What do you think?
Rate this book
Mică trilogie a marginalilor
Bandiții
Volumul Banditii este al doilea din Mica trilogie a marginalilor, in care a mai aparut Sectantii si urmeaza sa apara Izgoi-Jidi.
Un baiat din Bugeac, crescut si educat de o familie exemplara de sectanti, descopera o lume cu totul diferita de orice vazuse pina atunci: alta etica, alte valori si alte reguli. Iar oamenii ei arata, se imbraca, vorbesc, gindesc, actioneaza si cinta altfel. Aceasta e „imparatia hotilor” – oameni tatuati straniu, care au ales sa-si construiasca o societate proprie, nesupusa institutiilor oficiale, si pentru care normalitatea e strict interzisa. Chiar si sectantii ii considera „ingeri cazuti”. Iar daca nu pot fi salvati, sint aruncati in puscarii, unde ar trebui sa fie reeducati. Insa pentru ei inchisoarea inseamna „acasa”, ba chiar este necesara daca vrei sa devii bandit. Tinarul din Bugeac e atras de acesti marginali dupa ce, intimplator, se imprieteneste cu un hot faimos, cu rang inalt, din Odessa, iar acesta devine un adevarat maestru pentru el. Astfel patrunde intr-o lume necunoscuta si inaccesibila si descopera tainele unei comunitati pline de contrabandisti si tilhari, hoti de buzunare si prostituate, asasini si cersetori, ce isi pun totusi gaj viata pentru respectarea unui cod al onoarei. Banditii dezvaluie „in negativ” fata ascunsa, fascinanta a proscrisilor si felul in care e vazut raiul de catre cei ce traiesc in infern.
Un baiat din Bugeac, crescut si educat de o familie exemplara de sectanti, descopera o lume cu totul diferita de orice vazuse pina atunci: alta etica, alte valori si alte reguli. Iar oamenii ei arata, se imbraca, vorbesc, gindesc, actioneaza si cinta altfel. Aceasta e „imparatia hotilor” – oameni tatuati straniu, care au ales sa-si construiasca o societate proprie, nesupusa institutiilor oficiale, si pentru care normalitatea e strict interzisa. Chiar si sectantii ii considera „ingeri cazuti”. Iar daca nu pot fi salvati, sint aruncati in puscarii, unde ar trebui sa fie reeducati. Insa pentru ei inchisoarea inseamna „acasa”, ba chiar este necesara daca vrei sa devii bandit. Tinarul din Bugeac e atras de acesti marginali dupa ce, intimplator, se imprieteneste cu un hot faimos, cu rang inalt, din Odessa, iar acesta devine un adevarat maestru pentru el. Astfel patrunde intr-o lume necunoscuta si inaccesibila si descopera tainele unei comunitati pline de contrabandisti si tilhari, hoti de buzunare si prostituate, asasini si cersetori, ce isi pun totusi gaj viata pentru respectarea unui cod al onoarei. Banditii dezvaluie „in negativ” fata ascunsa, fascinanta a proscrisilor si felul in care e vazut raiul de catre cei ce traiesc in infern.
368 pages, Paperback
First published November 1, 2016
7 people are currently reading
98 people want to read
About the author
Vasile Ernu
33 books61 followersVasile Ernu (born 1971 in the USSR) graduated at the Faculty of Philosophy in Iasi (Al. I. Cuza University, Iasi, Romania) and has a master's degree in philosophy (Babes-Bolyai University, Cluj, Romania).
He was one of the founding editors of Philosophy&Stuff magazine and associated editor of Idea arta+societate magazine. He published his first book, Born in the USSR, in 2006, which was translated into Russian and in Bulgarian. The book was nominated for prizes such as: the Prize for debut of the Cuvîntul magazine, the Prize for Fiction and Memoirism Observator Cultural, or for Opera Prima of the Anonimul Foundation. The volume was distinguished with the Prize for debut of România Literara magazine and the Prize for debut of the Union of the Writers in Romania. His second book The Last Heretics of the Empire was published by Polirom Publishing House in 2009.
He was one of the founding editors of Philosophy&Stuff magazine and associated editor of Idea arta+societate magazine. He published his first book, Born in the USSR, in 2006, which was translated into Russian and in Bulgarian. The book was nominated for prizes such as: the Prize for debut of the Cuvîntul magazine, the Prize for Fiction and Memoirism Observator Cultural, or for Opera Prima of the Anonimul Foundation. The volume was distinguished with the Prize for debut of România Literara magazine and the Prize for debut of the Union of the Writers in Romania. His second book The Last Heretics of the Empire was published by Polirom Publishing House in 2009.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 8 of 8 reviews
March 22, 2020
Primele pagini ale Bandiților se citesc cu mare greutate - nu e vorba că Ernu nu ar ști să scrie, ci pur și simplu e incapabil să zică o poveste. E neclar și ce e volumul - cumva i-am început trilogia de la volumul al doilea, nu aveam cum să știu despre ce e vorba.
Ei bine, trilogia marginalilor este o colecție de semi-reportaje. Mare parte par chestii pe care autorul le-a auzit de la alții, un fel de aventuri repovestite; se simt ca niște povești la mâna a doua. Și e ok; nici nu e important până la urmă dacă autorul chiar a trecut prin experiențele pe care le povestește; putem să vedem capitolele Bandiților ca pe niște minireportaje.
Acum, despre talentul de a transpune în text poveștile pe care le dorea Ernu, asta e altă treabă. Divaghează mult, zice zece povești până să-ți spună că de fapt nu s-a întâmplat mare lucru dar a fost ceva vag legat de titlul pe care l-a pus capitolului. Bănuiesc că vine dintr-o școală de scriitură în care divagația este o figură de stil. În fine, tragic sau nu, Vasile Ernu e incapabil să zică o poveste. Pe de altă parte mi se pare interesant efortul de a documenta o lume obscură. E un loc bun de plecare dacă vrei să scrii ceva cu adevărat interesant sau să faci un scenariu de film cu mafioți. Doar că no, restul lumii nu ar trebui să-și bată prea tare capul, că nu are sens să te chinui cu, știi cum? Când eram în clasa a VII-a m-a scos la tablă și nu știam lecția. Și pentru că nu știam lecția am început să turui ultima lecție pe care mi-am amintit-o, întrerupând-o pe profesoară când încerca să-mi amintească că nu suntem la lecția respectivă. Dar eu în general nu prea eram încântat de lecțiile de la școală, deși în clasa a V-a am citit pe nerăsuflate manualul de istorie. E imposibil să nu te îndrăgostești de Egiptul vechi când viața ta e atât de anostă precum era în anii imediat de după revoluție.
Ah, cu ce nu are sens să te chinui? Cu divagațiile lui Ernu.
Ei bine, trilogia marginalilor este o colecție de semi-reportaje. Mare parte par chestii pe care autorul le-a auzit de la alții, un fel de aventuri repovestite; se simt ca niște povești la mâna a doua. Și e ok; nici nu e important până la urmă dacă autorul chiar a trecut prin experiențele pe care le povestește; putem să vedem capitolele Bandiților ca pe niște minireportaje.
Acum, despre talentul de a transpune în text poveștile pe care le dorea Ernu, asta e altă treabă. Divaghează mult, zice zece povești până să-ți spună că de fapt nu s-a întâmplat mare lucru dar a fost ceva vag legat de titlul pe care l-a pus capitolului. Bănuiesc că vine dintr-o școală de scriitură în care divagația este o figură de stil. În fine, tragic sau nu, Vasile Ernu e incapabil să zică o poveste. Pe de altă parte mi se pare interesant efortul de a documenta o lume obscură. E un loc bun de plecare dacă vrei să scrii ceva cu adevărat interesant sau să faci un scenariu de film cu mafioți. Doar că no, restul lumii nu ar trebui să-și bată prea tare capul, că nu are sens să te chinui cu, știi cum? Când eram în clasa a VII-a m-a scos la tablă și nu știam lecția. Și pentru că nu știam lecția am început să turui ultima lecție pe care mi-am amintit-o, întrerupând-o pe profesoară când încerca să-mi amintească că nu suntem la lecția respectivă. Dar eu în general nu prea eram încântat de lecțiile de la școală, deși în clasa a V-a am citit pe nerăsuflate manualul de istorie. E imposibil să nu te îndrăgostești de Egiptul vechi când viața ta e atât de anostă precum era în anii imediat de după revoluție.
Ah, cu ce nu are sens să te chinui? Cu divagațiile lui Ernu.
December 8, 2016
Eu mă declar fermecat de această trilogie, abia aștept volumul 3.
Dacă în Sectanții, privirea lui Vasile Ernu mi se părea mai degrabă de la distantă, asupra unei comunități în care naratorul a trăit, dar pe care o caracterizează din prisma influenței asupra celor din jur, aici totul este personal, uneori viziunea este pesimistă. Bandiții sunt priviți cu simpatie, pentru că ei își organizau viața pe cu totul alte reguli, multe dintre ele dure, dar corecte, în plus ei organizând chiar societatea. După 1990, totul s-a năruit, în viața lor și a noastră, unii își dau seama, alții nu. Bandiții adevărați au îmbătrânit, unii au murit, iar conducerea a ajuns la șmecherași, la oligarhi.
Fascinantă călătoria printr-o lume de care noi nu avem habar - ucigași cu sânge rece, pușcăriași, cerșători, contrabandiști - de la Odessa la Chișinău, din Buceag până în București.
Dacă în Sectanții, privirea lui Vasile Ernu mi se părea mai degrabă de la distantă, asupra unei comunități în care naratorul a trăit, dar pe care o caracterizează din prisma influenței asupra celor din jur, aici totul este personal, uneori viziunea este pesimistă. Bandiții sunt priviți cu simpatie, pentru că ei își organizau viața pe cu totul alte reguli, multe dintre ele dure, dar corecte, în plus ei organizând chiar societatea. După 1990, totul s-a năruit, în viața lor și a noastră, unii își dau seama, alții nu. Bandiții adevărați au îmbătrânit, unii au murit, iar conducerea a ajuns la șmecherași, la oligarhi.
Fascinantă călătoria printr-o lume de care noi nu avem habar - ucigași cu sânge rece, pușcăriași, cerșători, contrabandiști - de la Odessa la Chișinău, din Buceag până în București.
April 15, 2017
Mi-a plăcut. Mult.
Poate că uneori un pic prea poetică, dar plăcută la citit. Te pune pe gânduri, provoacă raționamente, generează idei, bucură mintea, zgândăre amintirile.
Am citit-o ca pe un roman-poveste-confesiune. Poate că ar fi trebuit altfel, dar așa am simțit eu.
O să fug la Sectanții. Scuze că n-am respectat ordinea. Mea culpa.
Poate că uneori un pic prea poetică, dar plăcută la citit. Te pune pe gânduri, provoacă raționamente, generează idei, bucură mintea, zgândăre amintirile.
Am citit-o ca pe un roman-poveste-confesiune. Poate că ar fi trebuit altfel, dar așa am simțit eu.
O să fug la Sectanții. Scuze că n-am respectat ordinea. Mea culpa.
April 16, 2023
Unul dintre unchii (sau „unchii”?) lui Vasile Ernu era un „bandit” sus-pus din Odessa, iar Ernu a rămas toată viața fascinat de lumea interlopă, ajungând să caute oameni interesanți de acolo cu ajutorul unchiului, ca să-i întrebe una-alta.
Poveștile sunt însă unele... marginale, ca să le zicem așa. Ernu nu e niciodată primit în lumea bandiților, iar de spus i se spune foarte puțin. Sau, dacă i se spune mult, nu prea are voie să spună mai departe.
Cu ce se ocupă, deci, bandiții? Cu furtul, pare-se. Și probabil contrabanda. De unde fură și cât, nu se precizează.
În schimb, e multă mistică a banditismului - bandiții de nivel înalt sunt ca un fel de călugări care nu au voie să aibă slujbă obișnuite sau familie și trebuie să fie foarte dispuși să facă pușcărie. Au un cod moral foarte clar care trebuie respectat, trebuie să-și jertfească posibilitățile unei vieți normale șamd. Apoi vin alte rânduri de bandiți, de nivel mai de jos, care au voie să fie angajați și să aibă familii. Apoi sunt cei care colaborează cu puterea. Și apoi sunt cei decăzuți din drepturi.
Ernu e fascinat de felul de a fi al bandiților: de faptul că sunt duri, violenți, dar ce spun, aia fac. E fascinat și de ideile de onoare și de codul lor moral. Îi vede ca pe un invers al lumii „sectanților”: dacă „sectanții” vor să salveze lumea, „bandiții” vor s-o distrugă. Și unii, și alții sunt foarte religioși.
Vede „bandiții” ca fiind oameni liberi: liberi de constrângerile sociale, de normele lumii obișnuite. Nu se supun nici măcar limbajului majorității, ci au „fenea” lor argotică, greu de descifrat. Nu vede faptul că „bandiții” au propriile lor constrângeri și că libertatea lor e doar un alt sistem. În acord cu ei, disprețuiește pe undeva viața normală din cadrul societății mari, fără să vadă că ce preferă e doar un alt tip de societate, care nici măcar nu are autosuficiență (spre deosebire de „sectanți”, bandiții nu pot exista în absența unor indivizi care să fie bandit-ați).
Ernu e un povestitor care nu e nelipsit de charismă, dar care mi se pare vrăjit la rândul lui și lipsit de spirit de analiză. Chiar dacă are ocazia să cunoască din oamenii faimoși ai lumii interlope („Profesorul”, unchiul lui, e ceva mahăr din Odessa, care îi face cunoștință cu tot felul de indivizi), ne spune doar câte ceva din credințele lor de viață, tatuajele și cântecele lor, admirându-i chiar și când se ferește să intre prea adânc în lumea lor. Ori cu tact, ori cu naivitate, evită să pomenească efectul pe care-l au „bandiții” asupra celor din jur și asupra victimelor. Toți sunt eroi în felul lor, priviți prin ochii autorului.
Poveștile sunt însă unele... marginale, ca să le zicem așa. Ernu nu e niciodată primit în lumea bandiților, iar de spus i se spune foarte puțin. Sau, dacă i se spune mult, nu prea are voie să spună mai departe.
Cu ce se ocupă, deci, bandiții? Cu furtul, pare-se. Și probabil contrabanda. De unde fură și cât, nu se precizează.
În schimb, e multă mistică a banditismului - bandiții de nivel înalt sunt ca un fel de călugări care nu au voie să aibă slujbă obișnuite sau familie și trebuie să fie foarte dispuși să facă pușcărie. Au un cod moral foarte clar care trebuie respectat, trebuie să-și jertfească posibilitățile unei vieți normale șamd. Apoi vin alte rânduri de bandiți, de nivel mai de jos, care au voie să fie angajați și să aibă familii. Apoi sunt cei care colaborează cu puterea. Și apoi sunt cei decăzuți din drepturi.
Ernu e fascinat de felul de a fi al bandiților: de faptul că sunt duri, violenți, dar ce spun, aia fac. E fascinat și de ideile de onoare și de codul lor moral. Îi vede ca pe un invers al lumii „sectanților”: dacă „sectanții” vor să salveze lumea, „bandiții” vor s-o distrugă. Și unii, și alții sunt foarte religioși.
Vede „bandiții” ca fiind oameni liberi: liberi de constrângerile sociale, de normele lumii obișnuite. Nu se supun nici măcar limbajului majorității, ci au „fenea” lor argotică, greu de descifrat. Nu vede faptul că „bandiții” au propriile lor constrângeri și că libertatea lor e doar un alt sistem. În acord cu ei, disprețuiește pe undeva viața normală din cadrul societății mari, fără să vadă că ce preferă e doar un alt tip de societate, care nici măcar nu are autosuficiență (spre deosebire de „sectanți”, bandiții nu pot exista în absența unor indivizi care să fie bandit-ați).
Ernu e un povestitor care nu e nelipsit de charismă, dar care mi se pare vrăjit la rândul lui și lipsit de spirit de analiză. Chiar dacă are ocazia să cunoască din oamenii faimoși ai lumii interlope („Profesorul”, unchiul lui, e ceva mahăr din Odessa, care îi face cunoștință cu tot felul de indivizi), ne spune doar câte ceva din credințele lor de viață, tatuajele și cântecele lor, admirându-i chiar și când se ferește să intre prea adânc în lumea lor. Ori cu tact, ori cu naivitate, evită să pomenească efectul pe care-l au „bandiții” asupra celor din jur și asupra victimelor. Toți sunt eroi în felul lor, priviți prin ochii autorului.
January 3, 2023
Putea fi Hemingway, nu este. Putea fi Istrati, mult mai aproape dar nu este nici acesta. E insa Ernu, cu o gaselnita de povesti care in unele locuri suna duios, despre vremuri, locuri si personaje dubioase. Dar nu pot sa nu spun si asta, e sub "Salbaticii copii dingo", unde totul ii reuseste mult mai bine..probabil ca acolo eseistica isi ia partea leului. Of, dar cat mi as fi dorit ca puterea lui de a povesti sa aiba un alt nivel de slefuire!
February 20, 2021
"Bogăția este peste tot la fel. Plictisitoare și neinteresantă. Doar sărăcia este, cum ar spune Tolstoi, diferită în fiecare loc."
December 13, 2016
Nu era de-ajuns că sunt aproape peste tot. Bandiții au intrat și în librării, în scurt timp. „Bandiţii. Mică trilogie a marginalilor” este o carte a lui Vasile Ernu de citit, de gândit și de acționat.
March 27, 2017
De placut, mi-a placut. Dar mi s-a parut ca se creeaza o atmosfera de romantism care nu e reala, la fel cum mi se pare cand vad un film in care se prezinta lumea tiganilor ca fiind aproape idilica.
Displaying 1 - 8 of 8 reviews