La școală cu Regele Mihai. Povestea Clasei Palatine

by Tudor Vișan-Miu

Istoria cu blazon este istoria elitelor autentice. Este povestea unei lumi care a stralucit prin stil, prin inteligenta, bun-gust si subtilitatea conversatiei din saloane. Este istoria unor oameni care au fost binecuvantati nu numai cu avere si ranguri, ci si cu patriotism, spirit de sacrificiu si simtul datoriei. Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocari, literatura „cu staif", reeditari sau marturii inedite ne vor ajuta sa recuperam istoria dramatica si plina de farmec a vechilor elite romanesti sau de pe alte meleaguri. Purtati de dorinta de a ne aminti cine suntem, sa deschidem vechile cufere ramase de la bunici, sa suflam praful de pe blazon sj sa-l purtam, cu mandrie, pe o carte. „Ca nepot al lui Duiliu Zamfirescu, fac parte dintr-o familie care a profesat scrisul si diplomatia, cum au facut bunicul, tatal, sora si fratele meu. Ca si Regele, si eu am fost pasionat de motoare. I-am fost Mariei Sale coleg, prieten si partener in hobby-ul cu masinile. Regele Mihai a primit, in liceu, o educatie foarte buna si, prin calatoriile din tara, pe care le-am facut impreuna, a ajuns sa cunoasca Romania mai bine decat oricine. Daca il cunosti, cu bunele si relele lui, constati cum calitatile sale sunt mult mai numeroase decat defectele. Noblesse oblige!" - Lascar Zamfirescu, fost elev in Clasa Palatina

Genres: History, Romanian Literature

192 pages, Paperback

Published January 1, 2016

Reviews

[Jovi Ene · Rating 3 out of 5]

Carol al II-lea a avut multe defecte, dar sunt și lucruri pe care le-a făcut bine. Unul dintre acestea este asigurarea unei educații bune pentru fiul său, constituind în acest sens o Clasă Palatină, pentru ca Mihai să învețe din clasa a V-a până în a XII-a, pentru ca apoi să ia bacalaureatul la Palat.
În acest sens, a adunat profesori de seamă, majoritatea de la liceele bucureștene, dar și elevi din toată țara, din aproape toate straturile sociale și etniile prezente în țara noastră.
Foarte tânărul istoric Tudor Vișan-Miu reconstituie această poveste, căutând în arhive sau luând interviuri puținilor supraviețuitori. O carte foarte interesantă, plină de amănunte și informații inedite despre o clasă neobișnuită, dar care l-a călit pe Mihai I.

[Horia Bura · Rating 3 out of 5]

Ținând cont că autorul acestei cărți este un tânar de 20-21 de ani, student al Facultății de Istorie, deci, probabil, viitor istoric, rezultatul este mai mult decât onorabil, ci de-a dreptul meritoriu. Din câte știu eu, această incursiune este singura tratare într-un volum dedicat a acestui subiect, ceea ce s-ar califica în categoria „muncă de pionierat”, în ciuda unor abordări fragmentare anterioare, pe care autorul nu omite a le menționa în finalul cărții.

On the plus side, cercetarea este serioasă, profesionist făcută, prin recurgerea la surse de arhivă, utilizarea și prelucrarea acestora într-un mod corect, consultarea unui consistent aparat critic etc. Stilul prezentării este agreabil, iar narațiunea istorică are fluiditate. De asemenea, această abordare a educației gimnaziale și liceale a Regelui Mihai are meritul de a recupera povestea destinelor interesante ale unora dintre colegii săi, selectați pe sprânceană pentru a-i fi camarazi de școală, în clasa inițiată de Regele Carol al II-lea la Palatul Regal din București și, ocazional, la Palatul Peleș.

Pe de altă parte, secțiunile dedicate vieții și rolului Regelui de după ce a devenit „bacalaureat” sunt oarecum „din alt film”, deși autorul încearcă - firav - să argumenteze necesitatea acestei adăugiri. De fapt, cred eu, cartea ar fi fost prea scurtă - deci, risca să fie luată drept prea puțin serioasă - dacă n-ar fi abordat anumite cărări bine și de mult bătute de alți iluștri înaintași ai lui TVM, anume cele referitoare la rolul Regelui în al II-lea Război Mondial și în anii comunizării ineluctabile a României. Totodată, citarea copioasă din memoriile lui Mircea Ionnițiu, fost coleg de clasă al Regelui și martor la numeroase evenimente istorice importante, precum Actul de la 23 august 1944 ș.a., îmi pare a fi o formulă de a umple ușor și rapid necesarul de pagini al cărții. Firește că cine este interesat de surse istorice quasi-primare despre anii comunizării, va citi direct memoriile unui Ionnițiu sau Mihail R. Sturdza și nu această carte, care, prin însuși titlul ei, ne indică faptul că obiectul de cercetare este cu totul altul. Ceea ce salvează această aproape jumătate de volum este urmărirea vieții unora dintre foștii colegi ai Regelui și intersectarea acestora cu destinul Regelui în triștii ani dintre 1944 și 1947.

Una peste alta, cartea de față reprezintă o apariție editorială binevenită, care reușește să recupereze un subiect de istorie aparent minor/marginal, iar TVM se anunță a fi un promițător istoric, specialist în istoria monarhiei române.

PS: n-am înțeles-o p-aia cu adresa Casei Regale etc., etc., din data de 30 februarie (sic!) 2012! Ce-i asta? O „șopârlă” (a.k.a. eroare deliberată ca să verifice autorul dacă i-a fost citită cu atenție cartea?), eroare a autorului/editorului sau de tipografie? Totuși, sper să fie prima variantă, cu atât mai mult cu cât respectiva dată inexistentă în orice calendar este invocată în mai multe locuri din carte.

[Alexandra Radu · Rating 3 out of 5]

O scriere relativ reușită despre un subiect mai puțin adus în atenția publică. În 1932 Carol al II-lea înființa “Clasa Palatină”, care avea să fie formată din cei mai buni elevi proveniți din categorii sociale și provincii istorice diferite, oglindind astfel o parte considerabilă din Regatul României. Cartea nu se limitează strict la funcționarea acestei școli, ci recreează contextul politic și episoadele tulburi ce au urmat, începând cu susținerea bacalaureatului în 27 iunie 1940, zi în care Consiliul de Coroană accepta ultimatumul sovietic și urmărește destinele foștilor elevi și profesori prin epoca comunistă, după revoluție și până în prezent.

[Alice Coman · Rating 3 out of 5]

2.5

[Ramona Cantaragiu · Rating 3 out of 5]

Cartea pare destul de bine documentată și înțeleg că autorul a încercat să obțină cât mai multe informații cu privire la evenimentele petrecute în clasa palatină, dar m-a lăsat cu dorința de a citi mai mult despre elevii aleși pentru a face parte din clasă, modul în care predau profesorii și drama care se petrecea pe fundal (despărțirea Regelui Mihai de mama lui și relația lui cu Regele Carol al II-lea). Deși nu i-am dat decât trei steluțe, sper tare mult ca cineva să transforme cartea într-un serial. Toată partea cu selecția elevilor, modurile inovative de predare, situația politică, grevele plănuite de elevi etc. ar merita o adaptare.

[Adrian Dobocan · Rating 3 out of 5]

Cine nu poate spune ca Mihaita nu a avut parte de o educatie aleasa?

"Si cand Mihaita se plictisea un profesor citea in locul lui"