Poate pentru că auzisem deja unele poeme în lectura autorului, când am ajuns la ele mi-au plăcut foarte mult. Mă bucur că am dat de carte, cu imaginile sale puternice, cu soarele său, cu cele câteva versuri awkward, cu tristețea și dorința sa, cu Clujul :)
„Când eram în mâinile disperării și uram toți oamenii dumnezeu m-a fulgerat cu dragoste pentru un singur om. Atât de adânc și atât de departe ca un arc de lumină și putere ce tulbură câmpiile magnetice ale inimii.” /5
„Îmi pare rău că n-am reușit să țin lumea întreagă pentru tine, nu sunt unul dintre cei nouă maeștri ascunși care țin lumea întreagă,
meditația mea nu funcționează.” /12
„Am nevoie de buzele tale înnegrite de vin. De zâmbetul tău mai puternic ca mine.
Fără tine sunt praf și pulbere.
Fără o vorbă bună de la tine sunt praf și pulbere.”/27
„Să fiu un câine de soare. Când latru aerul să se încingă.” /39
Sunt foarte multe momente in care mi se pare ca Andrei construieste un avant pe care nu il poate sustine.
Totusi, momentele puternice din carte sunt absolut mezmerizing dpdv al imaginilor cat si a tehnicii.
“Eu sint drona trimisa in cautarea vietii. Te voi invata o dragoste noua, atit de adinca incit vei tremura. In prezenta mea, o luna rotunda iti rasare in piept, eu o ating cu degetele si o tulbur.”