Jurnalul primei mele morți

by Ioana Duda

Matilda, e exact cum ai spus: nimeni nu poate salva pe nimeni altcineva. Poti suferi impreuna cu ei, dar nu ii poti salva. Ii mai poti alina, ca atunci cand faci un calmant unui bolnav in chinuri, dar efectul trece si doare din nou. In fata suferintei si a mortii suntem singuri. De abia atunci suntem cu adevarat singuri.

„Aceasta este o carte. Nu va luati dupa spusele personajului principal, „eu nu sunt scriitoare“, sunt doar cuvintele unui personaj, iar personajele nu scriu carti. Aceasta este o carte pe care o veti iubi, asta dupa ce veti trece prin a va placea foarte mult, a nu o putea lasa din mana, a intra in panica atunci cand n-o gasiti pe noptiera, pe masa ori in geanta, a cita din ea, a zambi la amintirea anumitor pasaje si alte manifestari ale indragostirii la prima vedere. O veti iubi, va va obseda si o veti si visa. Nu asa se manifesta o iubire omeneasca adevarata?“ – Ana Barton

„Citeste-o numai dupa ce ti-ai scos masca pe care o porti prin lume. Daca esti printre norocosii carora le vorbeste pe limba lor, cartea asta s-ar putea sa te invete sa arzi, asadar sa te salveze.“ – Cristina Nemerovschi

Genres: Romanian Literature, Fiction

208 pages, Paperback

Published October 1, 2016

About the author

Aș fi vrut să studiez teatru. M-am hotărât prea târziu. Așa că am dat examen la Jurnalism. În 2002. În 2006 eram absolventă a Facultații de Jurnalism și Limba Engleză din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Am lucrat mulți ani în presă. Apoi m-am îndrăgostit și am renunțat la tot. Am plecat peste o mare și câteva țări. Mai precis în Italia. M-am reîntors după trei ani. Nu mai voiam presă scrisă. Știam că nu se poate trăi decent din asta. Așa că m-am angajat într-o multinațională.
După vreo șapte luni, am avut o tentativă de suicid. Cu pastile și alcool. Prea slab. Alcoolul. Când m-am trezit, după vreo două zile, m-am uitat pe geam. Și mi-am dat seama cât de norocoasă sunt că încă pot să văd soarele, copacii, să o pup pe mama și să îi spun că o iubesc.
Prietena mea cea mai bună mi-a dat numărul unui psihoterapeut. El m-a «deblocat». Mi-a spus, acum aproape patru ani: «Scrie». Și am început. De atunci nu m-am mai oprit. A fost ca și când am început să curg din mine. Am explodat. Și o fac în fiecare zi. Respir. Mănânc. Iubesc. Rănesc. Părăsesc. Fac sex. Fumez. Beau. Ca să scriu. E cauza mea finală. Mă scriu. Și sper să mă opresc doar când o să mor. Și asta pentru că nu știu dacă dincolo ne dau ăștia laptop, sau telefon, sau hârtie și pix ca să putem scrie. Dacă o fi dincolo.

Reviews

[Emilia Muller]

În limba română - http://bombitaluivladmusatescu.blogsp...

In English - http://bombitaluivladmusatescuenglish...

[Stefi]

Am tras câteva concluzii după ce am terminat cartea:

1. O iubesc necondiționat pe Valentina!
2. Vreau ca Matilda să fie prietena mea cea mai bună!
3. Dacă aș avea un înger păzitor, probabil că ar fi identic cu cel din carte! Sarcastic și cu replicile la el!
4. Orice s-ar întâmpla în viață, există și zile bune și trebuie să pornim de la ideea asta atunci când ajungem la capătul puterilor și credem că nimeni și nimic nu va schimba o anumită situație peste care nu știm cum să trecem.
5. Vreau să citesc toate cărțile Ioanei Duda! M-a cucerit!

Recenzia completă: https://booksandstuffblogsite.wordpre...

[Arianna Suduc]

pur și simplu uau. plâng și simt
și sunt
și atât

[Cristina Costache]

Poate ca mi-at fi placut un pic mai mult cand aveam <25 de ani sau mai putin. Atinge multe teme puternice, doar ca, din pacate, nu a reusit sa ma castige, abia asteptam sa se termine, stilul de scriere a fost repulsiv.

[Cosmin]

Jurnalul unei morți, jurnalul unei învieri. O poveste colorată și profundă ce se coboară asupra-ți asemenea unei avalanșe de sentimente și trăiri. O carte încântătoare printre ale cărei rânduri îți lași sufletul să zboare, să se îmbete din izvorul melancoliei și al revoltării. O istorie fascinantă despre iubire, familie, rănile trecutului și despre cum trebuie întotdeauna să renaști din propria cenușă asemenea Păsării Phoenix...

[Dumitrita Socianu]

O carte care te lasă fără cuvinte. Un roman care te învăță ce e speranța. O lectură uimitoare!

[fata.dintre.file]

Jurnalul primei mele morți este cea mai profundă carte citită de mine în ultima perioadă, iar asta spune multe, deoarece în ultimele luni am parcurs foarte multe cărți bune, intense, profunde, care te răscolesc și pe care vei vrea să le recitești imediat ce le-ai terminat. Iar cartea Ioanei Duda este cel mai veridic exemplu. Te sfâșie, dar te și recompune. Este o contradicție greu de explicat în cuvinte și doar atât mai pot spune: citiți-o, pentru că merită.

Recenzia completa: http://twistinmysobriety-alexa.blogsp...

[Mihaela]

Carte scrisă pe nerăsuflate. Citită pe nerăsuflate.
Felicitări!

[Stil de scriitor]

Este un roman destul de subțire care m-a atras în primul rând prin titlul neobișnuit, Jurnalul primei mele morți. Mă așteptam să fie o carte destul de simplă, care nu necesită atenție deosebită atunci când o citești și cam așa a fost.

http://stildescriitor.ro/blog/2017/11...

[Dragoș Filioreanu]

*uitasem să dau aici steluțele*

Atât ,,Jurnalul primei mele morți", cât și autoarea lui constituie ceva cu totul și cu totul inedit pentru contemporanul mult prea monoton și nesincer cu care suntem obișnuiți. ~cronică + impresii de la lansare to come~

[Roxana Serban]

Cat de mult mi-au placut cartile Ioanei Duda.
Mi-a placut ea, asa cum ni s-a aratat, fara perdea, fara inhibitii, autentica, reala si oarecum vulgara.
Mi s-a parut oarecum ca vocea Ioanei Duda este acea voce din interior, pe care multe dintre noi incercam sa o reprimam.
Poate sa spuna cine ce-o vrea, dar eu de abia astept ca femeia asta sa mai scrie inca o carte.

[Andrei Cioată]

Profund.
Și-asta este totul!

[Dana Gabriela]

*Dar iubirea nu are logică. Iubirea există.... Iubirea rabdă. Iubirea așteaptă. Iubirea nu întreabă, pentru că nu are nevoie de răspunsuri. Iubirea nu-i cu dubii. Își este sieși suficientă. Iubirea tace și freacă jegul.*