Din nazdravaniile lui Nastratin Hogea

by Anton Pann

Numit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel istet ca un proverb”(in Epigonii?), Anton Pann este, fara indoiala, una dintre figurile marcante ale culturii romanesti din prima jumatate a secolului al XIX-lea.

Cantaret in strana, profesor de muzica bisericeasca, folclorist, devine mai apoi literat (scriitor, poet), dar si editor si tipograf al lucrarilor proprii. Opera sa, in care satira se imbina cu accentele moralizatoare, este de o certa valoare? Povestea vorbei? Nazdravaniile lui Nastratin Hogea? O sezatoare la tara? Putem spune ca sunt adevarate capodopere.

Genres: Romanian Literature, Poetry, 19th Century, Fiction, Classics, Childrens, Humor

154 pages, Paperback

First published January 1, 1853

About the author

Anton Pann (born Antonie Pantoleon-Petroveanu and also mentioned as Anton Pantoleon or Petrovici) was an Ottoman-born Wallachian composer, musicologist, and Romanian-language poet, also noted for his activities as a printer, translator, and schoolteacher. Pann was an influential folklorist and collector of proverbs, as well as a lexicographer and textbook author.
Pann's literary creation was noted for its reliance on a vast oral tradition, which he claimed to have codified, thus drawing comparisons to his predecessors Rabelais, Giovanni Boccaccio, and Miguel de Cervantes. The Romanian literary critic George Călinescu drew a direct comparison between Pann and his contemporary, the Wallachian Jewish peddler Cilibi Moise, who, without producing any written works, was made famous by a series of bitter puns in which he referred to himself in the third person (such as "For a few years now, Cilibi Moise has been begging Poverty to leave his house, at the very least for as long as it takes him to get dressed").
Together with Ion Creangă and Petre Ispirescu, Pann was among the first major interpreters of Romanian folklore in 19th-century literature. Appealing primarily to a semi-educated audience, his creations have been celebrated for their familiar tone and use of plain Romanian, during a period when literary language was beginning to rely on formalism and a large number of neologisms. The writer himself made frequent excuses to the more educated of his readers for any flaws they were to find in his texts, specifying that he lacked in formal training. In the final decades of his life, several of his printed works, especially Memorialul focului mare and the manele lyrics collection Spitalul amorului, came to be appreciated by a younger generation of boyars. The Moldavian poet Vasile Alecsandri noted, in an 1872 letter quoted by Garabet Ibrăileanu: "Anton Pann has not yet been appreciated to his full value, and moreover, in Wallachia his merits are even being held in contempt by most modern men of letters".
Pann's poetic language often relies on elaborate successions of images, metaphors, or maxims. According to Călinescu, "the fundamental method" used by Pann is "the almost monstrous accumulation of aphorism, around an initial idea and through a very wide [process of] association", amounting to "a burlesque effect".
Almost all of Pann's work drew on recent or ancient sources, which he reinterpreted to suit the tastes of his public. In the 1880s, the scholar Moses Gaster revealed that one of Pann's major works, Înţeleptul Archir şi nepotul său Anadam ("The Wise Archir and His Nephew Anadam"), made ingenious use of an old and much-circulated biography of Aesop. In researching various fables which Pann had used to expand on his proverbs, Gaster noted that they echoed obscure medieval material (including the Gesta Romanorum, Giulio Cesare Croce's Le sottilissime astutie di Bertoldo, and even Siberian Turkic folklore). One of his main pieces, the fable of the mouse who pictures himself king of all animals, originated with the Panchatantra. Tudor Vianu indicated that, in writing his book on morals (Hristoitia), Pann integrated text from Desiderius Erasmus' Adagia.
As an original element, Anton Pann used the diverse sources of his work to complement his own view of the world; according to Vianu, the latter's main traits were Pann's religious tolerance and fervor, as well as his Levantine outlook on social matters. Călinescu defined Povestea vorbei as "a false collection of folklore, given that Pann does not abide by peasant authenticity, but embellishes popular language with the cultured one, often obtaining an amazing chromatic effect". While commenting on Pann's focus on social developments of his time as "the completely mechanical ease with which current issues are put into verse", Călinescu noted that Hristoitia contained "advices which presume a state of supreme animality".

Reviews

[Ivan Bogdan · Rating 5 out of 5]

In vacanța de vară dintre a 3 și a 4-a, am avut ca tema să copiez integral cartea...am înjurat dar am și râs

[Andràș-Florin Răducanu · Rating 4 out of 5]

Pentru secolul al XIX-lea, creația lui Pann este foarte avansată. Umorul, limbajul, subiectele creează din acest volum o operă ce nu ar trebui să fie ocolită.

[Tudor Crețu · Rating 3 out of 5]

Ar fi trebuit sa citesc aceasta carticica in gimnaziu, dar in Moldova nu prea am aflat eu de Nastratin. Povestile sunt destul de hazlii si previzibile, insa poate ca le-as fi vazut putin altfel in trecut. Cartea este de 4, dar editia pe care am cumparat-o eu, este de 1. Este clar ca e pentru a putea fi oferita ca premii in generala copiilor, la cel mai mic pret posibil - vreo 5 lei, dar ilustratiile din carte sunt jenante. Nu au nicio treaba una cu cealalta, de la o poveste la alta si par a fi luate de pe internet la prima cautare.

[Ramona Lazar · Rating 5 out of 5]

Childhood memories

[Valerian Cata · Rating 4 out of 5]

Aceste povestioare în rime, te deprind cu învățături ce sunt și astăzi valabile. Fiecare povestioară am nuanțat-o printr-o idee centrală.
E plăcut, amuzant și ușor de observat cum este nuanțat caracterul protagonistului, care printre altele e un personaj căruia i se evidențiază defectele, deși este un învățător. Mesajul criptic și de ansamblu al acestor precepte ar fi acela că indiferent de statutul social, sau deprinderile intelectuale sau materiale, omul este supus failibilității.

1. Atunci când cuvintele capătă și sensuri conotative dar sunt înțelese în sens denotativ, ele pot fi cele mai mari arme împotriva celui care le rostește.
2. Lucrurile simple de cele mai multe ori pot aduce bucurii însemnate.
3. Instinctul de a mânca poate fi ușor de păcălit sau greu de ținut în frâu, depinde de la caz la caz, doar prin simțul olfactiv.
4. Incluzând și instituțiile bancare, adeseori cel care se îngrijește de datorii, este cel ce a acordat suma, și nu cel care a cerut-o.
5. Când cineva ar avea nevoie de un bun material la un moment dat, din răutate sau chiar din teamă, este refuzat de către cel căruia îi cere, invocându-se pretexte false.
6. Minciuna e inepția cuvintelor, iar adevărul grăiește prin fapte.
7. În comerț, dintotdeauna dar dintotdeauna a existat tertipul de-a înșela sau a minții pentru a se vinde.
8. Falsa deziluzie că prin forță brută sau violență se înfăptuiește dreptatea. Nicidecum, ci doar o răzbunare.
9. Aspectul vestimentar reprezintă falsa imagine a unui om, prin care își poate face resimțită prezența într-un loc.
10. Părerile celorlalți primează și conduc propriile păreri înspre direcțiile pe care ei le consideră bune pentru ei, și nu pentru cel care le ia în considerare.
11. Neajunsurile materiale împing spre gesturi disperate, precum furtul, care adesea se soldează cu repercusiuni nu prea plăcute pentru cel ce le înfăptuiește.
12. Inadvertențele nevinovate produc nedumeriri rizibile.
13. Entități nepotrivite în contexte neprielnice.
14. Comoditatea și lipsa de implicare obliga omul în a alege calea ce-a mai ușoară.
15. Indolența față de investiția materială, conduce spre deprecierea acesteia.
16. Aplombul de-a face imposibilul, doar pentru arghirofilie.


• Citate:
„Căci văz toţi privesc la haine, iar persoana n-o cinstesc.”
„Într-această-ntinsă lume pustii şi fără stăpân!”

[Alina · Rating 3 out of 5]

Mi-a placut si aceasta carte despre nazdravaniile lui Nastratin...dar parca tot pe Pacala il prefer.

[Ami13F · Rating 5 out of 5]

I had so much fun reading it, not only for kids, but good for adults, I love it's lessons and the fun, hard to find a book like this. Simple Wisdom.

[Laura · Rating 4 out of 5]

Cărticica asta mi-a adus aminte de Păcală. E plină de povețe și, pe alocuri, amuzantă.
Ilustrațiile Marcelei Cordescu au întregit tabloul. Absolut superbe. 💛

[Raluca Fera · Rating 3 out of 5]

3/3⭐️
a fost chiar ok, mi a placut :)

[Ramona Cantaragiu · Rating 5 out of 5]

unul dintre personajele mele favorite, nu e totdeauna istet, corect sau mai stiu eu cum, dar mereu are o replica usturatoare

[Ana · Rating 3 out of 5]

Cum de a ajuns un personaj turcesc în folclorul românesc? Când eram parte din Imperiul Otoman, unele elemente culturare turceşte, precum portul, tradiţii şi sistemul politic, au intrat în spaţiul românesc şi multe altele.

Nastratin apare adesea ca un personaj cu un umor ciudat în folclorul mai multor culturi: albanezi, arabi, azeri, bengalezi, bosniaci, bulgari, greci, hinduși, italieni, pașto, perși, români, sârbi, turci și urdu. La noi mai apare în poezia "Nastratin Hogea la Isarlâk" de Ion Barbu. Sunt curiosă deci îl voi citi.

Spre deosebire de Păcală al nostru, Nastratin este un învătător iubit de elevi, care trăieşte cu soţia lui în armonie într-o casă sarăcă. În unele poveşti, el îşi foloseşte şiretenia pentru a împărţi pilde celor bogaţi, în altele el profită de prostia lor. Foarte şmecher domn!

[Razvan Banciu · Rating 4 out of 5]

Avem un set de cincisprezece scurte povestiri în versuri, fiecare dintre ele cu o învățătură.
Fără îndoială, aceasta este una dintre cărțuliile favorite ale copilăriei, puține lucruri fiind mai captivante decât genul acesta de scurte povestiri cu tâlc, în care personajul principal pare ori foarte înțelept, ori neașteptat de încet la minte. Iar multe dintre concluziile pe care le trag protagoniștii sunt chiar paradoxale, ceea ce, în afară de a frapa, te face să gândești. Iar acesta e departe de-a fi puțin lucru.

Pentru exemplificare, iată atât de adevărata (și-n zilele noastre) zicere că "Grijile-s la creditori mai mult ca la datori", evident, în afară de cazul în care creditorii sunt banca, atunci nu trebuie să le purtăm de grijă. Turcul plătește, de fiecare dată...