Tragicul accident care-i răpește Anamariei familia, o transformă dintr-o tânără plină de viață și eminentă studentă la Drept, într-o ființă închisă și plină de amăraciune.
Plecarea lui Adrian pe frontul din Irak îl face să devină dintr-un băiat rebel şi într-o permanentă stare de nemulţumire, într-un bărbat adevărat, dar plin de cicatrici sădite adânc în suflet şi tatuate pe corpul lui puternic.
Întâlnirea dintre Adrian şi Anamaria, scoate la iveală sentimente pe care ambii le-au ţinut ascunse între zidurile ridicate din teama de a nu suferi.
„Era bine să fii iubit, să dăruiești iubire și să primești la rândul tău iubire. Un echilibru perfect.” „..., dar eram extrem de fericit că-mi găsisem iubirea, adevărata iubire care mă dorea așa cum eram. Cu cicatrici, cu traume, dar cu o putere deosebit de mare de a dărui iubire și de a avea o familie.”