What do you think?
Rate this book
Miercuri, respiram
Pentru şase tinere, se apropie Ziua Z. O aşteaptă de mult, o visează, toate speranţele şi temerile lor se îndreaptă în aceeaşi direcţie. Dar sunt departe de a fi pregătite! Se înscriu, deci, la un ultim şi intens antrenament. Primesc muniţie adecvată, echipament specializat, o instructoare pe măsură şi numărătoarea inversă începe. Numai că acolo, în casa aproape conspirativă în care se întâlnesc în fiecare miercuri, nu are loc vreo competiţie, dimpotrivă, între ele se înfiripă o prietenie aşa cum se întâmplă numai în momentele de cumpănă ale vieţii. Toate problemele şi secretele celor şase viitoare mame ies la iveală şi se complică şi mai mult pe ultima sută de metri. Dar după crizele de râs sau de plâns împreună, cele şase noi prietene încearcă din răsputeri să se ajute între ele. Rămâne de văzut dacă şi cum vor rezolva milioanele de încurcături la timp pentru a ajunge cu bine la destinaţia finală: Maternitatea. Miercuri, respirăm este un roman palpitant şi realist în acelaşi timp, cu personaje memorabile şi întâmplări ca-n viaţă, scris azi şi aici, pentru cititoarele de azi şi de aici.
256 pages, Hardcover
First published November 11, 2016
9 people are currently reading
299 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 72 reviews
January 4, 2017
Un chick lit bine scris care vine să pună bazele unei nişe care lipsea la noi - cartea comercială, optimistă, cu happy end, care să facă femeile să viseze. Nu neg că un final mai în coadă de peşte ar fi fost mai valoros din punct de vedere literar (şi poate ar fi creat premizele unei a doua cărţi), dar recunosc că m-am bucurat de deznodământul facil care le-a condus pe toate cele şase protagoniste către viaţa fericită pe care o meritau.
Nu m-am putut identifica cu niciun personaj şi m-a iritat imaginea de ansamblu cu toate cele şase născând natural dintr-un singur icnet (cu o singură excepţie, dar insignifiantă în tabloul general), alăptând fericite din prima clipă, descurcându-se singure, cu zâmbete împlinite pe chip - nu cred că redă o imagine realistă, ci mai degrabă una dezirabilă dar care poate stârni frustrări în rândul mamelor care nu au trecut aşa uşor printr-o naştere şi perioada imediat următoare. În plus, nu ajungem să forăm prea adânc în sufletele lor, aflăm doar ce ne împărtăşeşte personajul povestitor, o sumă de aprecieri şi judecăţi subiective. Deşi cartea abordează şi subiecte dureroase (adulter, boală gravă, moarte, pierderea unui copil nenăscut, violenţă domestică), ele sunt tratate relativ superficial, accentul punându-se, de fapt pe prietenia dintre cele şase femei, acesta fiind, de fapt personajul principal.
De asemenea, m-au deranjat clişeele - spitalul privat foarte amabil şi curat versus spitalul de stat împuţit şi cu personal de doi lei (în capitală). Aici pot contrazice - am născut în spital de stat şi m-am simţit ca la hotel, atât ca tratament cât şi în ceea ce priveşte condiţiile. Cred că e o prejudecată care nu ar trebui încurajată, mai ales de un lider de opinie ca Ioana.
Întrevăd un viitor la fel de optimist şi pentru această carte, un al doilea volum sau poate un film. Romanul se pretează a fi transformat în scenariu, are tot ce-i trebuie: o acţiune alertă, personaje care pot deveni plăcute de public, câteva fundaluri care să stânească oooh şi aaah (un dressing plin de haine, o casă cu magnolie în faţă, o vilă într-o zonă rezidenţială, o mansardă boemă, cafenele pitoreşti, la care se adaugă detaliile adorabile care stârnesc şi mai multe suspine: un platou cu creveţi, un câine bleg, o pisică leneşă, o scenă de sex haioasă. Casele de film de la noi ar fi fraiere să nu cumpere drepturile, presimt că filmul (dacă ar fi bine realizat şi cu actorii potriviţi) ar umple sălile de cinema.
Nu m-am putut identifica cu niciun personaj şi m-a iritat imaginea de ansamblu cu toate cele şase născând natural dintr-un singur icnet (cu o singură excepţie, dar insignifiantă în tabloul general), alăptând fericite din prima clipă, descurcându-se singure, cu zâmbete împlinite pe chip - nu cred că redă o imagine realistă, ci mai degrabă una dezirabilă dar care poate stârni frustrări în rândul mamelor care nu au trecut aşa uşor printr-o naştere şi perioada imediat următoare. În plus, nu ajungem să forăm prea adânc în sufletele lor, aflăm doar ce ne împărtăşeşte personajul povestitor, o sumă de aprecieri şi judecăţi subiective. Deşi cartea abordează şi subiecte dureroase (adulter, boală gravă, moarte, pierderea unui copil nenăscut, violenţă domestică), ele sunt tratate relativ superficial, accentul punându-se, de fapt pe prietenia dintre cele şase femei, acesta fiind, de fapt personajul principal.
De asemenea, m-au deranjat clişeele - spitalul privat foarte amabil şi curat versus spitalul de stat împuţit şi cu personal de doi lei (în capitală). Aici pot contrazice - am născut în spital de stat şi m-am simţit ca la hotel, atât ca tratament cât şi în ceea ce priveşte condiţiile. Cred că e o prejudecată care nu ar trebui încurajată, mai ales de un lider de opinie ca Ioana.
Întrevăd un viitor la fel de optimist şi pentru această carte, un al doilea volum sau poate un film. Romanul se pretează a fi transformat în scenariu, are tot ce-i trebuie: o acţiune alertă, personaje care pot deveni plăcute de public, câteva fundaluri care să stânească oooh şi aaah (un dressing plin de haine, o casă cu magnolie în faţă, o vilă într-o zonă rezidenţială, o mansardă boemă, cafenele pitoreşti, la care se adaugă detaliile adorabile care stârnesc şi mai multe suspine: un platou cu creveţi, un câine bleg, o pisică leneşă, o scenă de sex haioasă. Casele de film de la noi ar fi fraiere să nu cumpere drepturile, presimt că filmul (dacă ar fi bine realizat şi cu actorii potriviţi) ar umple sălile de cinema.
October 21, 2017
Oooffff... nu :((
Mi-e foarte dragă Ioana, pentru cum scrie pe blog, pentru cum încearcă să educe oamenii, pentru comunitatea pe care a creat-o, pentru că e din orașul meu natal... Dar nu poți să faci literatură de calitate când scoți 5 cărți pe an. Iar cartea asta parcă e scrisă de o liceană cu aspirații de scriitoare, nu de un om care și-a consacrat toată viața scrisului. Nu are nici o legătură cu scriitura de calitate de pe blog, mi-e greu să cred că a ieșit din condeiul aceleiași persoane.
„Romanul” acesta e o telenovelă prost scrisă, complet nerealistă. Toată lumea are un final fericit. Toată lumea primește exact ce își dorește. Toate nasc ușor, toate alăptează din secunda 1, toate își dau seama că viața de mamă (chiar și single) e cea mai minunată experiență ever...
Miruna e prea Ioana, tot din Moldova, aceeași poveste cu sarcina pierdută, cu tatăl care apare din senin și toată lumea îl iartă instant... iar restul personajelor, din păcate, sunt clișee umblătoare. Prea multe și complet nememorabile, fără substanță. Eu sincer habar n-am nici acum care-i Gabi și care-i Raluca, personajele sunt foarte puțin dezvoltate pentru a face o impresie durabilă. Poate că ar fi fost mai bine ca, în loc de 6, să fie 3, hai 4. Ar fi lăsat o altă impresie, ar fi avut timp autoarea să dezvolte mai mult povestea fiecăreia. Finalul e mult prea grăbit, ultimul capitol pare scris în 10 minute, pe genunchi în stația de metrou.
Aș fi vrut mai mult realism în poveste: toate au cărți de vizită? pe bune? Veronica e de la 70 de km de București, dar folosește expresii moldovenești în conversațiile cu mama ei. Miruna pleacă de acasă fără portofel și telefon, dar cumva-cumva face cumpărături... și multe altele.
Cu foarte mare regret, cartea asta e un mare nu. Nici măcar nu pot să-i zic chiklit. E literatură pentru gospodine casnice nemulțumite de viață și pentru gravide needucate care visează că totul o să fie perfect.
Mi-e foarte dragă Ioana, pentru cum scrie pe blog, pentru cum încearcă să educe oamenii, pentru comunitatea pe care a creat-o, pentru că e din orașul meu natal... Dar nu poți să faci literatură de calitate când scoți 5 cărți pe an. Iar cartea asta parcă e scrisă de o liceană cu aspirații de scriitoare, nu de un om care și-a consacrat toată viața scrisului. Nu are nici o legătură cu scriitura de calitate de pe blog, mi-e greu să cred că a ieșit din condeiul aceleiași persoane.
„Romanul” acesta e o telenovelă prost scrisă, complet nerealistă. Toată lumea are un final fericit. Toată lumea primește exact ce își dorește. Toate nasc ușor, toate alăptează din secunda 1, toate își dau seama că viața de mamă (chiar și single) e cea mai minunată experiență ever...
Miruna e prea Ioana, tot din Moldova, aceeași poveste cu sarcina pierdută, cu tatăl care apare din senin și toată lumea îl iartă instant... iar restul personajelor, din păcate, sunt clișee umblătoare. Prea multe și complet nememorabile, fără substanță. Eu sincer habar n-am nici acum care-i Gabi și care-i Raluca, personajele sunt foarte puțin dezvoltate pentru a face o impresie durabilă. Poate că ar fi fost mai bine ca, în loc de 6, să fie 3, hai 4. Ar fi lăsat o altă impresie, ar fi avut timp autoarea să dezvolte mai mult povestea fiecăreia. Finalul e mult prea grăbit, ultimul capitol pare scris în 10 minute, pe genunchi în stația de metrou.
Aș fi vrut mai mult realism în poveste: toate au cărți de vizită? pe bune? Veronica e de la 70 de km de București, dar folosește expresii moldovenești în conversațiile cu mama ei. Miruna pleacă de acasă fără portofel și telefon, dar cumva-cumva face cumpărături... și multe altele.
Cu foarte mare regret, cartea asta e un mare nu. Nici măcar nu pot să-i zic chiklit. E literatură pentru gospodine casnice nemulțumite de viață și pentru gravide needucate care visează că totul o să fie perfect.
February 10, 2017
Un fel de chick lit, dar destul de slab. Sper ca nu e aceasta directia in care vrea sa o ia autoarea.
Personaje si poveste neverosimile (o doamna care la al 4-lea copil se duce sa faca un curs Lamaze :)); cele 6 femei care se intalnesc la curs devin toate prietene de suflet in 2-3 saptamani; personajul principal - Miruna - este bineinteles prietena perfecta, toate celelalte ii povestesc cele mai intime sau dureroase amanunte despre viata lor imediat dupa ce au cunoscut-o. Deasemenea, nici una dintre femei nu cere ajutorul familiei/altor prieteni pentru problemele lor, ci Miruna este omniprezenta si le rezolva pe toate).
Ma asteptam la altceva, stiind cum scrie autoarea pe blog-ul ei. Am citit si prima carte (O sa te tin in brate..), care a fost mult mai ok, cu emotie, cu povesti haioase, realiste, sincere. Chiar ma asteptam la altceva cand am cumparat cartea "Miercuri, respiram"
Pretul este mult prea mare pentru ce ofera. La pretul acesta cumpar carti de autori de top, totusi.. Stiu ca editarea unei carti cu nu stiu ce coperta costa, dar hai totusi sa platim pretul corect si pentru continutul cartii.
Personaje si poveste neverosimile (o doamna care la al 4-lea copil se duce sa faca un curs Lamaze :)); cele 6 femei care se intalnesc la curs devin toate prietene de suflet in 2-3 saptamani; personajul principal - Miruna - este bineinteles prietena perfecta, toate celelalte ii povestesc cele mai intime sau dureroase amanunte despre viata lor imediat dupa ce au cunoscut-o. Deasemenea, nici una dintre femei nu cere ajutorul familiei/altor prieteni pentru problemele lor, ci Miruna este omniprezenta si le rezolva pe toate).
Ma asteptam la altceva, stiind cum scrie autoarea pe blog-ul ei. Am citit si prima carte (O sa te tin in brate..), care a fost mult mai ok, cu emotie, cu povesti haioase, realiste, sincere. Chiar ma asteptam la altceva cand am cumparat cartea "Miercuri, respiram"
Pretul este mult prea mare pentru ce ofera. La pretul acesta cumpar carti de autori de top, totusi.. Stiu ca editarea unei carti cu nu stiu ce coperta costa, dar hai totusi sa platim pretul corect si pentru continutul cartii.
November 24, 2016
O carte pe care am lasat-o cu greu din mana, o gasca de fete frumoase, destepte si gravide, cu vieti suprinzatoare, care trec prin intamplari haioase, dar si dramatice. Este despre prietenie, relatii, greutati si ajutor.
January 5, 2025
O poveste sinceră despre viața de femeie însărcinată și provocările care pot interveni. Mi-a plăcut tare mult cum a relatat Ioana poveștile celor 6 femei. Fiecare cu povestea ei de viață, cu probleme cu care se confruntă zilnic.
Am adorat și aprob mult ideea asta puternică de comunitate, de propriul sat pe care trebuie să ți-l construiești ca să ai parte de ajutor și suport. Un sat care te ajută și pe tine ca femeie dar și ca mamă și soție.
Mi s-a părut destul de aproape de realitate și siguranță voi mai citi ce scrie Ioana.
Las aici câteva pasaje pe care mi le-am salvat ca să vedeți cum e cartea:
“De atât avea ea nevoie. Să fie frumoasă pentru cineva, pentru că, din păcate, pentru ea însăși n-avea să fie frumoasă niciodată.”
“Mergem pe stradă cu durerile noastre surde și nici nu le bănuim pe ale celor din jur. Îi invidiem pentru viețile lor, pe care le bănuim perfecte, pentru că doar durerea noastră o putem simți cu adevărat. Dar viața perfectă nu există. Mă gândeam la noi șase, femei diferite, cu vieți diferite, femei normale, cu nimic speciale sau deosebite, adunate împreună la un curs oarecare, într-o casă oarecare, veche și anonimă.
Șase povești, fiecare cu durerea ei, mai mare sau mai mică, fiecare uriașă pentru cea care o trăiește. Un bărbat violent. O casă pierdută. O altă familie, o viață parelelă. O amantă. Un copil bolnav de leucemie. O viață traumatizată de accidente, morți și dispariții, a mea.
Oamenii au nevoie de mai multă empatie si înțelegere. Să o simtă pentru ceilalți si să o primească înapoi de la ei.”
“Ați observat cum oamenii, când simt deopotrivă fericire și nervi, aleg să și-i exprime doar pe cei din urmă? Ca de exemplu atunci când afli că ai luat bacul cu notă mare, dar prietena ta care era mult mai slabă la învățătură decât tine a reușit să ia o notă mult mai mare ca tine. Sau când îți găsești in sfârșit cheia de la masină, dar faptul că ai găsit-o în lada cu nisip a pisicii te enervează mai mult decât te bucură faptul că n-ai pierdut-o de tot. Când primești jobul pe care țo l-ai dorit, dar salariul e mai mic decât sperai. Când afli că puiul din burtă e sănătos, iar în aceeasi seară, bărbatul te anunță ca se mută cu amanta.”
“…ascultarea adevarata e despre celălalt. Ascultarea adevarata este cea care are ca scop înțelegerea celuilalt, nu corectarea lui. Vrei să afli si sa accepți emotiile lui, nu sa îi oferi solutiile tale. El are nevoie sa poată spune orice fără teama că va fi judecat. Vocea din capul tău trebuie sa tacă atunci când celălalt vorbeste. Trebuie să faci eforturi să dai la o parte prejudecățile tale, experientele tale, valorile tale. Nu e despre tine. Poti să nu spui nimic. E important sa fii acolo, să nu scapi nici un cuvânt, degeaba omul acela se dezbracă in fata ta dacă tu in acel timp îți rulezi in cap lista de cumpărături pentru vacanță. Trebuie să primești tot ce ti se oferă cu răbdare si curiozitate, sa iei informațiile intime care ți se oferă si să dai la schimb acceptare. Nu-i deloc usor, dar in ziua aceea am reușit să ascult cu inima.”
Am adorat și aprob mult ideea asta puternică de comunitate, de propriul sat pe care trebuie să ți-l construiești ca să ai parte de ajutor și suport. Un sat care te ajută și pe tine ca femeie dar și ca mamă și soție.
Mi s-a părut destul de aproape de realitate și siguranță voi mai citi ce scrie Ioana.
Las aici câteva pasaje pe care mi le-am salvat ca să vedeți cum e cartea:
“De atât avea ea nevoie. Să fie frumoasă pentru cineva, pentru că, din păcate, pentru ea însăși n-avea să fie frumoasă niciodată.”
“Mergem pe stradă cu durerile noastre surde și nici nu le bănuim pe ale celor din jur. Îi invidiem pentru viețile lor, pe care le bănuim perfecte, pentru că doar durerea noastră o putem simți cu adevărat. Dar viața perfectă nu există. Mă gândeam la noi șase, femei diferite, cu vieți diferite, femei normale, cu nimic speciale sau deosebite, adunate împreună la un curs oarecare, într-o casă oarecare, veche și anonimă.
Șase povești, fiecare cu durerea ei, mai mare sau mai mică, fiecare uriașă pentru cea care o trăiește. Un bărbat violent. O casă pierdută. O altă familie, o viață parelelă. O amantă. Un copil bolnav de leucemie. O viață traumatizată de accidente, morți și dispariții, a mea.
Oamenii au nevoie de mai multă empatie si înțelegere. Să o simtă pentru ceilalți si să o primească înapoi de la ei.”
“Ați observat cum oamenii, când simt deopotrivă fericire și nervi, aleg să și-i exprime doar pe cei din urmă? Ca de exemplu atunci când afli că ai luat bacul cu notă mare, dar prietena ta care era mult mai slabă la învățătură decât tine a reușit să ia o notă mult mai mare ca tine. Sau când îți găsești in sfârșit cheia de la masină, dar faptul că ai găsit-o în lada cu nisip a pisicii te enervează mai mult decât te bucură faptul că n-ai pierdut-o de tot. Când primești jobul pe care țo l-ai dorit, dar salariul e mai mic decât sperai. Când afli că puiul din burtă e sănătos, iar în aceeasi seară, bărbatul te anunță ca se mută cu amanta.”
“…ascultarea adevarata e despre celălalt. Ascultarea adevarata este cea care are ca scop înțelegerea celuilalt, nu corectarea lui. Vrei să afli si sa accepți emotiile lui, nu sa îi oferi solutiile tale. El are nevoie sa poată spune orice fără teama că va fi judecat. Vocea din capul tău trebuie sa tacă atunci când celălalt vorbeste. Trebuie să faci eforturi să dai la o parte prejudecățile tale, experientele tale, valorile tale. Nu e despre tine. Poti să nu spui nimic. E important sa fii acolo, să nu scapi nici un cuvânt, degeaba omul acela se dezbracă in fata ta dacă tu in acel timp îți rulezi in cap lista de cumpărături pentru vacanță. Trebuie să primești tot ce ti se oferă cu răbdare si curiozitate, sa iei informațiile intime care ți se oferă si să dai la schimb acceptare. Nu-i deloc usor, dar in ziua aceea am reușit să ascult cu inima.”
July 21, 2020
De fiecare data când descopăr lucrări bune a autorilor contemporani ma simt atât de mândra de ei, pentru ca in secolul nostru in care sunt publicate multe prea multe cărți fără valoare, emoția care o trăiești descoperind o carte frumoasa e din zona infinitului. Mai mult ca atât, cartile pentru copii scrise de aceasta autoare sunt și preferatele copiilor mei așa ca nu am cum sa nu o pun in lista autorilor preferați.
“Miercuri,respiram” e o carte ușurică, plină de emoții atât colorate cât și mai sumbre, cu secvențe in care s-ar regăsi aproape orice mamica.
E vorba despre un grup de graviduțe care fac cunoștința la un curs de pregătire maternala și de unde începe lunga lor călătorie in lumea prieteniei. 🙂 Fiecare mamica este diferită in felul sau, cu o sarcina unica(ca de altfel cum e și fiecare sarcina din luma), și fiecare având anumite probleme in viața.
Dar primind sprijinul unei alteia reușesc sa ajunga cu bine și sa treacă toate obstacolele chiar dacă au de înfruntat și greutățile sarcinii.
Aceasta carte de fapt mi-a reamintit de o situație similară din viața mea. Pe când eram însărcinată cu primul copil, am avut un grup de mamici(toate insarcinate cam in același termen) care ne-am cunoscut pe un forum(pe atunci astea erau mai in voga decât grupurile pe Facebook) și cu care am păstrat relația Chiar și după nastere, in timp ce ne Creșteau picii și chiar și pana acum. Așa ca citind aceasta carte nu pot sa nu îmi amintesc cât de recunoscătoare sunt ca fac parte din acest “cuibușor” căci așa îl numim noi ❤️
#cristinaciteste
dnf
January 24, 2024Nope
April 8, 2018
Cartea aceasta m-a ținut în suspans câteva zile. Inițial, când am început să o citesc, mă gândeam: iar despre maternitate... Însă pe parcursul lecturii am înțeles că „Miercuri, respirăm” nu e doar despre maternitate, ci e despre puterea unei femei de a învinge totul, de a o lua de la capăt și de a merge înainte. Iar în carte exemplele sunt 6 la număr.
Este un roman capivant, ce oferă lecții de viață frumoase și interesante.
Este un roman capivant, ce oferă lecții de viață frumoase și interesante.
January 26, 2019
Un roman palpitant ce emană atât de multă căldură, amuzament, emoții şi stări de bine! Am savurat cu mult drag povestea celor 6 femei cu burtici. Un microunivers simpatic, energic şi plin de peripeții incredibile.
March 4, 2017
O carte perfecta pentru gravidute, scrisa lejer insa cu suflet.
May 21, 2021
Cartea e foarte amuzanta si e o lectura usoara, placuta.
Actiunea se petrece prea repede, chiar daca e o carte, parca totul e pe repede inainte. Unele parti parca nu se potrivesc, cum e faza cu Tudor, care e vindecat in cateva saptamani, asta mi s-a parut chiar exagerat, si magnoliul inflorit la final de mai in Bucuresti, zapada care se topeste la final de aprilie. Unele chestii parca nu se potrivesc cu realitatea obiectiva oricum o pui, sunt prea fortate.
Actiunea se petrece prea repede, chiar daca e o carte, parca totul e pe repede inainte. Unele parti parca nu se potrivesc, cum e faza cu Tudor, care e vindecat in cateva saptamani, asta mi s-a parut chiar exagerat, si magnoliul inflorit la final de mai in Bucuresti, zapada care se topeste la final de aprilie. Unele chestii parca nu se potrivesc cu realitatea obiectiva oricum o pui, sunt prea fortate.
November 24, 2016
O carte care te deconecteaza complet, care reuseste sa te transpuna in poveste ca si cand faci parte din ea. E greu sa nu te identifici cu vreun personaj, fiecare din ele avand o poveste de viata cat se poate de reala. Umorul cu care este prezentata intreaga poveste te face sa nu mai vrei sa lasi cartea din mana. Pe scurt: mi-a placut la nebunie si mi-a parut tare rau ca s-a terminat...
October 23, 2017
Doar fiindca esti faimos pe online si in comunitatea de mamici care ar păpa orice, nu te apuca de literatura. Stiu la ce te gandesti, daca tot iti citesc enșpe mămici blogul, de ce sa nu iti iasa si tie un ban cinstit.... dar nu e asa. Cine citeste literatura nu poate citi aceasta carte si viceversa.
April 14, 2019
Mi.a starnit interesul de la prima pagina, cand un bebe se naste intr.un taxi in aceeasi zi cu mine.
Cartea Ioanei Chicet-Macoveiciuc, Miercuri respiram este povestea a 6 viitoare mame, care se intalnesc la un curs in care vor sa invete ce inseamna a avea un bebelus.
Fiecare mamica vine cu povestea lor de viata; Veronika casatorita cu un turc care munceste mult, are alti copii cu prima sotie;
Angela, femeia casnica agresata de sot, al carei sot moare de inima;
Cornelia, mama care a ramas insarcinata de gura sotului, acum risca sa piarda casa; Miruna, mamica care a pierdut o sarcina in evolutie si acum este din nou insarcinata;
Raluca, mamica care asteapta gemeni, afla ca sotul ei iubesc pe altcineva si Gabi, mamica care nu stie al cui copil asteapta, al sotului sau al amantului, care afla o veste cutremuratoare, baiatul ei de acasa Tudor, sufera de leucemie.
O carte cu povesti de viata dramatice, povestite intr.o modalitate usor comica.
O carte care a reusit sa.mi smulga cateva lacrimi cand am aflat ca Tudor si.a revenit dupa boala grava si le multumeste mamicilor ca l.au ajutat sa stranga bani pt operatie.
Nu sunt mamica si cartea mi.a facut pielea de gaina, o re cu draga inima tuturor mamicilor si nu numai.
Cartea Ioanei Chicet-Macoveiciuc, Miercuri respiram este povestea a 6 viitoare mame, care se intalnesc la un curs in care vor sa invete ce inseamna a avea un bebelus.
Fiecare mamica vine cu povestea lor de viata; Veronika casatorita cu un turc care munceste mult, are alti copii cu prima sotie;
Angela, femeia casnica agresata de sot, al carei sot moare de inima;
Cornelia, mama care a ramas insarcinata de gura sotului, acum risca sa piarda casa; Miruna, mamica care a pierdut o sarcina in evolutie si acum este din nou insarcinata;
Raluca, mamica care asteapta gemeni, afla ca sotul ei iubesc pe altcineva si Gabi, mamica care nu stie al cui copil asteapta, al sotului sau al amantului, care afla o veste cutremuratoare, baiatul ei de acasa Tudor, sufera de leucemie.
O carte cu povesti de viata dramatice, povestite intr.o modalitate usor comica.
O carte care a reusit sa.mi smulga cateva lacrimi cand am aflat ca Tudor si.a revenit dupa boala grava si le multumeste mamicilor ca l.au ajutat sa stranga bani pt operatie.
Nu sunt mamica si cartea mi.a facut pielea de gaina, o re cu draga inima tuturor mamicilor si nu numai.
August 5, 2019
Mie mi-a plăcut, am râs in hohote, dar m-a și emoționat. E o lectura ușoară, deconectantă!
February 19, 2017
Mie imi place de Ioana - Printesa Urbana care scrie pe blog. Imi placea foarte mult sa citesc postarile vechi, cand descria mai mult viata ei cotidiana. Sunt bine venite si articolele documentate dar uneori mi se par prea sterile. Prima ei carte mi-a placut mult. Erau bucati sincere din ea adunate laolalta, bucati de articole dintre cele mai amuzante si vindecatoare. Apoi am citit acest roman. A durat mai mult pana sa ma apuc de el caci aveam mai multe la rand. E un roman usor, modul de scriere caracteristic Ioanei, fain de parcurs. Insa mie personal nu mi-a placut foarte mult sa o regasesc pe Miruna - Ioana aici.. As fi vrut un personaj nou, care sa fie detasat de propria ei persoana si de experientele ei pentru ca deja pe ea o cunoastem bine din prima carte si de pe blog. Am vazut povestea Mirunei ca pe ceva repetitiv, lucru care nu mi-a placut. In al doilea rand m-au suparat cliseele si replicile care mi-au dat impresia ca le-am mai citit din alte parti, cum ar fi cea in care Miruna povesteste de primul ei iubit care o pacaleste ca face clatite cu ma-sa si ea il prinde cu alta si il sfideaza si il face de rusine cu o replica legata de sexul acestuia. Nu mi-a placut nici atitudinea fata de cele care aleg din start cezariana si nici cea legata de alaptat ( chiar cred ca fiecare e stapan pe corpul propriu si daca faci un copil si nu il nasti natural si nu il alaptezi nu te face mai putin mama si nu inseamna automat ca nu il iubesti enorm si neconditionat). Comparatia maternitate de stat - privata a fost iar un pic dusa in extrem. Revenind la alaptat, curios cum pentru toate a fost un cer senin si a mers totul struna. In rest, a fost destul de palpitant prin prisma celorlalte personaje, cu dezvaluiri si actiuni neasteptate. Nu am inteles totusi cum a putut Veronica sa il lase pe Ahmet al ei sa plece fara nicio explicatie dupa gasirea fotografiei cu cealalta familie :)) a lasat imaginea ca Veronica era o sclava care nu merita o explicatie pe moment si nici nu indraznea sa dea cu el de pamant de frica sa nu-si piarda inelul cu diamant si hainele perfecte. Iar Carmen care venise la un curs de nastere naturala, alaptare si ingrijire bebe cand ea stabilise din start ca nu vrea sa auda de nici un lucru de genul asta ... Si Angela care venea la curs dupa 3 nasteri doar ptr ca a castigat un concurs le Facebook (!!!). Per total a fost totusi ok, fluid, placut la citit, relaxant. Sunt sigura ca e un inceput promitator pentru Ioana si ii doresc mult succes pe viitor!
May 29, 2018
Am inceput cartea intr-o miercuri in vacanta, am terminat-o vineri. A fost clar un page turner :) dar mi s-a parut putin ... neverosimila? comerciala? nu stiu cum sa definesc senzatia de neincredere pe care o aveam citind cate un eveniment sau altul (mai ales happy end-ul fiecareia). Nu (prea) au existat personaje negative; nu prea au avut substrat personajele, erau cam stereotipe. Nu m-am putut identifica cu nici una din cele 6 gravide - desi am nascut de doua ori.
Am inceput cu negativele, dar adevarul e ca mi-a placut povestea in sine. Mi-a placut enorm si autenticitatea autoarei, am recunoscut-o in multe aspecte ale Mirunei. Cred ca intr-un fel mi-a placut si happy-endul general, mai avem nevoie si de asa ceva din cand in cand :)
Una peste alta, o lectura placuta.
Am inceput cu negativele, dar adevarul e ca mi-a placut povestea in sine. Mi-a placut enorm si autenticitatea autoarei, am recunoscut-o in multe aspecte ale Mirunei. Cred ca intr-un fel mi-a placut si happy-endul general, mai avem nevoie si de asa ceva din cand in cand :)
Una peste alta, o lectura placuta.
June 29, 2017
O lectură foarte relaxantă, plină de umor și intrigi imprevizibile.
Despre 6 femei însărcinate care se împrietenesc la un curs de Lamaze și datorită căruia, în scurt timp, devin cele mai bune prietene. Își împărtășesc secrete, devin părtașe la schimbările care au loc în viața lor. Te simți în largul tău citind această carte. Personajele sunt frumos construite, cu principii diferite de viață.
E o carte despre familie, despre viața cu toate situațiile ei plăcute sau mai puțin, o retrospectivă a realității noastre de zi cu zi.
Despre 6 femei însărcinate care se împrietenesc la un curs de Lamaze și datorită căruia, în scurt timp, devin cele mai bune prietene. Își împărtășesc secrete, devin părtașe la schimbările care au loc în viața lor. Te simți în largul tău citind această carte. Personajele sunt frumos construite, cu principii diferite de viață.
E o carte despre familie, despre viața cu toate situațiile ei plăcute sau mai puțin, o retrospectivă a realității noastre de zi cu zi.
June 6, 2019
O carte nepretențioasă, care se simte ca un aliat pentru câteva zile în perioada sarcinii.
Da, trebuie să suspenzi starea de neîncredere când unele mici lucruri par că nu se leagă, da, are iz telenovelistic, dar până la urmă multă din cultura pe care o consumăm cu plăcere are acest atribut - ușor de primit pentru o perioadă în capul tău, aka "telenovelistic".
Are și pasaje foarte mișto scrise, cu meditații asupra vieții. O recomand fără ezitări.
Da, trebuie să suspenzi starea de neîncredere când unele mici lucruri par că nu se leagă, da, are iz telenovelistic, dar până la urmă multă din cultura pe care o consumăm cu plăcere are acest atribut - ușor de primit pentru o perioadă în capul tău, aka "telenovelistic".
Are și pasaje foarte mișto scrise, cu meditații asupra vieții. O recomand fără ezitări.
February 6, 2021
M-a dezamăgit. O carte care lasă impresia că bifează fiecare capitolaș să ajungă la o încheiere. Destinele mămicilor sunt prea puțin credibile. Unele par a fi pur și simplu un exces de imaginație. Totuși voi citi și ultimul roman al Ioanei, "Semn că te am", după care nu cred că voi mai putea consuma ceva "de consum".
January 5, 2022
Un roman senzațional, emoționant și plin de umor.
Cursul Lamaze unește șase graviduțe adorabile, deosebite și atât de diferite. Viețile lor aparent perfecte sunt tulburate de diverse probleme, suferințe, momente dramatice. În mod surprinzător toate lucrurile se aranjează frumos.
Cursul Lamaze unește șase graviduțe adorabile, deosebite și atât de diferite. Viețile lor aparent perfecte sunt tulburate de diverse probleme, suferințe, momente dramatice. În mod surprinzător toate lucrurile se aranjează frumos.
December 30, 2024
Este o carte despre fricile maternității, cu bune și rele. O carte despre șase destine, fiecare cu povestea sa. Chiar mi-a plăcut. Atât stilul, cât și felul în care au fost construite personajele. Recomand
April 24, 2021
Este o comedie romantica. Relaxanta, dar cam neverosimilă - totul e bine când se termină cu bine
May 30, 2024
Ce carte caldă! Acesta a fost gândul meu la începutul și la finalul romanului „Miercuri, respirăm” de Ioana Chicet-Macoveiciuc, o apariție editorială marca Univers. Șase femei fac cunoștință în cadrul unui curs de Lamaze (Pentru cine nu știe, un curs Lamaze este o formă de pregătire pentru naștere, destinată să ofere informații și tehnic să încurajeze nașterea naturală și sănătoasă. Metoda Lamaze se concentrează pe învățarea tehnicilor de respirație, relaxare și alte strategii pentru a ajuta la gestionarea durerii în timpul travaliului). Șase femei care sunt atât de diametral diferite, atât de absorbite de propriile lor vieți, încât par de-a dreptul orbite, pierdute în propriile lor simțăminte.
Veronica este o femeie elegantă, genul care parcă e scos din vitrina unui magazin elegant. Miruna este naratoarea și femeia care luptă cu anxietatea provocată de moartea primului ei copil, dar care reușește cumva să unească acest grup de femei profund gravide. Angela este o tipă împământată, genul de femeie care poate intra direct în luptă și care își ocrotește copiii cu orice preț. Carmen e carieristă și fiică de nomenclaturiști, o femeie care știe cât costă fericirea, iar copilul care urmează să apară nu e neapărat scopul ei central în viață. Raluca are mania controlului, iar Gabi e o profesoară cu apetit bun pentru ce e dulce.
La distanță de aproape 4 ani de când am devenit mamă, resimt acest roman ca pe o aducere aminte a veșnicelor grupuri cu mămici super informate. Acele locuri obscure din internet unde se fac schimb cu pozele celor mici, meniuri cu stele Michelin și veșnicile acuzații că „nu ești suficient de mamă, dacă cel mic nu merge la 8 luni”. Știu că duc la extremă acest monolog, dar, fie vorba între noi, femeile chiar poate fi foarte bizare în raport cu alte femei, mai ales când gustă din toate plăcerile maternității.
Cu toate că scoate în față absolut toate clișeele legate de creșterea copiilor, cartea Ioanei Chicet-Macoveiciuc este mai degrabă despre nevoia noastră de a nu ne pierde în clipa când pornim pe această cale deloc ușoară de a ne pune pe picioare odraslele. În plus, pe fundal descoperim dramele celor șase femei care nu mai așteaptă pe nimeni să le scoată de la ananghie, ci dimpotrivă își iau viețile în mâini și se mișcă tot înainte.
Îmi place la cărțile Ioanei că sunt de-o sinceritate debordantă, că n-au nimic din covârșitoarea dramaturgie cu care ne-au învățat alte scriitoare. Sunt scrise din perspectiva femeilor care își clădesc viețile prin prisma provocărilor care le sunt puse înainte de societate. Perfecționism matern, așteptări enorme, depresie – toate aceste teme sunt cumva un fundal în care se mișcă personajele.
„Miercuri, respirăm” e o gură proaspătă de aer, o supapă prin care să ajungem la cea mai simplă concluzie: facem atât cât putem și asta e normal. Dacă ești mămică, soție, fiică, atunci această carte ți se potrivește mănușă. S-ar putea să empatizezi cu unele personaje, s-ar putea să le urăști de-a dreptul pe altele, iar asta e absolut firesc. La final, te vei bucura că le-ai aflat istoria și, cine știe, vei împărți această carte cu oamenii care fac diferența.
Veronica este o femeie elegantă, genul care parcă e scos din vitrina unui magazin elegant. Miruna este naratoarea și femeia care luptă cu anxietatea provocată de moartea primului ei copil, dar care reușește cumva să unească acest grup de femei profund gravide. Angela este o tipă împământată, genul de femeie care poate intra direct în luptă și care își ocrotește copiii cu orice preț. Carmen e carieristă și fiică de nomenclaturiști, o femeie care știe cât costă fericirea, iar copilul care urmează să apară nu e neapărat scopul ei central în viață. Raluca are mania controlului, iar Gabi e o profesoară cu apetit bun pentru ce e dulce.
La distanță de aproape 4 ani de când am devenit mamă, resimt acest roman ca pe o aducere aminte a veșnicelor grupuri cu mămici super informate. Acele locuri obscure din internet unde se fac schimb cu pozele celor mici, meniuri cu stele Michelin și veșnicile acuzații că „nu ești suficient de mamă, dacă cel mic nu merge la 8 luni”. Știu că duc la extremă acest monolog, dar, fie vorba între noi, femeile chiar poate fi foarte bizare în raport cu alte femei, mai ales când gustă din toate plăcerile maternității.
Cu toate că scoate în față absolut toate clișeele legate de creșterea copiilor, cartea Ioanei Chicet-Macoveiciuc este mai degrabă despre nevoia noastră de a nu ne pierde în clipa când pornim pe această cale deloc ușoară de a ne pune pe picioare odraslele. În plus, pe fundal descoperim dramele celor șase femei care nu mai așteaptă pe nimeni să le scoată de la ananghie, ci dimpotrivă își iau viețile în mâini și se mișcă tot înainte.
Îmi place la cărțile Ioanei că sunt de-o sinceritate debordantă, că n-au nimic din covârșitoarea dramaturgie cu care ne-au învățat alte scriitoare. Sunt scrise din perspectiva femeilor care își clădesc viețile prin prisma provocărilor care le sunt puse înainte de societate. Perfecționism matern, așteptări enorme, depresie – toate aceste teme sunt cumva un fundal în care se mișcă personajele.
„Miercuri, respirăm” e o gură proaspătă de aer, o supapă prin care să ajungem la cea mai simplă concluzie: facem atât cât putem și asta e normal. Dacă ești mămică, soție, fiică, atunci această carte ți se potrivește mănușă. S-ar putea să empatizezi cu unele personaje, s-ar putea să le urăști de-a dreptul pe altele, iar asta e absolut firesc. La final, te vei bucura că le-ai aflat istoria și, cine știe, vei împărți această carte cu oamenii care fac diferența.
April 12, 2022
𝙳𝚎𝚗𝚒𝚜𝚎 𝚜̦𝚒 𝙲𝚛𝚊𝚒𝚐 𝚊𝚞 𝚘 𝚟𝚒𝚊𝚝̦𝚊̆ 𝚊𝚙𝚊𝚛𝚎𝚗𝚝 𝚏𝚛𝚞𝚖𝚘𝚊𝚜𝚊̆, 𝚘 𝚜𝚒𝚝𝚞𝚊𝚝̦𝚒𝚎 𝚖𝚊𝚝𝚎𝚛𝚒𝚊𝚕𝚊̆ 𝚜𝚊𝚝𝚒𝚜𝚏𝚊̆𝚌𝚊̆𝚝𝚘𝚊𝚛𝚎, 𝚜𝚞𝚗𝚝 𝚛𝚎𝚜𝚙𝚎𝚌𝚝𝚊𝚝̦𝚒 𝚜̦𝚒 𝚊𝚙𝚛𝚎𝚌𝚒𝚊𝚝̦𝚒 𝚍𝚎 𝚌𝚎𝚒 𝚍𝚒𝚗 𝚓𝚞𝚛. 𝙳𝚒𝚗 𝚙𝚊̆𝚌𝚊𝚝𝚎, 𝚛𝚎𝚕𝚊𝚝̦𝚒𝚊 𝚌𝚎𝚕𝚘𝚛 𝚍𝚘𝚒 𝚜𝚘𝚝̦𝚒 𝚎𝚜𝚝𝚎 𝚝𝚘𝚝 𝚖𝚊𝚒 𝚛𝚎𝚌𝚎 𝚌𝚞 𝚏𝚒𝚎𝚌𝚊𝚛𝚎 𝚣𝚒 𝚌𝚊𝚛𝚎 𝚝𝚛𝚎𝚌𝚎, 𝙲𝚛𝚊𝚒𝚐 𝚙𝚛𝚎𝚏𝚎𝚛𝚊̂𝚗𝚍 𝚍𝚒𝚜𝚝𝚊𝚗𝚝̦𝚊 𝚍𝚎𝚌𝚊̂𝚝 𝚒𝚗𝚝𝚒𝚖𝚒𝚝𝚊𝚝𝚎𝚊 𝚏𝚊𝚖𝚒𝚕𝚒𝚎𝚒. 𝙽𝚒𝚌𝚒 𝚖𝚊̆𝚌𝚊𝚛 𝚌𝚎𝚒 𝚍𝚘𝚒 𝚋𝚊̆𝚒𝚎𝚝̦𝚒 𝚊𝚒 𝚕𝚘𝚛 𝚗𝚞 𝚛𝚎𝚞𝚜̦𝚎𝚜𝚌 𝚜𝚊̆ 𝚒̂𝚕 𝚒̂𝚖𝚙𝚕𝚒𝚗𝚎𝚊𝚜𝚌𝚊̆ 𝚒̂𝚗𝚝𝚛𝚞 𝚝𝚘𝚝𝚞𝚕.
❁❁❁ 𝙳𝚎𝚗𝚒𝚜𝚎 𝚜𝚞𝚙𝚘𝚛𝚝𝚊̆ 𝚛𝚊̆𝚌𝚎𝚊𝚕𝚊 𝚕𝚞𝚒 𝙲𝚛𝚊𝚒𝚐, 𝚙𝚕𝚎𝚌𝚊̆𝚛𝚒𝚕𝚎 𝚕𝚞𝚒 𝚍𝚎 𝚊𝚌𝚊𝚜𝚊̆ 𝚜̦𝚒 𝚎𝚜𝚌𝚑𝚒𝚟𝚊̆𝚛𝚒𝚕𝚎 𝚝𝚘𝚝 𝚖𝚊𝚒 𝚍𝚎𝚜𝚎 𝚍𝚎 𝚕𝚊 𝚛𝚎𝚜𝚙𝚘𝚗𝚜𝚊𝚋𝚒𝚕𝚒𝚝𝚊̆𝚝̦𝚒𝚕𝚎 𝚌𝚊𝚜𝚎𝚒, 𝚙𝚛𝚎𝚏𝚎𝚛𝚊̆ 𝚜𝚊̆ 𝚜𝚞𝚏𝚎𝚛𝚎 𝚒̂𝚗 𝚝𝚊̆𝚌𝚎𝚛𝚎 𝚜𝚙𝚎𝚛𝚊̂𝚗𝚍 𝚌𝚊̆ 𝚒𝚞𝚋𝚒𝚛𝚎𝚊 𝚜𝚊, 𝚜̦𝚒 𝚊 𝚌𝚘𝚙𝚒𝚒𝚕𝚘𝚛, 𝚎𝚜𝚝𝚎 𝚜𝚞𝚏𝚒𝚌𝚒𝚎𝚗𝚝𝚊̆ 𝚙𝚎𝚗𝚝𝚛𝚞 𝚊𝚌𝚎𝚜𝚝𝚊. 𝙳𝚊𝚛, 𝚒̂𝚗𝚝𝚛-𝚘 𝚜𝚒𝚗𝚐𝚞𝚛𝚊̆ 𝚌𝚕𝚒𝚙𝚊̆, 𝚝𝚘𝚝𝚞𝚕 𝚊𝚟𝚎𝚊 𝚜𝚊̆ 𝚜𝚎 𝚗𝚊̆𝚛𝚞𝚒𝚎 𝚒̂𝚗 𝚓𝚞𝚛𝚞𝚕 𝚕𝚘𝚛, 𝙳𝚎𝚗𝚒𝚜𝚎 𝚜̦𝚒 𝚌𝚘𝚙𝚒𝚒𝚒 𝚏𝚒𝚒𝚗𝚍 𝚙𝚛𝚒𝚗𝚜̦𝚒 𝚒̂𝚗𝚝𝚛-𝚞𝚗 𝚟𝚊̂𝚛𝚝𝚎𝚓 𝚍𝚎 𝚖𝚒𝚗𝚌𝚒𝚞𝚗𝚒, 𝚒̂𝚗𝚝𝚛𝚎𝚋𝚊̆𝚛𝚒, 𝚏𝚛𝚒𝚌𝚒 𝚜̦𝚒 𝚗𝚎𝚙𝚞𝚝𝚒𝚗𝚝̦𝚎.
✿✿✿ 𝙲𝚛𝚊𝚒𝚐 𝚊𝚛𝚎 𝚞𝚗 𝚊𝚌𝚌𝚒𝚍𝚎𝚗𝚝 𝚍𝚎 𝚖𝚊𝚜̦𝚒𝚗𝚊̆ 𝚒̂𝚗𝚐𝚛𝚘𝚣𝚒𝚝𝚘𝚛, 𝚒̂𝚗 𝚞𝚛𝚖𝚊 𝚌𝚊̆𝚛𝚞𝚒𝚊 𝚒̂𝚜̦𝚒 𝚙𝚒𝚎𝚛𝚍𝚎 𝚖𝚎𝚖𝚘𝚛𝚒𝚊. 𝙲𝚑𝚒𝚊𝚛 𝚍𝚊𝚌𝚊̆ 𝚛𝚊̆𝚗𝚒𝚕𝚎 𝚏𝚒𝚣𝚒𝚌𝚎 𝚜𝚞𝚗𝚝 𝚒𝚖𝚎𝚗𝚜𝚎, 𝚒̂𝚗𝚐𝚛𝚒𝚓𝚒𝚛𝚎𝚊 𝚖𝚎𝚍𝚒𝚌𝚊𝚕𝚊̆, 𝚍𝚊𝚛 𝚖𝚊𝚒 𝚊𝚕𝚎𝚜 𝚍𝚛𝚊𝚐𝚘𝚜𝚝𝚎𝚊 𝚏𝚊𝚖𝚒𝚕𝚒𝚎𝚒 𝚒̂𝚒 𝚍𝚊𝚞 𝚙𝚞𝚝𝚎𝚛𝚎 𝚍𝚎 𝚊 𝚖𝚎𝚛𝚐𝚎 𝚒̂𝚗𝚊𝚒𝚗𝚝𝚎. 𝙸̂𝚗𝚜𝚊̆, 𝙳𝚎𝚗𝚒𝚜𝚎 𝚗𝚞 𝚒̂𝚜̦𝚒 𝚙𝚘𝚊𝚝𝚎 𝚕𝚞𝚊 𝚐𝚊̂𝚗𝚍𝚞𝚕 𝚍𝚎 𝚕𝚊 𝚣𝚒𝚞𝚊 𝚊𝚌𝚌𝚒𝚍𝚎𝚗𝚝𝚞𝚕𝚞𝚒 𝚜̦𝚒 𝚒̂𝚖𝚙𝚛𝚎𝚓𝚞𝚛𝚊̆𝚛𝚒𝚕𝚎 𝚒̂𝚗 𝚌𝚊𝚛𝚎 𝚊𝚌𝚎𝚜𝚝𝚊 𝚜-𝚊 𝚙𝚛𝚘𝚍𝚞𝚜. 𝙸𝚗𝚜𝚝𝚒𝚗𝚌𝚝𝚞𝚕 𝚒𝚒 𝚜𝚙𝚞𝚗𝚎 𝚌𝚊̆ 𝚊𝚌𝚎𝚜𝚝𝚎 𝚗𝚎𝚌𝚞𝚗𝚘𝚜𝚌𝚞𝚝𝚎 𝚗𝚞 𝚜𝚞𝚗𝚝 𝚍𝚎 𝚋𝚞𝚗 𝚊𝚞𝚐𝚞𝚛, 𝚍𝚊𝚛 𝚒̂𝚗𝚌𝚎𝚊𝚛𝚌𝚊̆ 𝚜𝚊̆ 𝚒̂𝚜̦𝚒 𝚖𝚊𝚜𝚌𝚑𝚎𝚣𝚎 𝚗𝚎𝚍𝚞𝚖𝚎𝚛𝚒𝚛𝚒𝚕𝚎, 𝚌𝚞 𝚊𝚝𝚊̂𝚝 𝚖𝚊𝚒 𝚖𝚞𝚕𝚝 𝚌𝚞 𝚌𝚊̂𝚝, 𝙲𝚛𝚊𝚒𝚐 𝚎𝚜𝚝𝚎 𝚌𝚘𝚖𝚙𝚕𝚎𝚝 𝚜𝚌𝚑𝚒𝚖𝚋𝚊𝚝 : 𝚎𝚜𝚝𝚎 𝚒𝚞𝚋𝚒𝚝𝚘𝚛, 𝚝𝚊𝚗𝚍𝚛𝚞, 𝚌𝚊𝚕𝚍, 𝚍𝚘𝚛𝚗𝚒𝚌 𝚍𝚎 𝚊𝚙𝚛𝚘𝚙𝚒𝚎𝚛𝚎, 𝚊𝚜̦𝚊 𝚌𝚞𝚖 𝚗𝚞 𝚊 𝚖𝚊𝚒 𝚏𝚘𝚜𝚝 𝚍𝚎 𝚖𝚞𝚕𝚝 𝚝𝚒𝚖𝚙. 𝙲𝚊̂𝚗𝚍 𝚒̂𝚗𝚜𝚊̆ 𝚒̂𝚗𝚝𝚛𝚎𝚋𝚊̆𝚛𝚒𝚕𝚎 𝚗𝚎𝚛𝚘𝚜𝚝𝚒𝚝𝚎 𝚌𝚊𝚙𝚊̆𝚝𝚊̆ 𝚛𝚊̆𝚜𝚙𝚞𝚗𝚜, 𝚏𝚊̆𝚛𝚊̂𝚖𝚊 𝚍𝚎 𝚕𝚒𝚗𝚒𝚜̦𝚝𝚎 𝚍𝚒𝚗 𝚏𝚊𝚖𝚒𝚕𝚒𝚊 𝚕𝚘𝚛 𝚎𝚜𝚝𝚎 𝚍𝚒𝚜𝚝𝚛𝚞𝚜𝚊̆, 𝚟𝚒𝚎𝚝̦𝚒𝚕𝚎 𝚕𝚘𝚛 𝚕𝚞𝚊̂𝚗𝚍-𝚘 𝚕𝚊 𝚐𝚊𝚕𝚘𝚙, 𝚞𝚛𝚖𝚊̆𝚛𝚒𝚝𝚎 𝚍𝚎 𝚏𝚊𝚗𝚝𝚘𝚖𝚎𝚕𝚎 𝚞𝚗𝚞𝚒 𝚝𝚛𝚎𝚌𝚞𝚝 𝚘𝚋𝚜𝚌𝚞𝚛, 𝚊𝚕 𝚞𝚗𝚞𝚒 𝚜𝚘𝚝̦ 𝚜̦𝚒 𝚝𝚊𝚝𝚊̆ 𝚌𝚎 𝚜-𝚊 𝚙𝚒𝚎𝚛𝚍𝚞𝚝 𝚙𝚎 𝚎𝚕 𝚒̂𝚗𝚜𝚞𝚜̦𝚒.
📖🍀 𝙾 𝚙𝚘𝚟𝚎𝚜𝚝𝚎 𝚒𝚗𝚝𝚎𝚛𝚎𝚜𝚊𝚗𝚝𝚊̆, 𝚌𝚞 𝚙𝚎𝚛𝚜𝚘𝚗𝚊𝚓𝚎 𝚌𝚛𝚎𝚒𝚘𝚗𝚊𝚝𝚎 𝚒̂𝚗𝚝𝚛-𝚘 𝚖𝚊𝚗𝚒𝚎𝚛𝚊̆ 𝚍𝚎𝚕𝚒𝚌𝚊𝚝𝚊̆, 𝚌𝚞 𝚞𝚗 𝚕𝚒𝚖𝚋𝚊𝚓 𝚏𝚊𝚌𝚒𝚕 𝚜̦𝚒 𝚘 𝚜𝚌𝚛𝚒𝚎𝚛𝚎 𝚜𝚎𝚗𝚜𝚒𝚋𝚒𝚕𝚊̆, 𝚍𝚊𝚛 𝚊𝚍𝚊𝚙𝚝𝚊𝚝𝚎 𝚜𝚝𝚒𝚕𝚞𝚕𝚞𝚒 𝚌𝚛𝚎𝚜̦𝚝𝚒𝚗. 𝙲𝚒𝚝𝚎𝚜𝚌 𝚛𝚊𝚛 𝚌𝚊̆𝚛𝚝̦𝚒 𝚍𝚎 𝚊𝚌𝚎𝚜𝚝 𝚐𝚎𝚗, 𝚗𝚞 𝚜𝚞𝚗𝚝 𝚙𝚎 𝚙𝚕𝚊𝚌𝚞𝚕 𝚖𝚎𝚞, 𝚍𝚊𝚛 𝚞𝚗𝚎𝚕𝚎 𝚛𝚎𝚞𝚜̦𝚎𝚜𝚌 𝚜𝚊̆ 𝚖𝚊̆ 𝚜𝚞𝚛𝚙𝚛𝚒𝚗𝚍𝚊̆, 𝚒̂𝚗 𝚜𝚎𝚗𝚜𝚞𝚕 𝚋𝚞𝚗, 𝚙𝚛𝚎𝚌𝚞𝚖 𝚊𝚌𝚎𝚊𝚜𝚝𝚊 🙂.
❁❁❁ 𝙳𝚎𝚗𝚒𝚜𝚎 𝚜𝚞𝚙𝚘𝚛𝚝𝚊̆ 𝚛𝚊̆𝚌𝚎𝚊𝚕𝚊 𝚕𝚞𝚒 𝙲𝚛𝚊𝚒𝚐, 𝚙𝚕𝚎𝚌𝚊̆𝚛𝚒𝚕𝚎 𝚕𝚞𝚒 𝚍𝚎 𝚊𝚌𝚊𝚜𝚊̆ 𝚜̦𝚒 𝚎𝚜𝚌𝚑𝚒𝚟𝚊̆𝚛𝚒𝚕𝚎 𝚝𝚘𝚝 𝚖𝚊𝚒 𝚍𝚎𝚜𝚎 𝚍𝚎 𝚕𝚊 𝚛𝚎𝚜𝚙𝚘𝚗𝚜𝚊𝚋𝚒𝚕𝚒𝚝𝚊̆𝚝̦𝚒𝚕𝚎 𝚌𝚊𝚜𝚎𝚒, 𝚙𝚛𝚎𝚏𝚎𝚛𝚊̆ 𝚜𝚊̆ 𝚜𝚞𝚏𝚎𝚛𝚎 𝚒̂𝚗 𝚝𝚊̆𝚌𝚎𝚛𝚎 𝚜𝚙𝚎𝚛𝚊̂𝚗𝚍 𝚌𝚊̆ 𝚒𝚞𝚋𝚒𝚛𝚎𝚊 𝚜𝚊, 𝚜̦𝚒 𝚊 𝚌𝚘𝚙𝚒𝚒𝚕𝚘𝚛, 𝚎𝚜𝚝𝚎 𝚜𝚞𝚏𝚒𝚌𝚒𝚎𝚗𝚝𝚊̆ 𝚙𝚎𝚗𝚝𝚛𝚞 𝚊𝚌𝚎𝚜𝚝𝚊. 𝙳𝚊𝚛, 𝚒̂𝚗𝚝𝚛-𝚘 𝚜𝚒𝚗𝚐𝚞𝚛𝚊̆ 𝚌𝚕𝚒𝚙𝚊̆, 𝚝𝚘𝚝𝚞𝚕 𝚊𝚟𝚎𝚊 𝚜𝚊̆ 𝚜𝚎 𝚗𝚊̆𝚛𝚞𝚒𝚎 𝚒̂𝚗 𝚓𝚞𝚛𝚞𝚕 𝚕𝚘𝚛, 𝙳𝚎𝚗𝚒𝚜𝚎 𝚜̦𝚒 𝚌𝚘𝚙𝚒𝚒𝚒 𝚏𝚒𝚒𝚗𝚍 𝚙𝚛𝚒𝚗𝚜̦𝚒 𝚒̂𝚗𝚝𝚛-𝚞𝚗 𝚟𝚊̂𝚛𝚝𝚎𝚓 𝚍𝚎 𝚖𝚒𝚗𝚌𝚒𝚞𝚗𝚒, 𝚒̂𝚗𝚝𝚛𝚎𝚋𝚊̆𝚛𝚒, 𝚏𝚛𝚒𝚌𝚒 𝚜̦𝚒 𝚗𝚎𝚙𝚞𝚝𝚒𝚗𝚝̦𝚎.
✿✿✿ 𝙲𝚛𝚊𝚒𝚐 𝚊𝚛𝚎 𝚞𝚗 𝚊𝚌𝚌𝚒𝚍𝚎𝚗𝚝 𝚍𝚎 𝚖𝚊𝚜̦𝚒𝚗𝚊̆ 𝚒̂𝚗𝚐𝚛𝚘𝚣𝚒𝚝𝚘𝚛, 𝚒̂𝚗 𝚞𝚛𝚖𝚊 𝚌𝚊̆𝚛𝚞𝚒𝚊 𝚒̂𝚜̦𝚒 𝚙𝚒𝚎𝚛𝚍𝚎 𝚖𝚎𝚖𝚘𝚛𝚒𝚊. 𝙲𝚑𝚒𝚊𝚛 𝚍𝚊𝚌𝚊̆ 𝚛𝚊̆𝚗𝚒𝚕𝚎 𝚏𝚒𝚣𝚒𝚌𝚎 𝚜𝚞𝚗𝚝 𝚒𝚖𝚎𝚗𝚜𝚎, 𝚒̂𝚗𝚐𝚛𝚒𝚓𝚒𝚛𝚎𝚊 𝚖𝚎𝚍𝚒𝚌𝚊𝚕𝚊̆, 𝚍𝚊𝚛 𝚖𝚊𝚒 𝚊𝚕𝚎𝚜 𝚍𝚛𝚊𝚐𝚘𝚜𝚝𝚎𝚊 𝚏𝚊𝚖𝚒𝚕𝚒𝚎𝚒 𝚒̂𝚒 𝚍𝚊𝚞 𝚙𝚞𝚝𝚎𝚛𝚎 𝚍𝚎 𝚊 𝚖𝚎𝚛𝚐𝚎 𝚒̂𝚗𝚊𝚒𝚗𝚝𝚎. 𝙸̂𝚗𝚜𝚊̆, 𝙳𝚎𝚗𝚒𝚜𝚎 𝚗𝚞 𝚒̂𝚜̦𝚒 𝚙𝚘𝚊𝚝𝚎 𝚕𝚞𝚊 𝚐𝚊̂𝚗𝚍𝚞𝚕 𝚍𝚎 𝚕𝚊 𝚣𝚒𝚞𝚊 𝚊𝚌𝚌𝚒𝚍𝚎𝚗𝚝𝚞𝚕𝚞𝚒 𝚜̦𝚒 𝚒̂𝚖𝚙𝚛𝚎𝚓𝚞𝚛𝚊̆𝚛𝚒𝚕𝚎 𝚒̂𝚗 𝚌𝚊𝚛𝚎 𝚊𝚌𝚎𝚜𝚝𝚊 𝚜-𝚊 𝚙𝚛𝚘𝚍𝚞𝚜. 𝙸𝚗𝚜𝚝𝚒𝚗𝚌𝚝𝚞𝚕 𝚒𝚒 𝚜𝚙𝚞𝚗𝚎 𝚌𝚊̆ 𝚊𝚌𝚎𝚜𝚝𝚎 𝚗𝚎𝚌𝚞𝚗𝚘𝚜𝚌𝚞𝚝𝚎 𝚗𝚞 𝚜𝚞𝚗𝚝 𝚍𝚎 𝚋𝚞𝚗 𝚊𝚞𝚐𝚞𝚛, 𝚍𝚊𝚛 𝚒̂𝚗𝚌𝚎𝚊𝚛𝚌𝚊̆ 𝚜𝚊̆ 𝚒̂𝚜̦𝚒 𝚖𝚊𝚜𝚌𝚑𝚎𝚣𝚎 𝚗𝚎𝚍𝚞𝚖𝚎𝚛𝚒𝚛𝚒𝚕𝚎, 𝚌𝚞 𝚊𝚝𝚊̂𝚝 𝚖𝚊𝚒 𝚖𝚞𝚕𝚝 𝚌𝚞 𝚌𝚊̂𝚝, 𝙲𝚛𝚊𝚒𝚐 𝚎𝚜𝚝𝚎 𝚌𝚘𝚖𝚙𝚕𝚎𝚝 𝚜𝚌𝚑𝚒𝚖𝚋𝚊𝚝 : 𝚎𝚜𝚝𝚎 𝚒𝚞𝚋𝚒𝚝𝚘𝚛, 𝚝𝚊𝚗𝚍𝚛𝚞, 𝚌𝚊𝚕𝚍, 𝚍𝚘𝚛𝚗𝚒𝚌 𝚍𝚎 𝚊𝚙𝚛𝚘𝚙𝚒𝚎𝚛𝚎, 𝚊𝚜̦𝚊 𝚌𝚞𝚖 𝚗𝚞 𝚊 𝚖𝚊𝚒 𝚏𝚘𝚜𝚝 𝚍𝚎 𝚖𝚞𝚕𝚝 𝚝𝚒𝚖𝚙. 𝙲𝚊̂𝚗𝚍 𝚒̂𝚗𝚜𝚊̆ 𝚒̂𝚗𝚝𝚛𝚎𝚋𝚊̆𝚛𝚒𝚕𝚎 𝚗𝚎𝚛𝚘𝚜𝚝𝚒𝚝𝚎 𝚌𝚊𝚙𝚊̆𝚝𝚊̆ 𝚛𝚊̆𝚜𝚙𝚞𝚗𝚜, 𝚏𝚊̆𝚛𝚊̂𝚖𝚊 𝚍𝚎 𝚕𝚒𝚗𝚒𝚜̦𝚝𝚎 𝚍𝚒𝚗 𝚏𝚊𝚖𝚒𝚕𝚒𝚊 𝚕𝚘𝚛 𝚎𝚜𝚝𝚎 𝚍𝚒𝚜𝚝𝚛𝚞𝚜𝚊̆, 𝚟𝚒𝚎𝚝̦𝚒𝚕𝚎 𝚕𝚘𝚛 𝚕𝚞𝚊̂𝚗𝚍-𝚘 𝚕𝚊 𝚐𝚊𝚕𝚘𝚙, 𝚞𝚛𝚖𝚊̆𝚛𝚒𝚝𝚎 𝚍𝚎 𝚏𝚊𝚗𝚝𝚘𝚖𝚎𝚕𝚎 𝚞𝚗𝚞𝚒 𝚝𝚛𝚎𝚌𝚞𝚝 𝚘𝚋𝚜𝚌𝚞𝚛, 𝚊𝚕 𝚞𝚗𝚞𝚒 𝚜𝚘𝚝̦ 𝚜̦𝚒 𝚝𝚊𝚝𝚊̆ 𝚌𝚎 𝚜-𝚊 𝚙𝚒𝚎𝚛𝚍𝚞𝚝 𝚙𝚎 𝚎𝚕 𝚒̂𝚗𝚜𝚞𝚜̦𝚒.
📖🍀 𝙾 𝚙𝚘𝚟𝚎𝚜𝚝𝚎 𝚒𝚗𝚝𝚎𝚛𝚎𝚜𝚊𝚗𝚝𝚊̆, 𝚌𝚞 𝚙𝚎𝚛𝚜𝚘𝚗𝚊𝚓𝚎 𝚌𝚛𝚎𝚒𝚘𝚗𝚊𝚝𝚎 𝚒̂𝚗𝚝𝚛-𝚘 𝚖𝚊𝚗𝚒𝚎𝚛𝚊̆ 𝚍𝚎𝚕𝚒𝚌𝚊𝚝𝚊̆, 𝚌𝚞 𝚞𝚗 𝚕𝚒𝚖𝚋𝚊𝚓 𝚏𝚊𝚌𝚒𝚕 𝚜̦𝚒 𝚘 𝚜𝚌𝚛𝚒𝚎𝚛𝚎 𝚜𝚎𝚗𝚜𝚒𝚋𝚒𝚕𝚊̆, 𝚍𝚊𝚛 𝚊𝚍𝚊𝚙𝚝𝚊𝚝𝚎 𝚜𝚝𝚒𝚕𝚞𝚕𝚞𝚒 𝚌𝚛𝚎𝚜̦𝚝𝚒𝚗. 𝙲𝚒𝚝𝚎𝚜𝚌 𝚛𝚊𝚛 𝚌𝚊̆𝚛𝚝̦𝚒 𝚍𝚎 𝚊𝚌𝚎𝚜𝚝 𝚐𝚎𝚗, 𝚗𝚞 𝚜𝚞𝚗𝚝 𝚙𝚎 𝚙𝚕𝚊𝚌𝚞𝚕 𝚖𝚎𝚞, 𝚍𝚊𝚛 𝚞𝚗𝚎𝚕𝚎 𝚛𝚎𝚞𝚜̦𝚎𝚜𝚌 𝚜𝚊̆ 𝚖𝚊̆ 𝚜𝚞𝚛𝚙𝚛𝚒𝚗𝚍𝚊̆, 𝚒̂𝚗 𝚜𝚎𝚗𝚜𝚞𝚕 𝚋𝚞𝚗, 𝚙𝚛𝚎𝚌𝚞𝚖 𝚊𝚌𝚎𝚊𝚜𝚝𝚊 🙂.
July 19, 2018
Hai ca n-a fost chiar asa de rau. Trecem peste clisee, peste Miruna care m-a terminat cu refluxul ei si cu stilul ei aiurit, dar totusi perfect pentru a rezolva problemele celorlalti, peste personajele dezvoltate insuficient sau peste faptul ca autoarea a simtit neaparat sa faca o salata cu de toate: avem sot turc bogat, avem sot infidel, avem sot abuziv, avem si un deces, avem gravida superficiala, slaba, cu rate multe (nu stiu daca e aceeasi, ca n-am reusit sa ma atasez de niciuna din ele), avem retrocedari din comunism, avem mama cu mai multi copii, avem sarcina pierduta, tata disparut, fata crescuta in orfelinat, avem de toateee. Dar...daca m-as apuca maine sa scriu o carte nu cred ca mi-ar iesi mai bine asa ca apreciez efortul. Pentru o chestie chick-lit e simpatica si am citit carti si mai rele.
October 21, 2020
Mie mi-a placut! Stiu ca Ioana scrie carti de suflet si pentru mine sunt gura de aer curat, de care am nevoie din cand in cand. Am citit comentarii din partea unor cititoare dezamagite, insa nu cred ca aceasta carte e despre cat de veresimil sau nu e un personaj sau o situatie, ci despre cat de fragila e fiinta umana si cum apropierea de alte fiinte asemenea noua si intelegerea din partea lor ne pot ajuta sa trecem prin cele mai nefericite situatii pe care ni le scoate viata in cale. Pana la urma depinde de fiecare in parte cu ce alegem sa ramanem in minte si in suflet dupa citirea u ei carti.
April 24, 2021
A fost o lectură emoționantă, cu happy ending.
Deși am citit mai multe recenzii slăbuțe, cartea m-a surprins plăcut. Cred ca tocmai la asta se refera titlul: Miercuri respiram, uitam de toate, ca avem probleme, ca viata nu e perfecta..
"Așa și cu greul în viață. În primele clipe, când afli vestea cea rea, totul pare fără ieșire. Crezi ca o sa mori de neputință și de durere. Dar nu mori, nu, omul duce enorm de multe, mult mai multe decât își poate imagina vreodată. Trebuie doar să stai pe loc și să aștepți sa te obișnuiești cu durerea. "
Deși am citit mai multe recenzii slăbuțe, cartea m-a surprins plăcut. Cred ca tocmai la asta se refera titlul: Miercuri respiram, uitam de toate, ca avem probleme, ca viata nu e perfecta..
"Așa și cu greul în viață. În primele clipe, când afli vestea cea rea, totul pare fără ieșire. Crezi ca o sa mori de neputință și de durere. Dar nu mori, nu, omul duce enorm de multe, mult mai multe decât își poate imagina vreodată. Trebuie doar să stai pe loc și să aștepți sa te obișnuiești cu durerea. "
Displaying 1 - 30 of 72 reviews