La technique peut-elle et doit-elle améliorer l'espèce humaine ? Est-il désirable de vivre des siècles ? L'intelligence artificielle va-t-elle tuer l'homme ? Aujourd'hui vous pouvez déjà faire séquencer votre ADN en une journée pour, peut-être un jour, le réparer, tandis qu'Internet bouleverse nos modes d'apprentissage et nos relations sociales. Demain, l'intelligence artificielle aura-t-elle encore besoin de l'intelligence humaine et ferons-nous l'amour avec des robots ? Laurent Alexandre, médecin et entrepreneur, et Jean-Michel Besnier, philosophe spécialiste des nouvelles technologies, confrontent leurs arguments et vous donnent les clés pour comprendre ce qui se joue à coups de milliards dans les labos des sociétés high-tech californiennes.
Dragi bioconservatori și transumaniști, aceasta este recenzia mea. Sinceră să fiu, cartea s-a simțit pe alocuri ca și cum m-aș uită la RomâniaTV cu bunica comentând de pe margine. Dialogul este unul interesant, dar viziunile ambilor participanți mi s-au părut foarte înguste. Nici nu bate la ochi faptul că majoritatea Boșilor din domeniu sunt bărbați și... americani. Într-o societate polarizată precum cea în care trăim astăzi, nu avem nevoie de discuții care să polarizeze și mai tare oamenii. Discuții care se axează pe întrebarea: Tu unde te încadrezi? Ești bioconservatori sau transumanist? Ești cu noi sau împotriva noastră? De altfel cartea expune niște problematici foarte interesante legate de evoluția naturii umane. Problematici care cred însă că pot fi explorate folosind-te de surse mai serioase (ca să le zic așa). Însă dacă dorești să te documentezi în vederea scrierii unei povestiri distopice, recomand.
Ce se va întâmpla în continuare cu omenirea, atâta timp cât este asaltată de transumaniști, cei care doresc augmentarea omului prin metodele tehnologiei tot mai inovatoare? Acest volum răspunde la 12 întrebări despre viitorul apropiat sau îndepărtat al omenirii (Tehnica poate repara chiar totul?, Inteligența artificială va distruge omul?, Trebuie schimbat modul de reproducere? etc.), sub forma unui dialog extrem de interesant dintre doi oameni inteligenți și diferiți - unul este medic și director al NBIC Finance (NBIC = nanotehnologii, biotehnologii, informatică, științe cognitive), celălalt este filosof. Concluzia: trebuie să ne pregătim (inclusiv prin schimbarea sistemului educativ), sfârșitul omenirii așa cum o știm este aproape, transformarea într-un fel de cyborgi ameliorați medical este ireversibilă.
J'ai trouvé les parties du livre touchantes sur la reproduction du futur, le retour subtil de l'eugénisme, et l'économie du futur ont analysé les enjeux de manière sobre. Cependant, la partie sur l'allongement de la vie m'a semblé un peu fermée d'esprit - bien entendu que ce genre de révolution engendrerait peut-être des changements indésirables pour le bien-être de l'esprit humain.
📚 «Pot face roboții dragoste?» este scrisă sub forma unui dialog între Jean-Michel Besnier, un miliardar, profesor de filosofie la Sorbona și doctor în științe politice, și Laurent Alexandre, antreprenor, doctor chirurg și autor interesat de mișcarea transumanistă și impactul acesteia în destinul omenirii.
Transumanismul «sprijină folosirea noilor științe și tehnologii pentru a îmbunătăți abilitățile și aptitudinile mentale și fizice ale oamenilor și a ameliora ceea ce ea vede ca aspecte nedorite și nenecesare ale condiției umane, cum ar fi prostia, suferința, boala, îmbătrânirea și moartea involuntară».
📚 «Pot face roboții dragoste?» atinge astfel și subiecte sensibile precum acest spectru comun dintre transumanism și eugeníe, una dintre concluzii fiind că transumanismul propune totuși o versiune umanistă a eugeniei, centrată pe ameliorarea fiecăruia dintre noi și nu a întregii specii prin eliminarea celor slabi.
📚 «Pot face roboții dragoste?» este o carte pe care v-o recomand. E ca un film SF pe care vei descoperi că-l trăiești deja și că, pe alocuri, participi activ prin diferitele gadgeturi, tehnologii sau rețele sociale pe care le folosești, însă dezvăluie și implicații la care cu siguranță nu v-ați gândit.
Cei doi autori încearcă să răspundă la 12 întrebări esențiale, urmărind impactul pe care tehnologia, manipulările genetice, ori investițiile și eforturile GAFA (Google, Appe, Facebook și Amazon) de a schița viitorul îl au deja și vor continua să-l aibă asupra omenirii.
Cartea prezinta o dezbatere filosofica asupra transumanismului si a idealurilor sale: de la ameliorarea defectelor si bolilor umane pana la augmentarea propriei conditii, la incurajarea de a dobandi capacitati care nu ne sunt inerente si de a ne uni cu inteligente artificiale. Cu toate ca Laurent pare mai entuziasmat vis-a-vis de unele perspective, ambii autori isi exprima ingrijorarea asupra consecintelor imbratisarii fara discernamant ale tehnologiilor NBIC (nanotehnologie, biotehnologie, informatica si stiintelor cognitive) si ale promisiunilor lor.
Adevărul este ca nu mi-am imaginat niciodată cum va arăta societatea umană pe termen mediu (în următorii 30-40 de ani), însă problemele pe care cei doi autori le aduc în discuție par într-adevăr plauzibile. Deja acceptăm cu entuziasm orice ameliorare pe care inovațiile din domeniul medicinei o aduc pentru sănătatea noastră și deja refuzăm să dăm naștere unor fetuși care conțin gene ale sindromului Down or ale altor sindroame. De aici până la a manipula genetic fetușii pentru a le îmbunătăți abilitățile, fizicul sau IQ-ul nu este decât un mic pas.
JEAN-MICHEL BESNIER Raspunsul la întrebarea pusă la începutul acestui capitol este, cu siguranță, unul pozitiv: transumanismul consfințește banalizarea ambiției de a ameliora specia umană, cu ajutorul tehnologiilor NBIC. Această banalizare, foarte reală la contemporanii noștri obsedați să scape de „neajunsul de a se fi născut", ca să amintim de un titlu al lui Emil Cioran, i-a sugerat filozofului german Thrgen Habermas o sintagmă care exprimă esențialul: „eugenia liberală"; adică revendicarea beneficiilor care țin de biotehnologii așa cum trebuie ele să se ofere spre consum celor care vor avea mijloacele de a și le procura și care vor putea fi „augmentați". La drept vorbind, transumanismul se înscrie în rândul promisiunilor formulate încă de la începutul modernitații. Ar putea fi numit cartezian, deoarece el promisese — la fel ca Descartes — că, prin intermediul medicinei, vom putea trăi cel putin 100 de ani (ba chiar mai mult, desigur). Acest curent de gândire reia profeția făcută de Condorcet în secolul al XVIII-lea, care își imagina că vom elimina moartea prin intermediul progreselor științifice.
I was hoping that this 'debate' of 12 questions about transhumanism might help explain the idea to me. Nope. Unless you have some knowledge of transhumanism already, you may feel lost. Add into that mini essays on related topics tossed into the middle of the debate between Laurent Alexandre and Jean Michel Besnier that break up their conversations and I walked away annoyed and confused.
Why these two men? Laurent Alexander is French urological surgeon who has given some "talks" on transhumanist topics. Jean Michel Besnier is a French philosopher and professor who studies the effects of technology on human life. Are they the best people to address these 12 basic questions about transhumanism?
The book needed to start more basic and the mini essays needed to either start or begin the chapters not interrupt the flow of the debates that were open ended and offered no conclusions. The result is just more questions about transhumanism.
Il s'agit d'un livre concis et informatif sous forme de dialogue qui offre au lecteur profane une bonne vulgarisation scientifique de l'intelligence artificielle. Les confrontations entre technophilie et technophobie abondent, chaque auteur ayant sa propre opinion sur tous les sujets relevés au cours de l'ouvrage. La complémentarité des deux points de vue procure une vue d'ensemble du sujet, d'un point de vue principalement éthique.
Un livre qui pose de bonnes questions mais qui y répond de manière particulièrement confuse. On a l’impression que les deux auteurs ont un certain nombre de préoccupations et de convictions à faire passer et qu’ils le font de manière désordonnée, sans vraiment répondre aux questions ni s’écouter entre eux. Plus qu’un vrai dialogue ou un débat, j’ai eu l’impression de deux monologues ou en tout cas d’un dialogue de sourds peu cohérent et par ailleurs assez mal écrit
Cartea este una grea de parcurs, scrisa sub forma de interviu/discutie si cu o multitudine de termeni de specialitate. Focusul principal este pe transumanism si pe eventualitate creearii inteligentei artificiale ce se apropie sau o transcede pe cea umana.