What do you think?
Rate this book
Les jeunes filles #3
Le Démon du bien
Rare Book
- GenresFranceFrench Literature
251 pages, Mass Market Paperback
First published January 1, 1937
2 people are currently reading
160 people want to read
About the author
Henry de Montherlant
137 books106 followersHenry de Montherlant (1895-1972) fut romancier, dramaturge, essayiste et poète. Il était membre de l’Académie française et peut être considéré comme un des plus grands écrivains du XXe siècle, à l’égal d’un Proust ou d’un Céline.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 10 of 10 reviews
December 20, 2015
I didn't waste 03 days of my life reading a 251 pages to find an OPEN-END ( Est-ce qu'il va enfin l'épouser , après toutes les concessions qu'elle a fait pour ce mariage à la con, y compris accepter le divorce avant même de se marier, tuer leur enfant si elle tombera enceinte _ non seulement en avortant, ce qui aura été fort acceptable pour moi, mais en acceptant de tuer l'enfant au cas où l'avortement échoue ! i.e après sa naissance_) ! aaaaaaaa My zombie serial-killer side wants to torture him to death ! + My feminist-side is PISSED as well ! The way he talked about women in several passages offended me -_- ! en plus, le livre a été publié en 1937 , période durant laquelle ses propos/perception ne sont vraiment pas fondés !
En dehors de ça, le livre a été un délice intellectuel ! traitant un des problèmes Major qui me bouleversent l'esprit et, comme il l'a dit lui-même , un concept qui me BOIT L'ÂME ! qu'est le Mariage ! le concept dangereux , ridicule, et très répandu ! ( en fait , je l'ai lu pour m'orienter un petit peu, me trouver une nouvelle perception peut-être, mais ce fut un petit peu décevant )
J'espère de tout mon coeur que jamais je ne tomberai amoureuse de quelqu'un comme Costals , quelqu'un qui ne m'aime pas à fond , par conséquent cet amour se transformera en une charité _ qu'est une des pires formes de l'amour! _ , un amour qui fait naître de fausses espérances, elle en a parlé en un passage , indiquant que la blessure du Délaissé , de l'abandonné , de celui à qui on a ARRACHé l'amour est beaucoup plus déchirante que la volonté hésitante de celui qui laisse !
Je suis Costals , qui refuse le mariage, puisqu'il l'emprisonnera , le retiendra de profiter de la vie , et je suis en même temps Solange, la fraîche amoureuse !
J'ai adoré la partie où il a mentionné ,que ( Il n'y a pas de mérite à être bon, si l'on a pas la force d'être méchant ) !
Fini . Chui un loser en matière de reviews :s
En dehors de ça, le livre a été un délice intellectuel ! traitant un des problèmes Major qui me bouleversent l'esprit et, comme il l'a dit lui-même , un concept qui me BOIT L'ÂME ! qu'est le Mariage ! le concept dangereux , ridicule, et très répandu ! ( en fait , je l'ai lu pour m'orienter un petit peu, me trouver une nouvelle perception peut-être, mais ce fut un petit peu décevant )
J'espère de tout mon coeur que jamais je ne tomberai amoureuse de quelqu'un comme Costals , quelqu'un qui ne m'aime pas à fond , par conséquent cet amour se transformera en une charité _ qu'est une des pires formes de l'amour! _ , un amour qui fait naître de fausses espérances, elle en a parlé en un passage , indiquant que la blessure du Délaissé , de l'abandonné , de celui à qui on a ARRACHé l'amour est beaucoup plus déchirante que la volonté hésitante de celui qui laisse !
Je suis Costals , qui refuse le mariage, puisqu'il l'emprisonnera , le retiendra de profiter de la vie , et je suis en même temps Solange, la fraîche amoureuse !
J'ai adoré la partie où il a mentionné ,que ( Il n'y a pas de mérite à être bon, si l'on a pas la force d'être méchant ) !
Fini . Chui un loser en matière de reviews :s
June 3, 2021
Scoronconcolo, dăruieşte-mi o mantie amplă de lumină. Vreau să mă plimb într-o grădină a cărei umbră îmi măreşte ochii. Dar mai cu seamă nu vreau să lucrez. Cu nici un preţ.
În drum spre Bagatelle, ne vom opri la lacuri, să vedem păsările. Ne plac vietăţile acestea pentru că nu mint. De asta omul le-a supus sclaviei: îi aminteau de adevăr.
Cât de fericita e viaţa care începe prin ambiţie şi sfârşeşte nemaiavând alte vise decât acela de a da pâine la raţe! Iată-le cum târăsc după ele prin apă triunghiuri lungi, geometria lor aparte, pe care o amestecă geometriei trasate de suratele lor, iar apa se bombează uşor sub apăsarea piepturilor lor rotunde. Unele dintre ele au o micuţă lanternă verde în locul capului. Cât de drăgălaşe sunt când le-apucă zbenguiala şi veselia, când se înalţă şi, stând drept în coadă, dau din aripi pline de entuziasm: ai zice că sunt nişte jurnalişti ce se prefac indignaţi. Dintr-odată se scufunda şi nu mai lasă la vedere decât o târtiţă băşcălioasă. Poziţie un piculeţ indecentă când e vorba de lebede. În cazul raţelor însă e fără urmări, ele fiind mai mititele.
Un cuvânt, în trecere, despre răţuştele din lacul Tunisului. Pentru că ele, ele fac o micuţa piruetă înainte de-a se scufunda. Şi sunt încântătoare când se lasă în voia hulei uşoare, care le leagănă. Simţi cât de mult le distrează să i se lase în voie, şi în acelaşi timp ghiceşti ce le trece prin cap, şi-anume să semene cu răţuştele de celuloid, privilegiu al benioarelor de neam ales.
Dar n-am isprăvit cu raţele. Ce drăgălaşe sunt când zboară! Cum se poate ivi la un om (Afară de cazul când ar fi lihnit de foame.), gestul de-a le lua în cătare? Vederea fericirii lor neîngrădite ne-ar vindeca de orice necaz, de cumva am fi necăjiţi, dar din fericire nu suntem. Iată-le cum zboară repede, străduindu-se să le ajungă pe cele care au avut iniţiativa să se înalţe, au ales şi au impus o direcţie de zbor: sunt convins că se îndreaptă undeva anume, ca să ducă o veste bună. După ce le ajung din urmă, zboară toate în şir, în linie dreapta. Hotărât lucru, sunt mândre de alinierea lor impecabila. Sunt prea deştepte ca să încerce să se depăşească unele pe altele. Lasă asta pe seama oamenilor… Bagatelle. Ceasurile astea lungi petrecute într-o grădină se numără poate printre lucrurile cele mai minunate din viaţa noastră; iată, cu siguranţă, lucruri demne de-a ne încânta privirea. Şi să nu mi se pomenească despre fel de fel de fiinţe încântătoare; feeria mea de moment e să fiu descotorosit de ele. Astăzi, mă las în voia florilor şi a frunzelor care au gentileţea de-a nu mă iubi, şi nectarul lor e în gura mea. E ceasul minunat în care sufletul, îndestulat, visează la vremea când iarăşi va fi însetat.
În drum spre Bagatelle, ne vom opri la lacuri, să vedem păsările. Ne plac vietăţile acestea pentru că nu mint. De asta omul le-a supus sclaviei: îi aminteau de adevăr.
Cât de fericita e viaţa care începe prin ambiţie şi sfârşeşte nemaiavând alte vise decât acela de a da pâine la raţe! Iată-le cum târăsc după ele prin apă triunghiuri lungi, geometria lor aparte, pe care o amestecă geometriei trasate de suratele lor, iar apa se bombează uşor sub apăsarea piepturilor lor rotunde. Unele dintre ele au o micuţă lanternă verde în locul capului. Cât de drăgălaşe sunt când le-apucă zbenguiala şi veselia, când se înalţă şi, stând drept în coadă, dau din aripi pline de entuziasm: ai zice că sunt nişte jurnalişti ce se prefac indignaţi. Dintr-odată se scufunda şi nu mai lasă la vedere decât o târtiţă băşcălioasă. Poziţie un piculeţ indecentă când e vorba de lebede. În cazul raţelor însă e fără urmări, ele fiind mai mititele.
Un cuvânt, în trecere, despre răţuştele din lacul Tunisului. Pentru că ele, ele fac o micuţa piruetă înainte de-a se scufunda. Şi sunt încântătoare când se lasă în voia hulei uşoare, care le leagănă. Simţi cât de mult le distrează să i se lase în voie, şi în acelaşi timp ghiceşti ce le trece prin cap, şi-anume să semene cu răţuştele de celuloid, privilegiu al benioarelor de neam ales.
Dar n-am isprăvit cu raţele. Ce drăgălaşe sunt când zboară! Cum se poate ivi la un om (Afară de cazul când ar fi lihnit de foame.), gestul de-a le lua în cătare? Vederea fericirii lor neîngrădite ne-ar vindeca de orice necaz, de cumva am fi necăjiţi, dar din fericire nu suntem. Iată-le cum zboară repede, străduindu-se să le ajungă pe cele care au avut iniţiativa să se înalţe, au ales şi au impus o direcţie de zbor: sunt convins că se îndreaptă undeva anume, ca să ducă o veste bună. După ce le ajung din urmă, zboară toate în şir, în linie dreapta. Hotărât lucru, sunt mândre de alinierea lor impecabila. Sunt prea deştepte ca să încerce să se depăşească unele pe altele. Lasă asta pe seama oamenilor… Bagatelle. Ceasurile astea lungi petrecute într-o grădină se numără poate printre lucrurile cele mai minunate din viaţa noastră; iată, cu siguranţă, lucruri demne de-a ne încânta privirea. Şi să nu mi se pomenească despre fel de fel de fiinţe încântătoare; feeria mea de moment e să fiu descotorosit de ele. Astăzi, mă las în voia florilor şi a frunzelor care au gentileţea de-a nu mă iubi, şi nectarul lor e în gura mea. E ceasul minunat în care sufletul, îndestulat, visează la vremea când iarăşi va fi însetat.
July 19, 2018
Pour la puissance créatrice de Costals, et qui est identique à sa puissance d'aimer. Le sous-bassement nietzschéen apparaît ici plus nettement encore que dans les précédents volumes. Pages euphoriques où, pendant quelques heures de grâce, Solange et Costals atteignent à un sentiment hiératique, semblables à deux dieux païens, "léontocéphales" ; les coulées "poétiques" des premiers jours à Gênes m'enthousiasment moins ; elles ne sont pas sans ridicule au cœur de la prose sèche de Montherlant, et dont il ne s'écarte pas sans risque.
February 17, 2018
Il est conseiller de lire la série dans l'ordre, mais j'ai tout de même commencé par Le Démon du bien par hasard.
Un homme lâche, une femme naïve, et qu'est ce que cela donne? Des pages entières d'hésitation qui n'ont pas lieu d'être, un espoir meurtrier, et du temps perdu.
Un homme lâche, une femme naïve, et qu'est ce que cela donne? Des pages entières d'hésitation qui n'ont pas lieu d'être, un espoir meurtrier, et du temps perdu.
April 7, 2021
"Toute mort est l'occasion d'un renouveau : du cadavre sortent des fleurs violentes."
June 18, 2024
Thème un peu trop en accord avec ma situation donc la lecture était un peu hard mais sinon très sympa !!!
August 30, 2025
Varlık 1955
February 23, 2014
أربع نجوم ونصف إلى ان أقرأ باقي الرواية
الجزء الثالث فعلا أجمل بكتير من الجزئين الأول والتانى وأصدقهم
مناسب جدًا اسم شيطان الخير على كوستال فكل ما يفعله فى سولانج فعل شيطانى بحت وعلى الرغم من ذلك تظهر بعض الأمور الإنسانية فى فعله
تعلمت منه ان الشفقة تكون على من نحبهم فقط حتى لا تكون واجب ثقيل
الجزء الثالث فعلا أجمل بكتير من الجزئين الأول والتانى وأصدقهم
مناسب جدًا اسم شيطان الخير على كوستال فكل ما يفعله فى سولانج فعل شيطانى بحت وعلى الرغم من ذلك تظهر بعض الأمور الإنسانية فى فعله
تعلمت منه ان الشفقة تكون على من نحبهم فقط حتى لا تكون واجب ثقيل
January 20, 2014
هذا مايفعله بك تأخير تدوين المراجعه بخس حق هذه الاعمال الرائعه
April 22, 2015
Le Démon Du Bien
by Henry de Montherlant
by Henry de Montherlant
Displaying 1 - 10 of 10 reviews