Considerata cea mai buna antologie de povestiri a lui Charles Bukowski, Dragoste la 17,50 $ concentreaza in textele sale intregul univers sordid, cinic si atit de uman al autorului american. Majoritatea lor descriu, din perspectiva protagonistului Henry Chinaski, alter ego-ul autorului, lumea pe care acesta a cunoscut-o foarte bine: o America a periferiilor, saraca, degradata si corupta, intesata de alcoolici, tirfe, vagabonzi si ratati. Sexul, violenta si alcoolul sint omniprezente, iar prieteniile sint superficiale si pragmatice. Iubitele insala sau sint violate, barbatii ucid, fura, se incaiera, dragostea adevarata este rara si efemera. De multe ori prozatorul isi dezvaluie si o fateta jucausa, lasindu-si imaginatia sa se dezlantuie in texte fanteziste, de un umor irezistibil: Chinaski boxeaza cu Hemingway, e pe cale sa devina cel mai mare scriitor american si e asaltat de femei superbe si bogate. Insa, indiferent daca apeleaza la biografie sau la imaginatie, Bukowski isi impune viziunea asupra lumii si izbuteste sa creeze, din intimplari aparent marunte, literatura de o extraordinara calitate.
Henry Charles Bukowski (born as Heinrich Karl Bukowski) was a German-born American poet, novelist and short story writer. His writing was influenced by the social, cultural and economic ambience of his home city of Los Angeles.It is marked by an emphasis on the ordinary lives of poor Americans, the act of writing, alcohol, relationships with women and the drudgery of work. Bukowski wrote thousands of poems, hundreds of short stories and six novels, eventually publishing over sixty books
Charles Bukowski was the only child of an American soldier and a German mother. At the age of three, he came with his family to the United States and grew up in Los Angeles. He attended Los Angeles City College from 1939 to 1941, then left school and moved to New York City to become a writer. His lack of publishing success at this time caused him to give up writing in 1946 and spurred a ten-year stint of heavy drinking. After he developed a bleeding ulcer, he decided to take up writing again. He worked a wide range of jobs to support his writing, including dishwasher, truck driver and loader, mail carrier, guard, gas station attendant, stock boy, warehouse worker, shipping clerk, post office clerk, parking lot attendant, Red Cross orderly, and elevator operator. He also worked in a dog biscuit factory, a slaughterhouse, a cake and cookie factory, and he hung posters in New York City subways.
Bukowski published his first story when he was twenty-four and began writing poetry at the age of thirty-five. His first book of poetry was published in 1959; he went on to publish more than forty-five books of poetry and prose, including Pulp (1994), Screams from the Balcony (1993), and The Last Night of the Earth Poems (1992).
He died of leukemia in San Pedro on March 9, 1994.
Dacă aș spune doar Bukowski, ar fi suficient, mai ales pentru cei care l-au citit și savurat. O colecție de proze scurte, ce sintetizează marile teme ale literaturii sale: femeile, alcoolul, boemia, plăcerea de a trăi, sărăcia și încercarea de a supraviețui. În rolul principal, în majoritatea textelor, celebrul Hank Chinaski. O carte care m-a entuziasmat, asemănătoare cu una din capodoperele sale, ”Femei”.
Deprimant pentru o lectură de început de an, prea puțin amuzant. Monoton în subiecte și personaje: scriitorul ratat ajuns la marginea vieții, alcoolic, mizer, alături de câteva prostituate și 2,3 prieteni la fel de ratați și deprimați. Și tot așa, cale de 250 de pagini.
Contrapondere dură la o imagine de succes a scriitorilor americani și a vieții pe care ar duce-o. Câteva texte bune, însă nu e ceea ce mi-am dorit. Îl prefer pe Bukowski poetul.
Un volum de povestiri scurte semnate Charles Bukowski. Pentru mine, inițierea literară în lumea acestui scriitor controversat. Sunt nuvele bizare, violente, sacadate, cu un fir narativ curmat fără drept la replică, iar "Dragoste la 17,50 $" este de departe, cea mai disturbing dintre toate textele incluse aici. Nu că nu aș cunoaște noțiunea de "fetiș", doar că îți dai seama într-un fel bizar că uneori e mai bine să investești dragoste în obiecte, nu în oameni.
Dat dracu' Bukowski în volumul ăsta, exagerat pe cât se poate, nu neapărat lucrate textele sale, dar au ceva al lor care nu te lasă, care te ațâță, ca atunci când te uiți la ceva la care n-ar trebui, dar nu te poți abține.
Dubiosul ăsta de Bukowski este foarte polarizant. Tehnica lui narativă este una dintre cele mai bune pe care le-am văzut. Creează stările necesare doar cu câteva cuvinte. Spune niște povești scurte memorabile luate și individual, lucru cu care nu se pot lăuda mulți scriitori. Totuși, trebuie să remarc lipsa de substanță a poveștilor. Poate poartă greutate pentru autor și sunt ”relatable”, nu pot spune că am reușit să zic despre ce e vorba în carte, anume care ar fi mesajul. O lectură plăcută, șocantă și amuzantă, deloc o pierdere de timp, însă nu pot spune că ”face lumea un loc mai bun”. Și trebuie neapărat să remarc traducerea, poate mai bine adaptarea, care fac un lucru senzațional în păstrarea autenticității și constanței limbajului.
Când l-am cunoscut pe Randall Harris, avea patruzeci şi doi de ani şi locuia cu o femeie cu părul cărunt, una pe nume Margie Thompson. Margie avea patruzeci şi cinci de ani şi nu era prea chipeşă. Eu editam pe atunci mica revistă Mad Fly şi trecusem pe la ei în încercarea de a face rost de nişte texte de la Randall. Randall era cunoscut ca un izolaţionist, un beţiv, un individ crud şi înverşunat, dar poeziile lui erau brute, brute şi oneste, simple şi barbare. La vremea aia scria ca nimeni altul. Lucra ca funcţionar de expediţii la un depozit de piese auto. M-am aşezat faţă în faţă cu Randall şi Margie. Era şapte şi un sfert seara şi Harris se îmbătase deja cu bere. Mi-a pus o sticlă în faţă. Auzisem de Margie Thompson. Era o comunistă de modă veche, o salvatoare a lumii, o făcătoare de bine. Te puteai întreba ce caută cu Randall, pe care îl durea în cur şi mai şi recunoştea asta. „Îmi place să fotografiez căcatul“, mi-a zis, „asta e arta mea“. Randall începuse să scrie pe când avea treizeci şi opt de ani. La vârsta de patruzeci şi doi, după vreo trei broşurele (Moartea e un câine mai jegos ca ţara mea, Mama s-a futut cu un înger şi Caii sălbatici ai nebuniei), începuse să primească oareşice aprecieri din partea criticilor. Dar el nu dădea doi bani pe scrisul lui şi zicea: „Nus decât un expeditor de piese auto copleşit de o melancolie adâncă“. Stătea cu Margie undeva la curte, într-o dărăpănătură din Hollywood, şi era realmente ciudat. „Pur şi simplu nu-mi plac oamenii“, spunea el. „Ştii, Will Rogers a zis odată «N-am cunoscut niciodată un om care să nu-mi placă». Eu n-am cunoscut niciodată un om care să-mi placă.
Nu-i pentru oricine genul ăsta de literatură, asta e clar. Ca să accepți și (mai ales) să înțelegi ce a scris Bukowski, trebuie să fi trecut prin ceea ce a trecut el sau să ai o anumită înțelepciune a vieții. Poate și o doză considerabilă de empatie. (cine știe?) Altfel, vei găsi în aceste povestiri doar haos și frivolități. Viața nu-i ușoară pentru toată lumea. Scrisul nu-i la îndemâna oricui. Unii oameni sunt puternici, alții clachează, iar ce clachează pot supraviețui mai departe găsindu-și refugiul în droguri sau în băutură (cazul lui Bukowski). Bukovski mai și fabulează pe alocuri (vezi referirea la Hamingway), dar foarte puțin. În mare parte, descrie viața lui prin intermediul unui alter-ego, Henry Chinasky. Una peste alta, am găsit aici câteva idei reale și destul de interesante despre scris și despre scriitori. Ele stau încă în picioare, deși în lumea literaturii, de atunci și până acum, s-au schimbat multe. Acest gen de scriere, taios și obscen pe alocuri, pe mine m-a cam pus serios pe gânduri. E adevărat, în scris se minte mult, se înfrumusețează sau se deformează realitatea, după caz. Ce-ar fi dacă ar avea toți autorii puterea să descrie realitatea așa cum o trăiesc, fără să apleleze la bunul simț și la exagerări?
Sunt familiarizat cu Bukowski, are un stil inconfundabil, dar chiar si asa nu am putut sa dau un rating mai bun. Am apreciat diversitatea povestirilor, unele probabil adevarate iar altele fictiune. Tind sa cred, facand o paralela cu celelalte povestiri ca pe langa "Dragoste la 17,50$" sunt incluse si schite care au fost dezvoltate ulterior, fiindca am avut 2-3 momente de deja vu, in care fie stiam ce urma sa se intample, fie elemente folosite le-am regasit si in "Sunca pe paine" sau "Factotum", vizitele la medic, personajul care nu are niciodata un loc de munca stabil, etc. Cu exceptia unor povesti care ies in evidenta fata de toate celelalte, este destul de monoton. Alcool, mult alcool, problemele care pot aparea in momentul in care consumul nu este controlat,nu doar pe plan personal cat si medical, in acelasi plan cu constientizarea solutiilor care, fara o motivatie imediata, sunt mereu amanate, si pe alocuri cate o crima sau un viol fictive.
E un stil aparte pe care l-am lecturat din curiozitatea de a-i vedea limitele. Apreciez franchețea descrierilor și pot să spun că au fost 2-3 povestioare ce mi-au plăcut. Per total a fost o carte interesantă, dar care nu mi-a adus un plus valoare în viață, ci doar mi-a hrănit curiozitatea.
i’m still wondering whether Bukowski’s protagonists are constantly frustrated due to their complex relationship with masculinity and self-loathing or is it because of the internalized misogyny, which is present throughout the anthology (grobianismul e marca lui Bukowski, știu, dar din păcate stilul lui de scris nu e pentru oricine, iar eu mă regăsesc în această categorie).
...4,5 p ... „Channel 15 are de gând să facă un documentar despre mine. M-am îmbrăcat cu o cămaşă curată şi nouă, iar gagică-mea e plină de energie, e mirobolantă, vibrează la cei treizeci de ani ai ei. Sculptează, scrie şi face dragoste superb. Aparatul de filmat mi se vâră în faţă. Mă prefac că nu-i acolo. Pasagerii ne urmăresc, stewardesele radiază, pământul e furat de la indieni, Tom Mix e mort, iar eu am mâncat un mic dejun pe cinste. Dar nu-mi pot lua gândul de la toţi anii aceia petrecuţi în camere singuratice, unde singurii oameni care îmi băteau la uşă erau fie proprietăresele care cereau chiria restantă, fie FBI-ul. Locuiam alături de şobolani, şoareci şi sticle de vin, iar sângele meu se târa pe pereţi într-o lume pe care nu puteam şi încă nu pot s-o înţeleg. Decât să trăiesc vieţile lor, preferam să mor de foame. Am fugit înăuntrul propriei minţi şi m-am ascuns acolo. Am tras toate obloanele şi m-am holbat la tavan. Când ieşeam, o făceam ca să merg într-un bar unde cerşeam băuturi, făceam combinaţii, luam bătaie pe alei de la bărbaţi bine hrăniţi şi fără griji, de la bărbaţi plicticoşi şi relaxaţi. Ei, am mai şi învins în câteva bătăi, dar numai pentru că eram nebun. Am stat ani întregi fără femei, am trăit cu unt de arahide, pâine veche şi cartofi fierţi. Eram bufonul, neghiobul, idiotul. Voiam să scriu, dar maşina de scris era tot timpul la casa de amanet. Am renunţat şi am băut… Avionul s-a înălţat şi aparatul de filmat a continuat să meargă. Prietena mea şi cu mine stăteam de vorbă. Au venit băuturile. Aveam poezia şi o femeie mişto. Viaţa începea să intre pe un curs normal. Dar capcanele… Chinaski, ai grijă la capcane. A trebuit să lupţi vreme îndelungată ca să aşezi cuvântul aşa cum ţi-ai dorit. Nu lăsa garda jos doar fiindcă ai parte de un pic de adulaţie şi un aparat de filmat. Aminteşte-ţi ce spunea Jeffers: până şi cei mai puternici oameni pot fi prinşi în capcană, precum Dumnezeu când a călcat odată pe pământ.”
Lumea lui Bukowski este una mizeră, inundată de violuri, duhnește a alcool și este invadată de boli, dintre cele mai repugnante. Nimic din ceea ce descrie nu este sfânt. Poate doar două perechi de picioare, „un fund grozav” și un wiskey cu apă de la robinet.
Totuși veți descoperi ceva aparte la el. Un simț al umorului, o ironie și un mod de a se agăța de viață incredibile.
Desi am acordat cartii doar 2* (maybe it's just me!), parte din scrieri imi aduc aminte de unul din regizorii mei preferati - Quentin Tarantino. Totodata, multe din "pastilele" lui Bukowski merita cu prisosinta mai mult (Un functionar cu nasul rosu, Asasinii, Asta l-a ucis pe Dylan Thomas , Barbat, Ceva despre un steag Viet Cong, Diavolul era fierbinte, Dragoste la 17,50$, Hristos pe role, Maja Thurup, Nu te mai holba la tatele mele, domnu', Pittsburg Phill & Co, Singuratate). Enjoy the bad and the ugly!
Am râs enorm de mult pe tot parcursul cărții. Despre viol, băutura, sărăcie, mizerie, exploatare, sclavie și la pachet, cu mult sexism. Chiar dacă și toate cele de mai sus, am concluzionat ca Bukowsky a scris mai mult pentru el, dar foarte bine. Abia aștept să citesc și ceva romane de la el, dar am înțeles că-s puțin mai liniștite.
Dragoste la 17,50$, de Charles Bukowski, a 7-a de la acest scriitor AUTENTIC, a 10-a din 2024.
Acelasi stil inconfundabil, care nu forteaza nimic, care scrie din suflet si pe care il crezi.
Povesti din copilarie, povesti de-ale lui, povesti nebune, povesti de suferinta, povesti de dragoste, povesti din dragoste, povesti fantastice, povesti cu prieteni de-ai lui, povesti despre bautura, povesti despre sex, povesti despre viata reala, povesti despre scris, povestile lui Charles Bukowski.
Citesti o carte de-a lui, o termini, imediat vrei sa incepi alta DACA TE PRINDE STILUL.
jalnic! inteleg că se caută "o realitate șocantă și mizeră", dar faptul că alter ego-ul lui Bukowski, Chinaski, se consideră un scriitor care se confruntă cu nedreptăți inevitabile, din cauza lui sau din cauza celor din jur, e prea previzibil. dacă era o carte reușită, jegul societății, perversitatea si lăcomia aveau un substrat, nu erau pur și simplu acceptate. de-a lungul cărții am sperat să apară măcar o femeie studiată altfel decat cur, bulane și țâțe. am impresia că orice baiețel, consumator de sfaturi despre masculinitate de pe internet, care a trait într-un cămin cu o educație mediocră, ar putea scrie cu lejeritate ceva de genul acesta.👎
Degenerat, conform așteptărilor. A avut altele mai bune. Cred că-i prefer formatele nuvelă/roman, unde povestea are un cap în prima copertă și o coadă în a patra copertă. Genul acesta de compilație de povești scurte are avantajul că poți citi fracturat, dar îmi distrage prea mult atenția. Fiecare vine cu prea multe detalii și prea mulți stimuli, și simt că nu prea merită absorbiți fiindcă oricum totul moare în 8-10 pagini. Simt că îi șade mai bine penița într-un format liniar și lung, cu povești care se ramifică și se descoperă în straturi, în timp. Probabil chestiune de gust personal.
O culegere de povestiri scurte si brutale, in care Chinaski apare in unele din ele, in stilul caracteristic. Daca iti place Bukowski, iti place si cartea asta, daca nu, te va oripila :)).
2 ⭐️ o carte greu de citit, fără noimă pe alocuri și cu un un limbaj nu tocmai drăguț. Cuvântul viol a apărut de nenumărate ori prin carte, la fel și cuvintele căcat și bere. Nu mi-a plăcut cartea.
Deși stilul brutal și foarte vulgar a lui Bukowski este destul de greu de digerat, ideile sale și frumusețea greu de descoperit m-au cucerit. El arată cât de vulnerabil este omul, și cât de indiferentă poate fi societatea. Bukowski abordează teme sociale și filosofice într-un mod barbar și chiar la limita problemelor psihice. Am găsit mult umor și ironie, am descoperit stereotipuri cu care luptă societatea. Această carte a reușit într-un mod deosebit să-mi atragă atenția, să mă pună pe jar și într-un mod ironic să mă sensibilizeze, retrăind alături de narator singurătatea, disperarea, lipsa de inspirație.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Pricep unde pune lupa Bukowski, lumea este asa cum este, cuprinde alcool, violenta, mizerie, abuzuri, violuri... lumea are o parte mizerabila si decazuta, si e socanta expunerea atat de intensa si constanta la partea asta a celor pierduti, damnati, debusolati. Si nu poti prezenta lumea asta cu pudoare si eufemisme, deci Bukowski reuseste sa fie autentic si coerent in ceea ce scrie. Cred ca trebuie sa stii "unde intri" cand il citesti pe acest autor si sa fii pregatit pentru asta...
Este o antologie de povestiri de la marginea societății (la americani, căci la noi marginea e mult în urma lor). Stilul este superb, dar de bostan ce sunt nu am prins ideea.
Sa o recitesc? De ce sa am bănuieli despre mine ca sunt idiot? Nu mai bine sa spulber orice îndoială?