste și de spionaj.


Source: https://ro.wikipedia.org/wiki/Haralam...

Reviews

[Sorina · Rating 4 out of 5]

„Autorul creează un carusel de situații, în care nu mai știi cine e cine și de partea cui e. Spionaj și contraspionaj în toată regula, adevărat material pentru ecranizare. (...)
Așadar, maiorii Lucian, Frunză și colonelul Panait nu se arată decât la începutul și la finalul cărții, absența lor pe parcursul acțiunii fiind singurul minus al lecturii. Mi-au lipsit jocul colonelului cu creioanele în timpul ședințelor, glumele la adresa burlăciei lui Frunză, apetența lui Lucian pentru bomboanele de mentă…” https://literaturapetocuri.ro/glontul...

[Cristina Pana · Rating 5 out of 5]

Mi-a placut foarte mult cartea asta ♥ Mi-a placut cum a fost gandita, mi-a placut cum a fost scrisa, mi-a placut povestea ♥
Un roman politist reusit, pe care nu l-am putut lasa din mana pana cand nu l-am terminat.
Nu am inteles titlul cartii, pentru ca nu are nici o legatura cu povestea, dar trebuie sa recunosc ca el a fost cel care mi-a starnit curiozitatea si lui trebuie sa ii multumesc ca am citit cartea asta :D
Haralamb Zinca este un autor necunoscut mie pana acum. Il adaug cu mare drag la lista autorilor romani descoperiti de mine intamplator si care m-au surprins mai mult decat placut ♥
Oare de ce scriitorii romani nu sunt mai popularizati si astfel cartile lor sa ajunga sa fie citite de cat mai multi oameni?

[Roxana · Rating 5 out of 5]

Very good.

[Daniel]

Citita 2024

[Razvan Banciu · Rating 3 out of 5]

Vi s-a întâmplat vreodată să doriți cu tot dinadinsul să vă placă ceva? O persoană, un film, o prăjitură, chiar o carte? Iar, în ciuda eforturilor, să realizați că nu există chimie? Acesta este cazul Glonțului.
Poate pe undeva și de dragul vremurilor demult trecute, când consumam literatură polițistă, inclusiv autohtonă, pe bandă rulantă, am tot căutat, poete chiar în subconștient, ceva deosebit în romanul de față.
Nu prea există ceva notabil, în afară de ideea notabilă a răufăcătorilor de a deghiza pe unul dintre ei în ofițer de securitate. Că manevra reușește doar temporar și că forțele binelui sunt câștigătoare, era de așteptat, ceea ce deziluzionează este maniera rigidă în care este construită întreaga poveste.
Prima sută de pagini nu face decât să descrie cum Gavril Andronic este înșelat sau crede el că este înșelat de soție. Cinci pagini ar fi fost arhi-suficiente, mai ales că și personajul nu trezește vreo simpatie. Genul de gelos constipat (omul nostru suferă de fapt cu stomacul, ceea ce-l face și mai taciturn) merită cumva o nevastă pe măsură, chit că Rodica e chiar mai ciudată decât el, alternând vizitele de amorul artei la cimitirul Bellu cu partide de sex, dar nu cu soțul.
Ușor-ușor, acțiunea se înviorează, dar nu suficient pentru a crea un roman memorabil, titlul rămânând cea mai bună parte a ansamblului. Păcat, mare păcat, mai ales că nu știu a cui poate fi vina. A mea, că nu pot aprecia un roman, sau a scriitorului...