Aştept să crăpi

by Radu Paraschivescu

Un grup de ţărani află noutăţi despre asomarea păsăretului de curte conform directivelor europene şi se iniţiază în tainele jargonului şi birocraţiei. Un invitat la emisiuni în direct e vânat de moderatori nu pentru ce spune, ci fiindcă i se întâmplă să ameţească în studio, ceea ce duce la mari beneficii de rating. Un post TV inaugurează o emisiune despre ultimele zile (sau clipe) ale unor V.I.P.-uri, iar concurenţa răspunde cu o emisiune în care transmite înmormântări. Un preşedinte de federaţie organizează un meci amical cu o naţională africană care se prezintă fără chef şi fără tricouri, dar cu o poftă năprasnică de bomboane. Un tânăr muncitor din Bacău invadează Anglia de unul singur, spre consternarea reporterilor şi parlamentarilor englezi care aşteaptă începutul unui exod la aeroport.

Asta veţi găsi în Aştept să crăpi (de astăzi, în prime-time). Cinci proze alerte şi vesele despre noi şi dereglările noastre. Cinci felii din tortul vieţii româneşti după integrarea în Uniunea Europeană. Cinci cronici ale absurdului, abjecţiei şi dejecţiei. Cinci motive pentru a-ţi dori să pleci din România doar pentru ca, odată trecut de graniţă, să începi să-i duci dorul şi să vrei acasă.

Genres: Fiction, Romanian Literature

200 pages, Paperback

First published November 1, 2016

About the author

Radu Paraschivescu was born in 1960 in Bucharest, and grew up in Lugoj (Timiş), where he suffered a severe regime on home made chocolate, sugar candy and Doboş cake; he was accustomed to the idea that life is sweet and must be greedily crunched.

He is a translator and co-author of two reference works in the sports literature (Larousse Encyclopedia of footbal and Athens Olympic Games in Athens: 1896-2004). He translated nearly sixty books of English, American, Canadian and French authors.

He published two novels (Efemeriada şi Balul fantomelor), a volume of stories about Bucharest (Bazar bizar) and one essay about dishonesty in sports (Fanionul roșu - 2005), for which he received the "Ioan Chirilă" National Award for best sports book of the year.

He also wrote:
Mi-e rău la cap, mă doare mintea - 2007
Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti - 2006
Ghidul nesimţitului - 2006
Dintre sute de clişee - 2009

Reviews

[Alex · Rating 1 out of 5]

Nope, this was not my book. Maybe if I'd still be living in Romania, this book may have had another impact on me. It didnt make me laugh (altough the short stories are supposed to be "funny"). Reading some paragraphs, I had the feeling I hear the sarcastic voices from Europa FM radio station.
Superficial, as if i was watching the news, or reading some newspaper. OK, it is the actual reality from up there but hey, we see that reality every day on TV, on the news, on the internet. If I read a book about that reality, at least it should be literary good (like Lavinia Braniste's works).

[Tulbure Alexandru · Rating 5 out of 5]

razi in hohote (foarte rar pentru o carte)

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

Prozele scurte ale lui Radu Paraschivescu par împrumutate din pastilele lui culese de la politicieni și vedete media: fiecare dintre cele cinci povestiri cuprind o anumită tară a societății românești, fie că este vorba despre situația de la FRF (vă amintiți celebrul meci cu Nigeria din 2005?), fie că e vorba de celebrele cursuri europene sau de Lorin Furtună și tabloidizarea excesivă a emisiunilor TV.
Prozele de aici te amuză la fiecare pagină (deși, normal, e bine să fii măcar puțin informat de ceea ce se întâmplă la TV sau în politică), iar hohotele de râs te apucă încă de la titlul cărții: nu se poate vedea altfel coincidența dintre ”Aștept să crăpi” al lui Radu Paraschivescu și ”Sper să crapi” al celor de la Hotnews. Păi nu asta e esența lumii pseudo-satirico-politice de la noi, o coincidență binevenită?

[Gogu · Rating 3 out of 5]

Biensur, alte epoci i-or fi avut ele pe alde Neculce și Ureche, dar nici timpurile noastre nu se lasă mai prejos. Radu Paraschivescu este, de ani buni, cronicarul eternei și fascinantei tranziții românești. E atât de convingător, că tu, cititorul adică, după ce oftezi și râzi, ești oripilat de ceea ce citești și râzi, îți pocnesc venele de cât de enorm simți și ce monstruos vezi (tradiția, monșer!) și râzi, îți zici că bine, bine, om trăi noi în țara asta plină de mocofani (dintre care cel mai de seamă sunt eu), dar măcar râdem. Că pe alte meleaguri, vai de capul lor, n-au nici măcar de ce să râdă. Excepționaliști suntem, carevasăzică, din tată-n fiu (și din mamă-n fiică, sau cum o fi).
În fine, nu prea mă pricep la satiră, ca s-o spun pe aia dreaptă, așa, exprimat academic, am râs cu muci citind cartea asta.

Sunt cinci povestiri care acoperă vreun deceniu de glorioase sforțări ale neamului, pornind de la 'reciclarea' țăranilor, pardon, fermierilor în conformitate cu normativele, standardele și cerințele Uniunii Europene și sfârșind cu contribuția neoșă (involuntară, ce-i drept) la ghiontul serios dat de Marea Britanie aceleiași Uniuni Europene prin Brexit: deschiderea pieței de muncă pentru cetățenii României și Bulgariei, prilej numai bun pentru ziarele de scandal din insulă, pardon, pentru formatorii de opinie din Marea Britanie, de a ațâța și mai mult furia demnului membru al clasei muncitoare britanice care-și vede locul de muncă în primejdie, țara invadată (din nou).
Celelalte trei povestiri sunt scrise de un 'insider', cum frumos se spune la noi. Om umblat prin studiouri TV, pasionat de fotbal, atent privitor al spectacolului (era să scriu uman, dar nu știu dacă-i cazul) media de pe străvechiul tărâm carpato-danubiano-pontic, Radu Paraschivescu prezintă (uneori, poate, cu o tușă puțin prea groasă, dar asta e, evident, doar gustul meu, și, se știe, gusturile nu se discută, pe la noi poți doar să te caci pe gusturile altora) alte trei străduințe, sforțări (ca să vorbesc și eu ca selecționerul mare iubitor de sinonime) ale neamului: organizarea unui meci amical al echipei naționale de fotbal contra 'supervulturilor' nigerieni, lupta pentru supraviețuire a unui invitat la talcșouri televizate și, tot din domeniul micului ecran (devenit mai mare, intre timp, odată cu fletscrinurile), cursa înarmărilor dintre două televiziuni rivale, ce se apleacă (mai să cadă-n groapă, ce mai) asupra unuia dintre momentele fundamentale, definitorii, de bază, ca să vorbesc așa, din nou ca selecționerul, ale existenței umane. Adică spectacolul morții la români (de astăzi în prime time și în direct).

Hai că bat câmpii, dar e tradiția, ce să-i faci, după cum bine o ilustrează și această carte.

Încă ceva, copii, deschideți caietul de cuvinte frumoase și citate remarcabile și notați: "într-o dimineață veselă ca un tribunal iranian"; " vorbea frișcos"; "un actor expresiv ca o găleată cu ciment". Si câte și mai câte.

[Răzvan Ionescu · Rating 3 out of 5]

O serie de povești scurte care satirizează aspecte ale eternei și fascinantei Românii: presa, țăranul român față în față cu acquis-ul comunitar sau meciul ăla cu Nigeria despre care încă nu pot să cred că s-a întâmplat exact așa cum e relatat aici (și-au imprimat tricourile cu o oră înaintea meciului în Unirea! în Unirea!)

Stilul e hazliu și mucalit, dar nu sunt complet captivat. Probabil pentru că seamănă un pic cam mult cu articolele lui de nonficțiune. Glumele sunt și ele cam facille pe alocuri (nu cred că aia cu invitatul care leșină în direct ar merge. Aia cu înmormântările ar sparge recorduri de audiență)

[Socrate · Rating 3 out of 5]

„Maine-poimaine ne trezim cu Ioropa-n casa si noi ne usuram in fundu' curtii.” Garjoaba daduse abatut din cap — nu din cauza Europei, si nici a closetului primitiv, ci fiindca il astepta un drum cu trenul de la Botosani la Bucuresti, apoi un autobuz pana la Giurgiu si de-acolo inca unul pana la Malu Spart. In asemenea conditii, nu s-ar fi mirat nimeni — iar Garjoaba cu atat mai putin — daca mancarea lui din traista si-ar fi schimbat starea de agregare sau ar fi inceput s-o ia singura din loc, cat era ea de ecologica.

[Paul Ispas · Rating 4 out of 5]

În 2 cuvinte: am râs. În 4 cuvinte: umor mult și inteligent.
Ăsta a fost primul contact cu vreuna dintre cărțile lui Paraschivescu și nu sunt dezamăgit. O recomand cu încredere oricui vrea să se distreze și aș trimite aproape oricare dintre cele 5 povești în manualele de română să suplinească, astfel, categoria ”pamflet”.
Altfel, ca valoare stilistică și literară, sigur lucrările nu sunt la vârful capacității lui Radu.

[Gruia · Rating 2 out of 5]

Paraschivescu scrie ca unul care a auzit un banc bun, dar nu știe să-l povestească. Îmi surâdeau în retrospectivă unele scene, dar textul l-am parcurs cu stoicismul cu care aștepți să termine de vorbit un pensionar pisălog. Impresia e că parcurgi un scenariu greoi care ar fi dat mult mai bine la tv, pe mâna unui regizor priceput.

[Ana · Rating 5 out of 5]

Am ras cu lacrimi citind cartea si mai recitesc fragmente si la fel rad cu lacrimi.
Este amuzanta pana la disperare si adevarata pana in scoarta, anbsurd 100% made in Romania, cu candoarea penibilului autohton si prostia sublimata in semidoctism local.
Trebuie citita - musai! Antidepresiv.

[Catalina · Rating 5 out of 5]

povestiri amuzante despre adaptarea romanilor la modul de viata european

[Mihai · Rating 4 out of 5]

Poveștile, deși imaginare, pot fi ușor confundate cu realitatea românească. Combină cu măiestrie umor cu dramă.