Călătorim şi pentru a fi singuri, chiar dacă asta înseamnă singuri cu propria noastră lume. Planeta se învârte mai repede şi a devenit mai aglomerată, prin urmare mai familiară şi mai la îndemână decât oricând. Dar dacă-ţi doreşti cu adevărat, dacă eşti suficient de curios şi dispus să pleci pe bune, îmbrăţişând ocolurile şi nefamiliarul, vei descoperi că lumea are încă întinderi prea puţin bătute cu piciorul, colţuri ascunse, savori negustate, populaţii care vorbesc alte cuvinte şi care trăiesc într-un alt ritm, un alt timp, un alt fel de viaţă. E nevoie de un singur pas ca să pleci de undeva înspre altundeva. Uneori foarte departe.“
„„Aveam în cap de multã vreme America de Sud și Peru, iar câteva nopţi de surfing pe Internet m-au ajutat să mă decid asupra unor obiective interesante şi, pe cât posibil, mai puţin turistice. În primul rând Machu Picchu, pentru care însă am ales cel mai lung şi mai dificil traseu: Choquequirao, despre care toată lumea spunea că e neatractiv pentru turismul de masă. În al doilea rând, dar, poate, cel mai important: Nevado Mismi (5597 m), muntele unde se află izvorul Amazonului. Oamenii au călătorit şi au făcut marile descoperiri înainte de epoca digitală, folosind busole, hărţi incomplete şi propriile simţuri. Şi ce plăcere să foloseşti o hartă de hârtie! Fragilitatea ei, gestul amplu al desfăşurării, punerea degetului pe un punct minuscul şi exerciţiul imaginaţiei de a estima distanţele, de a completa tot ce nu se vede, de a „întrevedea" geografia reală, apoi momentul în care, ajuns în cele din urmă la destinaţie, locul căutat îşi etalează dimensiunile, întotdeauna surprinzătoare, sub privirea ta entuziastă! Ca să pleci la drum nu ai nevoie de aplicaţii, ai nevoie de aplecare."“ (Marius CHIVU)
Marius Chivu (n. 1978) este cronicar literar, scriitor, traducător şi redactor‑editor al revistei Dilema veche. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi a debutat publicistic cu recenzii literare în anul 2000 în revista România literară. A publicat : Vîntureasa de plastic (poezie, Brumar, 2012 ; nominalizare la Premiul Cartea Anului acordat de revista România literară, Premiul pentru debut al revistei Observator cultural şi Premiul pentru debut al USR) ; Trei săptămîni în Himalaya (jurnal de călătorie, Humanitas, 2012) şi Ce‑a vrut să spună autorul (interviuri, Polirom, 2013). A iniţiat şi coordonat proiectul caritabil Cartea cu bunici (Humanitas, 2008), albumul de proză scurtă & fotografie Iubire 13 (ART, 2010) şi volumul colectiv Primul meu porno (ART, 2011). A alcătuit, adnotat şi prefaţat antologiile de proză scurtă : Teodor Mazilu, Singurătatea şi diavolul milos (Curtea Veche, 2004), Mihail Sadoveanu, Ochi de urs şi alte povestiri (Polirom, 2004), Cristian Teodorescu, Maestrul de lumini şi alte povestiri (Curtea Veche, 2005) şi Anton Holban, Conversaţii cu o moartă (Polirom, 2005). În ziua de 15 decembrie 2012, alături de Gabriel H. Decuble, Florin Iaru şi Răzvan Ţupa, a fost narator‑coordonator al experimentului „Cel mai rapid roman din lume”, omologat de World Guinness Book of Records, în care 53 de scriitori au scris în 5 ore şi 35 de minute romanul Moş Crăciun & Co., redactat, editat şi tipărit de Editura ART, după un total de 9 ore, 5 minute şi 8 secunde de la momentul startului. A tradus din Lewis Carroll, Oscar Wilde, Tim Burton şi Paul Bailey.
[Această falsă recenzie este o dovadă “vie” că poți scrie aici ce vrei și fără legătură cu conținutul unei cărți, oamenii dau sau nu dau like fără ca musai să citească. :)]
Cunoașteți expresia aia - simbol al unei posibile infatuări ușor fonfăitoare de mare cititor: “scria undeva” [cutare scriitor]. “Scria undeva”… Când spui asta, te exprimi ca o doamnă scăpătată, o fostă glorie, fumătoare, purtând în prezent un etern capot scămos de culoarea piersicii putrede.
“Scria undeva” Paul Theroux… Ca, după aia să dai, la subsol, nota exactă despre “unde” anume a scris “undeva” Paul Theroux.
Formulă de-o pedanță vag afectată. De profesor pensionar, tabagic, cu ușoare aplecări alcoolice, din cale-afară de familiar cu cărțile, cu lectura. În plus, dai de înțeles că ești - în minte - doldora de citate, ce doar își așteaptă rândul să fie utilizate. Ai citit atât de mult încât nici nu mai știi ce sau unde. Undeva…
Scria undeva - poate pe un zid ori pe-o bucată de sugativă? - Paul Theroux. Nu că l-ai fi căutat pe internet. Știai, din cap, că a spus-o, nu mai știai și unde…
De parcă n-ai fi putut zice: “cum spunea Paul Theroux”. Sau: “vorba lui Paul Theroux”. Sau: “cum scrisese Paul Theroux într-un articol din cutare revistă” (din moment ce știi bine UNDE anume a scris, de ce să mai folosești acest prețios, teatral, cabotin “scria undeva”? Fiindcă ești, “pe undeva”, amic cu Iulia “La Modul” Gorzo?).
Asta cu “scria undeva” am întâlnit-o și la G. Liiceanu și la foarte mulți alții. Este și ăsta unul dintre ticurile ce folosesc drept cârjă personalității, un țopism highbrow, or unii oameni [consideră că] se definesc prin ticurile verbale ceva mai “speciale”, adoptate pe negândite. Cum mai e și ăla: “la drept vorbind”.
Mai lipsea un “bunăoară”, în loc de “de exemplu”. Dacă nu erați la curent, “bunăoară” e privilegiul absolventului de filosofie, al masterului, al doctorului în înțelepciune, al bursierului (alături de “de bună seamă”). Când aud “bunăoară”, în minte îmi apare imediat figura răvășită a lui Mihail NEAMȚU. În dicționarul Larousse, dacă “bunăoară” ar fi un cuvânt francez, ar apărea la definiția lui poza lui Neamțu. Sau a lui H-RP.
Altfel, foarte captivantă cartea lui M. Chivu. :) Mai dorim! Mai dorim și proză scurtă. Și i o c a n…
Ne-am obișnuit așa de mult cu tehnologizarea, încât un călător modern nu pleacă la drum fără Google Maps, Waze, Tripadvisor etc. Și eu fac la fel, desigur. Cu atât mai mult îi admir pe cei care nu folosesc aceste minuni tehnologice și pleacă să descopere oameni, locuri, țări, civilizații, la pas. Marius Chivu reia aventura din Himalaya, plecând acum în Peru, în Anzi, pentru a vedea o parte a lumii ce ni se pare foarte exotică. Telefonul e lăsat acasă și totul pare mai autentic, mai uman, de vreme ce dorm pe unde apucă, prin hosteluri sau la cort, mănâncă supă de alpaca și kilograme întregi de cartofi, mestecă frunze de coca și ajung să vadă Cuzco, Machu Picchu, canioane, deșerturi și plaje generoase, totul într-o călătorie frumoasă ce ține 3 săptămâni. Un stil literar foarte apropiat de cititor, informații de drum, dar și istorice sau geografice, completate cu o serie întreagă de fotografii inedite.
Trei săptămâni în Anzi e un exemplu clasic de carte de călătorie aproape perfectă.
Fără regăsiri de sine, fără pagini întregi de rumegări existențiale sau nevoia aprinsă de a arăta cititorilor cunoștințele generale personale. Autorul te lasă pe tine să tragi concluzii și să rezonezi sau te adâncești în ce crezi tu de cuviință.
Dintre pagini a țâșnit curiozitatea, venerația și prețuirea pentru necunoscut. Mi-a plăcut partenerul de călătorie (avem nevoie cu toții de un M. când călătorim), mi-au plăcut oamenii întâlniți în cale cu bune, cu rele, mi-au plăcut inserările ocazionale de mini-istoric, mi-au plăcut descrierile pline de suflet și culoare a locurilor vizitate. M-am simțit mai bogată la finalul cărții.
Ultima parte cu Hemingway a fost cireașa de pe tort. Am lăcrimat citind despre intrarea în sătuc, descrierea caselor, a peștilor uriași și a bătrânului care își lustruia undița.
Am stat cu sufletul la gură până la final sperând că nu vor mânca porcușori de Guineea și am răsuflat ușurată că a rămas o excursie coyless. Alpaca nu au scăpat atât de ușor.
4,5 din 5. Mi-ar fi plăcut să regăsesc fotografii care să însoțească anumite pasaje, dar vorba lui M., nu era Bumbuț cu ei. Mi-am dorit de asemena mai mult text pe alocuri, mai ales că Marius scrie atât de frumos.
PS: Harta de pe coperta din spate e tare faină! PSPS: De curiozitate am căutat muzică pop din Peru. Da, e îngrozitoare.
Este o carte pe care as scrie-o la fel, cu poze. Este frumos in Peru - as vrea sa-i vizitez munții, marea si piețele. Dacă noi credem ca avem toate formele de relief in România, Peru are jungla amazoniana, oceanul Pacific, deserturi de altitudine și la nivelul marii, munți mai înalți, și alpaca. In 1969, doar in apele din nord, s-au pescuit 12 milioane de tone de anșoa.
Efectiv am simtit cum calatoresc alaturi de Chivu prin aceasta carte, asa ca respectul fata de el mi-a crescut considerabil. O sa vreau sa ii citesc si aventura din Himalaya, dar mai am in biblioteca acum si antologiile KIWI si intreaga colectie de Iocan.
Machu Picchu este un sătuc din secolul al XV-lea, ale cărui ruine visează mulți călători să le viziteze. Marius Chivu a hotărât să meargă intr-o nouă aventură în munții Anzi și ne oferă în cartea sa multe detalii despre Anzi, despre natura și cultura peruană, despre cum e să-ți depășești limitele fizice pentru a-ți îndeplini visul. Cartea e frumoasă, amuzantă și cu niște poze superbe făcute de autor.
📚 "În aceste aproape trei săptămâni am făcut tot ce ne-a stat în putință să merităm călătoria, să ne ridicăm la nivelul oamenilor locului și, mai ales, să nu lăsăm urme ale trecerii noastre. I-am întrebat pe localnici mai mult decât am citit ghidurile de călătorie; am mâncat ce-am găsit în piețe, n-am ales din meniurile restaurantelor; am băut ceaiuri făcute în stradă, nu carbogazoase din marketuri; am dormit mai mult în paturile și sub păturile lor decât în sacii noștri de dormit... N-am căutat confortul, am căutat să ne conformăm; am vrut cunoaștere nemijlocită, nu informație procesată; reproducerilor fidele le-am preferat imperfecțiunea făcută de mână. Am vrut lucrurile naturale și autentice, chiar dacă murdare; trăitul, nu muzeificatul; ruina, nu finisatul. Imi imaginez că starea ideală a călătorului este ceva apropiat invizibilului. Un călător adevărat nu pervertește, nu schimbă, nu intervine, nu lasă urme, nici semne. I'm not here, but I was there! este mantra călătorului adevărat."
O carte care mi-a plăcut mult, este primul contact cu autorul. Bănui eu că a contat și formatul cărții, foarte multe poze care m-au ajutat sa vizualizez mai bine cele povestite de călător. Un Peru despre care știam lucruri generale, vagi, acum îmi apare ca un reper în cultura lumii, dar mai ales în cea sud-americană. Impresia puternica au făcut-o și oamenii pentru că din cele relatate de către călător peruanii sunt persoane foarte sociabile, respectuoase, înțelegători, toleranți și nu cred sa fie subiectivismul la mijloc, ci un adevăr general valabil. Dam și peste români stabiliti in Peru datorita soțiilor lor peruane(bine, unde nu-i găsești pe români în lumea asta?). Recomand și celor care nu îndrăgesc tipul acesta de scrieri, jurnal de călătorii, pentru veti cunoaște o alta lume.
O carte de călătorii care să îți facă poftă de necunoscut, de arome, gusturi și mâncăruri noi, de oameni frumoși și simpli și de frumusețea de a avea compania unui prieten bun. Fără revelații spirituale, fără fonfleuri.
"Nu am venit în Anzi să mă conectez cu Sinele, să simt Energia, să caut Iluminarea, să-mi găsesc Calea. Nu cred în cuvintele cu majusculă. Dacă mă voi întoarce mai înțelept și mai împăcat cu mine, asta va fi urmarea unei călătorii în care am absorbit cât mai mult din această lume perfect necunoscută mie până acum."
Imi place tare mult cum calatoreste Marius Chivu. Simplu, cu o doza serioasa de curaj, curios, aproape de oamenii locului, deschis la minte. N-am ajuns in toate locurile in care l-a purtat trekul lui peruan (eu am stat abia doua saptamani si cu siguranta Peru merita un an intreg ca sa-l intelegi), dar cartea asta mi-a reinviat dorul de duca si nostalgia pentru tara asta MINUNATA cu fiecare pagina. Fotografii frumoase si indicii utile pentru orice trekker temerar care nu vrea sa apeleze la agentii de turism pentru aventura in taramurile incase. Si pe deasupra, referinte literare (mult Llosa, Echenique si altii) care mi-au imbogatit lista deja lunga de "to read".
O încântare! Nu știam despre Peru decât Machu Picchu și călătorii cu ayahuasca. Dar prin intermediul lui Marius Chivu a devenit o țară de 10 ori mai interesantă. Ah, cat de obscură îmi era perspectiva! Am descoperit o țară plină de varietate geografică, de animale și fructe necunoscute, de oameni calzi, de munți foarte înalți, deșerturi și plaje fascinante.
Am citit și volumul autorului din Himalaya, care a fost mai mult ca un jurnal de escaladă, iar acesta a avut mai mult valențe de ghid turistic, cu multe informații istorice și culturale despre Peru. Util pentru a-ți crea o imagine cât de cât obiectivă.
Am apreciat enorm formatul cărții, cu poze mari pe fiecare pagină, care completează cuvintele și satisfac curiozitatea ce mi s-a trezit la fiecare lucru nou aflat despre Peru.
Marius, pe când o nouă expediție? Poate una africană de data asta?
Un volum-reportaj despre un tărâm spre care aș porni și mâine și l-aș scotoci cu aviditate. Recunosc că aveam așteptări mai mari legat de locurile explorate, dar nu am fost totuși dezamăgită deoarece calitatea și diversitatea informațiilor sunt excelente. Un autor cu care împărtășesc întru totul modul de a călători și de a descrie impresiile.
In ceea ce pare o continuare (spirituala) a cartii "Trei saptamani in Himalaya", Marius Chivu ne propune o aventura in indepartata Peru.
Doi prieteni indrazneti ne poarta intr-o calatorie mai mult decat agreabila, departe de agitatia cotidiana, unde muntii semeti si oceanul vast se imbina intr-un spectacol al naturii.
Decizia de a renunta la confortul tehnologiei si de a se aventura pe cont propriu le-a adus o serie de experiente autentice. Interactiunea cu localnicii, descoperirea unor peisaje uluitoare si savurarea unei gastronomii exotice au fost doar cateva dintre recompensele acestei expeditii. Cu siguranta o sa privesc cu alti ochi porcusorii de Guineea.
Autorii ne invita sa ii insotim in ascentiuni montane care iti taie respiratia, atat la propriu cat si la figurat, dar si in momente de relaxare in izvoarele termale sau mai tarziu la malul oceanului. Cu o sinceritate dezarmanta ne impartasesc atat entuziasmul cu care au abordat fiecare provocare, cat si indoielile si deznadejdea din situatiille dificile. Genul ala de moment in care te intrebi de ce naiba fac eu asta cand as putea sta confortabil undeva pe o plaja la umbra cu un cocktail in mana.
Cartea este ilustrata cu fotografii superbe, care aduc la viata fiecare colt explorat. Calitatea hartiei pe care este imprimata ajuta foarte mult. O lectura usoara si placuta, perfecta pentru a visa la propriile aventuri.
Mi-a plăcut aceasta călătorie imaginara pe care am făcut-o alături de autor, energia liniștita a celor doi călători chiar și in momentele încărcate de stres, motivatia de a merge mai departe fără internet și alte mijloace de comunicare care poate le-ar fi ușurat călătoria. Am apreciat cel mai mult experiențele lor personale, poveștile despre oamenii întâlniți, locurile in care au înnoptat, ceea ce au mâncat, stările lor, etc.. Mi-ar fi plăcut ca in loc de prescurtarea M., autorul sa folosească prenumele prietenului sau Marius, oricare ar fi motivul pentru care a ales așa, folosirea prenumelui întreg ar fi completat nota personală, de jurnal, a cărții. Deși inteleg ca era nevoie de un format mai mare al paginilor pentru o mai buna claritate a fotografiilor, am găsit cartea greu de manevrat atunci cand am citit-o seara in pat sau pe canapea. Cinci stele pentru estetica!
”Trăim de trei săptămâni fără telefon ți fără acces la internet, adică fără Facebook, e-mailuri sau ziare on-line. Suntem pe drum într-o altă lume. Au dispărut falsele nevoie curente, a dispărut presiunea rutinei, am pierdut orice dependență dezvoltată acasă- m-am eliberat, în sfârșit, de sclavia domestică! Călătoria trebuie să fie acaparatoare și solicitantă, astfel încât să devină propriul ei drog, să schimbe nevoile, grilele, tabieturile. Am uitat cum e să ai grija de a nu rămâne cumva fără baterie la telefon. De când a devenit asta un lux? În viața mea obișnuită nu mă scol înainte de ora 9, sar deseori peste micul dejun, beau cafea dimineața și alcool seara, stau cu orele pe Internet, mă culc cu mult după miezul nopții... Nimic din toate astea aici. Și e bine, căci, vorba lui G.B. Shaw, îmi displace să mă simt ca acasă atunci când călătoresc.”
Auzisem de multă vreme despre jurnalele de călătorie scrise de Marius Chivu și de mult voiam să le citesc. Mi-au plăcut cele trei săptămâni în Anzi dar m-as fi așteptat la ceva mult mai, cum să pot numi ceea ce mi-aș fi dorit, ceva mai aproape de suflet? Care să mă facă să mă simt de parcă aș fi fost și eu acolo, la zeci de mii de kilometri distanță? Da, cam asta îi lipsește acestui jurnal. Mie una mi s-a părut ca autorul n-a putut (n-a vrut?) să treacă de anumite limite. Pudoare? Lipsa de timp? Act voluntar? Nu știu. Cert este însă ca nu m-a dat pe spate. Imaginile sunt foarte frumoase și cartea este foarte frumoasă.
"Zonele necunoscute, populațiile izolate, locurile pustii, incertitudinea deplasării îl umpleau pe călătorul de altădată de melancolie, îi induceau stări meditative, îi testau simţurile şi simțirile, îi primeneau privirea. Acum internetul ne-a furat "solitudinea contemplativă" şi ne-a lăsat, în schimb, singurătatea indusă de zumzerul nesfârşit al informației. Dar dacă lumea a devenit mai accesibilă şi mai previzibilă, curiozitatea umană nu s-a diminuat, iar noile contraste, paradoxuri şi excese trebuie văzute cu propriii ochi pentru a fi crezute şi înțelese cu adevărat."
Este primul jurnal de călătorie pe care îl citesc - nu am crezut că poate fi atât de captivant! Mi-a plăcut relatarea echilibrată și cursivă, mi-au plăcut oamenii, locurile, vietățile și inserturile (mai ales cel despre cartofi) - :). Plăcerea lecturii e certă, singurul regret e că nu am avut posibilitatea de zoom-in - am simțit nevoia să cer detalii, să aflu mai mult, la mai toate paragrafele cărții. Mulțumesc și recomand.
Cartea asta a fost pură întâmplare pentru mine și a venit exact când trebuia (ca toate cărțile care schimbă ceva în tine). Am râs, am plâns și m-am scărpinat odată cu Marius x2 și, totodată, m-au împins să îmi fac popriile planuri de călătorie în cap. Ca să nu mă lungesc, cartea asta a avut de toate și a fost muy muy rico!
O călătorie superba, de făcut o data in viața. Machu Picchu și alte minuni ale Peru-ului ne sunt prezentate intr-un fel unic, descriind trasee, natura, oameni, obiceiuri, istoria civilizațiilor. Imagini superbe, ce te fac sa crezi ca ii ești partener de călătorie lui Marius, te îndeamnă la visare și la planificarea unei călătorii pe acele meleaguri. Foarte documentata cartea, recomand.
“N-am căutat confortul, am căutat să ne conformăm; am vrut cunoaștere nemijlocită, nu informație procesată, reproducerile fidele le-am preferat imperfecțiunii făcute de mână. Am vrut lucruri naturale și autentice, chiar dacă murdare; trăitul, nu muzeificatul; ruina, nu finisatul.”
O călătorie în Peru cu bani putini. Dacă nu-ti permiți o călătorie reală in America Latina, recomand această carte. Te poartă pe culmile munților si tot odata descoperi tradițiile locale.
This book delivers what it promises: you are invited to join the author and his friend in taking a tour of Peru’s mountains. There is not so much about the author, his inner workings, but more about his reactions when discovering beauty and differences in life style and daily living. His companion is even less presented, although he seems like an interesting character. The photographs, alongside the short explanations about the history and civilization of the places we visit, make this reading a pleasant and easy one. I can't compare this book with other 5 star chef d'oeuvres, but I think it deserves this rating when compared with other travel books.
Cumva, ar trebui să vă spun câteva cuvinte despre această carte în oglindă cu cartea aia cu Himalaya a lui Marius. Și pentru că sunt surori, ca să zic așa. Dar și pentru că există un mare progres în ceea ce privește zvâcnetul auctorial (pardon my French) între cele două. Isprăvile din Anzi au ceva ce nu au ceva din Himalaya: un touch mult mai personal. Sau, mă rog, așa mi s-a părut mie. Și, poate, de aceea mi-a plăcut mai mult decât prima.