Țiganiada

by Ion Budai-Deleanu

Ediție îngrijită de Florea Fugariu
Repere istorico-literare alcătuite de Andrei Rusu

„Nicio alta opera literara romaneasca n-a avut atata ghinion ca Tiganiada, epopee careia i-a trebuit un secol si jumatate pentru a fi recunoscuta drept o mare creatie. [...] Mai poate fascina epopeea astazi? Prin ce anume? Raspunsul se afla intr-o noua lectura a acestei epopei barochiste, poem epic burlesc, (auto)parodic, adevarata «comedie a literaturii», metafictiune sofisticata, cu mai multe niveluri textuale, un vast poem autoreferential scris de primul autor roman cu constiinta textuala.“ (Marius Chivu)

Genres: Romanian Literature, Poetry, Classics, Fiction, 19th Century, Romania, Historical

512 pages, Paperback

First published January 1, 1812

About the author

Ion Budai-Deleanu was a Romanian scholar and poet, born in Transylvania.

He finished an epic poem, entitled Țiganiada ("Gypsy Epic"), about Vlad the Impaler, the medieval ruler of Wallachia.

He promoted the purification of the Romanian language from loanwords, proposing that only borrowings from Italian and French should be permitted. He also strove for the replacement of the Cyrillic script with the Latin alphabet.

Reviews

[Andrei Stoian · Rating 3 out of 5]

Mie încă nu-mi intră în minte, vere; numa atâta precep și eu, că mai bine-i a avea un domn bun decât rău.

Romanian review: Deși mi s-a părut că acțiunea era ușor haotică uneori, cu treceri bruște de la un eveniment la altul, fără ca cel de dinainte să se încheie, a fost o lectură plăcută.
M-a deranjat puțin limbajul învechit, dar nu atât de rău încât să îngreuneze lectura prea mult.
Ion Budai-Deleanu s-a inspirat categoric, printre altele, din Paradisul pierdut a lui Milton, dorindu-și, și reușind, să creeze prima epopee românească în versuri. Se observă, de asemenea, că Ion Budai-Deleanu a fost influențat de Revoluția franceză, dar și de iluminism; un fragment reprezentativ este dezbaterea filosofico-politică dintre țigani dinspre sfârșitul cărții.
Citind la început notele de subsol, nu mi-am dat seama că erau scrise de autor cu un scop; mi s-au părut inutile și, pentru un timp, nu le-am mai citit. Apoi, am realizat scopul lor, așa că am început să le citesc din nou. Fiecare notă era scrisă din perspectiva unui așa zis critic: unul explica cuvintele provenite din limbi străine, unul nu înțelegea nimic din ce citea, altul era un fel de Captain Obvious care efectiv repovestea ce prezentase autorul în versuri. Concluzia pe care am tras-o este că deși, pe de-o parte au îmbogățit lectura, pe de alta întrerupeau șirul evenimentelor și făceau lectura mai dificilă. Eu nu le-am citit chiar pe toate, dar, după părerea mea, dacă nu citești cartea pentru Facultatea de litere sau cu scopul de a scrie un eseu/teză de doctorat (idk), poți să le ignori, nu au legătură cu evenimentele, deși, recunosc, unele au fost foarte amuzante.
În altă ordine de idei, cred că unul dintre scopurile lui Ion Budai-Deleanu a fost să-i compare pe boieri cu o ceată de țigani care se ceartă toată ziua și nu ajung la nicio concluzie, astfel, din cauza lor, domnitorul are și mai multe probleme de rezolvat.
Mi-a plăcut mult dezbaterea filosofico-politică dintre țigani care se sfârșește, bineînțeles, cu o bătaie pe viață și pe moarte cu destul de multe victime.
Am fost aproape să-i dau 4 stele, dar a avut și câteva probleme- pe majoritatea le-am abordat mai sus- așa că pentru mine este o carte de 3.5.



English review: Although I found the plot a bit chaotic at times, with shifts from one event to another before the previous one had concluded, it was an enjoyable read. The outdated language was slightly off-putting, though not to the point of making it too difficult to read.
Ion Budai-Deleanu was clearly inspired by works such as Milton’s Paradise Lost, aiming to—and successfully—create the first Romanian epic in verse. It's also evident that Budai-Deleanu was influenced by the French Revolution and the Enlightenment; a representative passage is the philosophical-political debate among the Roma near the end of the book.
At first, I didn’t realize that the footnotes were included intentionally by the author; they seemed unnecessary, so I stopped reading them. Eventually, I understood their purpose and went back to them. Each note was written from the perspective of a supposed critic: one explained foreign words, another seemed clueless about what he was reading, and yet another, a sort of "Captain Obvious," essentially retold what the author had already presented in verse. My conclusion is that, while they added some depth, they also interrupted the flow of events and made the reading experience a bit more challenging. I didn’t read all of them, and I think unless you’re reading the book for a literature degree or to write a dissertation, you can safely skip them. They don't affect the story, though I admit some of them were quite funny.
On another note, I believe one of Ion Budai-Deleanu’s goals was to compare the nobility to a band of quarreling Roma who argue endlessly without reaching any conclusion, ultimately creating more issues for the ruler to solve.
I especially enjoyed the philosophical-political debate among the Roma, which, of course, ends in a life-and-death brawl with quite a few casualties. I was close to giving it four stars, but with a few issues—most of which I covered above—it ended up being a 3.5 for me.

[andy · Rating 1 out of 5]

bine ca s a terminat repede ca nu mai puteam simteam depresia si reading slump ul cum vine

[Naia Pard · Rating 5 out of 5]

Una dintre cele mai bune scrieri peste care am avut onoarea să dau.
Ironia e la ea acasă, adăpostită sub ghirlande de remărci aspre și tăioase, lângă o vatră de focuri îmbujorate, peste care trec balauri cu căruțe trase în spate.
Țiganiada e genul de carte pe care o citești în stilul "fake it 'til you make it". Nu o începi de plăcere, ci pentru că trebuie.

[Mari࣪ ִֶָ☾. · Rating 1 out of 5]

Idk who’s crazier, me or ion budai-deleanu

[Vlăduț Mihail · Rating 4 out of 5]

Am inceput-o cu o atitudine ostila la inceput, dar apoi m-a captivat. Cel mai simpatic poet Budai Deleanu

[Bea Postelnicu · Rating 2 out of 5]

Flăcărica mai lipsea…

[Alice]

Forgot about this one. Audiobook version saved me

[Sia · Rating 5 out of 5]

O capodopera din foarte multe puncte de vedere!

[Gabriela · Rating 2 out of 5]

Mi-a venit sa mor, n-am sa va mint.

[Radu Cristian · Rating 1 out of 5]

,,Numai Sân Spiridon avea greață" - și eu, Spiridoane, și eu.

[Udrea Maria · Rating 3 out of 5]

Deși nu e în programa de bac, am citit-o pentru școală. Inițial mi s-a părut greoaie, dar pe măsură ce citeam m-a captivat. Îmi place limbajul folosit de poet, care modelează cuvintele în funcție de versuri și rimă, chiar dacă uneori erau de neînțeles. A fost amuzantă și unică prin modul de scriere.

[Gabs · Rating 1 out of 5]

Nah

[Adriana · Rating 4 out of 5]

Surprinzator, uimitor

[queso · Rating 4 out of 5]

Cum aș putea citi poemul lui Budai-Deleanu fără să mă gândesc că însuși titlul e folosit deseori în situații cotidiene pentru a dezumaniza și a marginaliza și mai mult rromii?
Alegoria principală îi are în centru pentru a ilustra haosul și lipsa de organizare a societății neguvernate de principiile iluministe (ceea ce, poate prin prezentismul meu poate prea puternic, mă zgârie). În același timp, e clar că autorul a vrut să satirizeze niște comportamente mult mai generale, nu să adâncească atitudinile rasiste deja existente. Străfundurile iluministe nu m-au mângâiat prea mult, dar așa era epoca!

Cu toate acestea, tot experimentul ăsta literar m-a încântat. Burlescul a înflorit printre aceste versuri. Am iubit certurile și comentariile personajelor notelor de subsol! Zici că erau comentarii de pe Facebook. Am savurat tot universul fictiv a autorului care a cules din izvoare istorice (inventate, cel puțin în legătură cu narațiune centrală) toată acțiunea, toate nivelurile astea textuale mi s-au părut minunate. Este ceva jucăuș în tot poemul, în toate enumerările, artileriile cerești, narațiunile cu Parpangel!

Cred că acest text va putea fi mai bine înțeles cu toate nuanțele lui printr-o lectură (și o societate!) activ antirasistă.

[Nicoleta Bucșă · Rating 2 out of 5]

Maybe the author's idea was good, but I didn't like the way he expressed it.
I think he exaggerated too much , making it look like a chaos of words.

[Mădălina Bejenaru · Rating 5 out of 5]

"Ori la slobozie, sau la moarte!"

[C. · Rating 1 out of 5]

Never again! Noroc cu ursul, mărul și bărbatul;)

[ᯓ✮⋆˙mariah⋆.˚⋆✮⋆.˚]

nu stiu ce am citit

[Mihai]

DNF

O acrinică ordinară care se visează starletă într-un hollywood homerian, dar e de fapt o beată rezemată de un gard putrezit.

[Diana · Rating 1 out of 5]

nu se merita

[Nicoleta Giurgi · Rating 4 out of 5]

Ah! ça ira, ça ira, ça ira,
Les aristocrates à la lanterne!
Ah! ça ira, ça ira, ça ira,
Les aristocrates on les pendra! 🥰🥰

[Roxy Roman · Rating 5 out of 5]

Nu a fost perfectă, dar e genială :)

[Ariana · Rating 3 out of 5]

o carte la care as reveni in diferite circumstante. probabil atunci cand nu sunt presata de a o citi intr-o zi, inainte de testul de lectura💔

[Ardelean Simona · Rating 5 out of 5]

Am descoperit mult prea târziu această Capodoperă ,la sugestia d-lui Cristian Bădiliţă,autorul unei versiuni modernizate .
Am ascutat şi versiunea audio,într-o interpretare de excepţie şi mă bucur că a venit momentul ca opera acestui imens scriitor sa fie recuperata fara trunchieri si intr-o perspectiva adecvata.

[cristinastancu2016 · Rating 3 out of 5]

Dacă nu era acest proiect pentru facultate, cu siguranță nu m-aș fi atins de "Țiganiada". Este un text greoi, scris într-o limbă bolovănoasă, dar cu răbdare, cititorul poate să găsească o anumită satisfacție când se concentrează să decripteze înțelesul din spatele formulărilor învechite ale lui Ion Budai-Deleanu. E însă un act îndrăzneț, inspirat de Homer, o epopee românească despre lașitatea țiganilor. Nu e politically correct, dar cui îi pasă de asta? "Dalba țigănie" nu pare să pună la suflet atâta timp cât rămâne protagonista cărții. Sfat prietenesc: a nu se evita notele de subsol, sunt delicioase și sunt o probă subtilă de teorie literară, așa cum era ea înțeleasă în secolul XVIII. Nu e un experiment îndrăzneț, dar cu siguranță e ceva nou pentru cultura românească din acea vreme. Hipertext all the way și încă unul de bună calitate, chiar hipertext la puterea a doua: sunt referințe frecvente la "Iliada" și de asemenea, o droaie de strategii literare care transformă textul principal într-un obiect de studiu ba ridicol, ba sclipitor. Când citești "Țiganiada", experiența e multi-fațetată: te scufunzi în poveste, dar și în recenzia ei prefabricată, regizată de autorul însuși. Toate obiecțiile tale sunt deja incluse în text, e un Q&A cu anticipație. :))) This is kick-ass!

[Andra · Rating 3 out of 5]

Sincer,mi-a mers greu cartea. Fiindu-mi atât de antipatice operele în versuri, nu o dată am vrut s-o las din mână. Totuși a fost ceva care m-a făcut să ajung la ultimele file. Îmi pare rău că n-am citit mai întâi referințele critice ca să-mi dau seama cu adevărat ce operă măiastră dețin; ceea ce am descoperit abia la sfârșitul celor 400 de pagini și ceea ce mi-a schimbat cu totul părerea asupra acestei opere de referință în literatura românească. Am o deosebită plăcere să-l citez pe Aron Densușianu, care prin intermediul articolului ,,O muză-cenușăreasă" publicat în ,,Cercetări literare" redă următoarele:
,,Un popor prin nimic nu se impune atențiunei mai curând și mai temeinic,decât prin scrieri de valoare.Ci cu toată însemnătatea ce-o au asemeni scrieri pentru înălțarea unui popor în ochii altor popoare,cu toată sărăcia literaturii noastre,s-a întâmplat,faptă tristă și foarte curioasă,totodată,chiar la noi,ca operă însemnată,o adevărată Muză, să zacă ca Cenușareasa după cuptori, neluată în seamă, desprețuită."

[Anchidin Andreea · Rating 3 out of 5]

"În zadar omenirea să plânge
Cumcă a toate mari și mici greșele
Dracul poartă vina, care împinge
Pe om la strâmbătate și rele;
Că cercând lucru în amărunt bine,
Întia pricină din om vine."

[udu · Rating 1 out of 5]

ma multumesc cu rezumatul de pe net

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Epistolie închinătoare
CĂTRĂ MITRU PEREA, VESTIT CÂNTĂREŢ!
Treizăci de ani au trecut, drăguţ Pereo! de când eu fui sâlit a mă înstrăina din ţara mea. De-atunci încoace, usăbite ţări am trăpădat; dar', ca să-ţi arăt în scurt toate păţirile mele, ascultă şi judecă.
Întâi, învitându-mă zburătăţia minţii mele încă necoapte, când să începu războiul cel de pe urmă a nemţilor cu turcii, mă făcui volentiriu. Păciuindu-să apoi lucrurile, precum şti, fiind că primisăm slujbă la austrieni, fui trimis asupra franţozilor şi supt Mantua căzui rob. De-acolo trimis fiind la Gàllia, întru prinsoarea delungată, dobândii prilej a învăţa carte şi mai multe limbi, procopsindu-mă mai vârtos la învăţătura oştenească. În urmă primii slujbă la franţozi şi purtându-mă bine, în scurtă vreme ajunsăi căpitan. În urmă, cu oaste care fu trimisă la Eghipèt, m-aflai şi eu. O, cu câtă bucurie făceam eu acea călătorie, socotind că acolò voi s-aflu doară cuibul strămoşilor noştri şi neamul nostru adevărat!... Căci auzisăm totdeuna, şi deobşte să zice cum că soiul nostru ţigănesc să trage de la Eghipet şi purcede din faraonii cei slăviţi. Însă, iubite Pereo! în zădar fu toată cercarea mea, că nu aflai nici o urmă de adevăraţi strămoşii noştri, şi mă încredinţai, spre mâhnirea mea, cumcă ţiganii noştri şi la Eghipet tot aceiaş sunt ca şi pe la noi, adecă defăimaţi şi de toţi urgisiţi, ce nu vor să păzească nice o rânduială sau să să îmbunătăţeze cu năravuri mai polite sau să-şi lumineze mintea cu învăţături alese. Fiind eu în Eghipet mai la toate bătăliile de faţă, s-au întâmplat pe mine o nenorocire, că trecând un glonţ de tun aproape, mi-au uscat un picior ş'am rămas învalid. Deci am luat slobozie de la slujba oştenească. De-atuncia tot aici sunt, la Eghipet.
Dar, crezi-mă sau ba? cu toate aceste nu-mi pociu scoate din inimă dorul ţării în care m'am născut, şi màcar trăesc aici în prisos de toate, totuş', spre fericirea deplin patria-mi lipseşte.

[G · Rating 5 out of 5]

Cred ca este cam prima carte careia ii acord 5 stele pentru ca am apreciat-o pentru ceea ce ea reprezinta si nu neaparat pentru experienta cititului in sine. Asta deoarece nu se citeste usor, trebuie sa depui efort, dar totusi, pot afirma cu tarie mi-a intrat la suflet atunci cand nu m-am mai grabit sa o termin rapid si mi-am acordat timpul necesar.

Ce m-a determinat sa o apreciez si sa vad dincolo de limbajul arhaic a fost, in primul rand, curajul de care a dat dovada autorul, deoarece a scris aceasta "epopee"pe vremea cand tiganii erau inca in robie pe teritoriul tarii noastre. Rezulta ulterior ca si autorul era tigan, asa cum marturiseste la un moment dat in corespondenta lui. Si nu si-a dorit sa glorifice neamul tiganesc, ci sa il prezinte fix asa cum e, cu bune si cu rele. Istoricul Neagu Djuvara aduce un punct de vedere interesant in cartea O scurta istorie ilustrata a romanilor cum ca nu ar mai trebui sa ii condamnam si sa ii judecam pe tigani pentru comportamentul lor, ci sa vedem asta ca pe un mecanism de aparare pe care au trebuit sa il dezvolte, fiind supusi la chinuri extreme si multe batjocuri pe perioada sclaviei de catre boierimea romaneasca. O buna ilustrare a acestor chinuri si tratament injust apare si in excelentul film Aferim.

Am apreciat poemul si pentru elementele care abunda pe intreg parcusul si care alunga garantat plictisul: Vlad Tepes, turcii, indeletniciri tiganesti, chinurile iubirii si ale dorului, draci, sfinti, rai, iad, descrieri de sisteme politice (si lista poate continua) - unde drama si umorul se impletesc extrem de bine. Editia pe care am citit-o eu este una mai veche care a venit insorita de comentarii si explicatii ce aduc un farmec suplimentar povestirii si chiar si cateva schite.

Nu imi aduc aminte insa sa o fi citit in scoala si e pacat ca nu se promoveaza mai mult aceasta opera. O adaug pe lista de recitit si o recomand cu incredere.