La Sagesse de l'argent

by Bruckner-P

« L’argent est une promesse qui cherche une sagesse. L’expression doit s’entendre au double sens : il est sage d’avoir de l’argent, il est sage de s’interroger sur lui. Il rend tout  homme philosophe malgré lui : bien penser, c’est aussi apprendre à bien dépenser, pour soi et pour autrui. Avec l’argent, nul n’est à l’aise : ceux qui croient le détester l’idolâtrent en secret. Ceux qui l’idolâtrent le surestiment. Ceux qui feignent de le mépriser se mentent à eux-mêmes. Engouement problématique, réprobation impossible. Telle est la difficulté. Mais si la sagesse ne consiste pas à s’attaquer à cela même qui paraît à tous le symbole de la folie, à quoi bon la philosophie ? » P.B.                                                                                                                              

Genres: Nonfiction

320 pages, Paperback

First published April 13, 2016

Reviews

[Vladimir Ghinculov · Rating 5 out of 5]

O carte scrisă în mod surprinzător de un scriitor francez. Nu avem aici o odă a banului ci o analiză nepărtinitoare a calităților monedei și o incursiune savantă în istoria și atitudinile culturale pe care le cauzează. Este o abatere binevenită de la stângismul reflex și puțin idiot al multor, dacă nu a majorității, intelectualilor francezi.

[Takisx · Rating 4 out of 5]

Συναρπαστικός Μπρυκνερ, σε ένα θέμα φωτιά που τα δίνει ολα, κι είναι μέσα στο στοιχείο του. Γιατί τα τελευταία τον έχει πιάσει ενας βαθυτατος συντηρητισμος και έλεγε διάφορα ανοητα, αλλά εδώ τα λέει αλλιώς. Ισως να χει βάλει και το χεράκι της η Σωτη γιατί η μετάφραση τα σπάει. Τρομερός.

*κι αντε του συγχωρούμε τις διάφορες κοινοτοπιες που κατά καιρούς μας σερβίρει. Ας ειναι.

[Lola D. · Rating 3 out of 5]

Malgré un argumentaire parfois un peu confus et répétitif, Pascal Bruckner nous soumet une réflexion somme toute assez complète sur la place de l'argent dans nos sociétés - celle qu'elle a eu, celle qu'elle a et celle qu'elle devrait avoir - soutenant des thèses qui ont pu me surprendre, les trouvant plutôt novatrices, à défaut de les partager complètement :

"L'exubérance puérile de nos élites ne devrait pas nous faire oublier que les riches, de tout temps, ont incarné et porté un art de vivre exemplaire. Ce qu'on doit leur reprocher aujourd'hui, ce n'est pas de vouloir régir le monde, c'est de manquer d'ambition, c'est d'avoir troqué une vaste mission pour des jouissances à courte vue."

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Într-unul dintre rarele lui momente de lirism, Vladimir Ilici Lenin le-a făcut proletarilor, în 1921, următoarea promisiune: înființarea de veceuri din aur pentru toată lumea, odată cu instalarea la putere a comunismului pe plan global, când respectivul metal va fi fost lipsit de orice valoare. Dublu simbol: spațiile cele mai triviale ale societății comuniste vor fi fost din acea clipă la fel de luxoase ca palatele burgheziei. Dar, mai ales, clasa muncitoare avea să se elibereze călcând pe încarnarea
însăși a rapacității umane, blestematul aur ale cărui legături cu analitatea au fost subliniate de către Freud. Socialismul avea să se comporte mai bine decât capitalismul, în același timp descalificând-ul. Detaliu picant: în 2014, femeia de afaceri americană Kim Kardashian și soțul ei, rapperul Kanye West, și-au instalat în reședința lor din Los Angeles veceuri din aur pentru modesta sumă de 550 000 de dolari. Iată că Lenin a fost auzit, dar nu tocmai de cei la care se gândise el. Banul face parte din categoria falselor certitudini. Fiind cu adevărat proletarul existenței, pe cât de necioplit, pe atât de împovărător. Pare ceva de la sine înțeles, cu toate că rămâne un mister aflat cu totul la vedere. Cuvântul în sine conține o minunată ambiguitate: în franceză, amintește de metalul care a servit multă vreme la confecționarea monedelor. Despre ban nu se poate spune nimic fără a afirma și
contrariul: e totodată mizerabil și nobil, ficțiune și realitate. Desparte și leagă între ei oamenii, sperie și când e din abundență și când lipsește. E un bine care face rău, un rău care face bine. Cele dintâi monede, datând, după cum ne spun istoricii, din mileniul al treilea înainte de Christos, în Ur, erau bătute cu efigia lui Ishtar, zeița fecundității și a morții², bizară dualitate. Banul este jargonul comercial universal prin excelență, inteligibil peste tot: fiecare îl poate mânui, oricare i-ar fi limba, religia, îl poate converti instantaneu din străfundurile deșertului până în insulele cele
mai îndepărtate. În primul rând, implică încredere. La Roma, primele monede aveau o legătură
nemijlocită cu proprietarii lor, de creditul de care aceștia se bucurau. În ziua de azi, desprinse de etalonul lor în aur, au valoarea conformă cu sănătatea națiunilor care le emit. Haloul lor este amprentat de sacralitate, întrucât încarnează un popor sau o comunitate precisă. Banul spune o dublă poveste: cea a stăpânilor care-i strivesc pe cei excluși de la bunăstarea eternă mulțumită mijloacelor lor financiare. Cea a oprimaților care se eliberează de apăsarea stăpânilor grație independenței monetare. În primul caz, este o putere care înrobește; în cel de-al doilea, o putere care eliberează. Acesta-i este și echivocul: când este condamnat, se naște dorința de a-l apăra; când este apărat, se naște dorința de a-l ataca. La fel ca sexul, își depășește înțelesul, generează o multitudine de sinonime care, însă, nu indică niciodată cu adevărat ce înseamnă: mălai, biștar, lovele, pițule, parai, mangoți, marafeți, gologani. Și asta-n toate limbile.

[Sandrine · Rating 2 out of 5]

L’argumentaire est long et répétitif : à chaque chapitre Pascal Bruckner souligne encore et encore les paradoxes de l’argent.
La réflexion est intéressante mais aucun de ses propos n’est étayé par des chiffres, nulle réflexion sur ce que faire de l’argent coûte à la planète ou au système (aux états par exemple).
Bref une réflexion sur le plan strictement individuel qui manque de profondeur collective.
Pas inintéressant mais pas franchement intéressant non plus.

[Daniel Gusev · Rating 5 out of 5]

The philosophy of money through the ages

Proposing different lenses on money and it's role for society, demonstrated by French and American history, the book drives interesting thoughts on where modern algorithms of consumptions can lead the society and what virtues would they promote.

[Despoina Stratigis · Rating 4 out of 5]

A condense narrative of human perception of money. Brukner starts from the very start quoting biblical references on how men substituted power with symbols and in a way how this affected morality and ethos .
An interesting read.

[Alexis Passas · Rating 3 out of 5]

Ενδιαφέρουσα παρουσίαση της σημασίας του χρήματος και του πλούτου

[Joan Selhi · Rating 4 out of 5]

An interesting exploration on the subject.

[Iulia · Rating 4 out of 5]

O lectură provocatoare, explorează tabu-urile privind banii, într-o abordare transversală peste economie, istorie, filosofie, spiritualitate, cultură, totul integrat în modernism.
Analizând, metacognitiv, polarități existențiale, cum ar fi: bogăție - sărăcie, altruism - egoism, muncă - moștenire, autorul adresează, direct, concis, nefiltrat, principalele frici ale individului și reflectarea lor în societate.
Aparent despre materialism, cartea constituie o incursiune spirituală peste secole de civilizație umană.

[Florin Murarașu-Catană · Rating 4 out of 5]

This is an excellent essay analysing the way we interact with money and how they have always influenced our minds and the development of humans throughout history.