What do you think?
Rate this book
Despre curajul de a ne lăsa văzuți
„Despre curajul de a ne lasa vazuti” este o provocare de a descoperi cine este si ce gandeste Dragos Bucurenci, cel din spatele imaginii publice pe care si-a creat-o cu proiectele, aparitiile media si cursurile pe care le tine. Multe dintre textele cuprinse in carte s-au nascut in paginile Elle, Esquire, The One sau pe scena conferintelor TEDx, dar cartea este rezultatul unui proces de distilare care a durat aproape un an. Autorul a facut o selectie atenta, a rescris si a dezvoltat textele vechi si a adaugat altele noi. Rezultatul este o pledoarie pentru vulnerabilitate, exemplificata prin mai multe exercitii de auto-dezvaluire. „O limpezire a felului in care vezi lumea, dar si pe tine insuti nu e doar o chestiune de igiena a sinelui, ci si una de datorie”, spune Catalin Ștefanescu pe coperta cartii. „Dac-o apuci la un moment dat pe drumul asta, Dragos Bucurenci e un excelent partener de calatorie.” DRAGOȘ BUCURENCI (n. 1981) este licentiat in istoria si teoria artei si are un masterat in administrarea afacerilor obtinut la Universitatea Stanford. Are o cariera in care a urmat o vocatie de activist civic, de publicist, de om de televiziune, de scriitor si, mai nou, de trainer de comunicare. A construit doua dintre cele mai cunoscute ONG-uri de mediu din Romania, Salvati Delta si MaiMultVerde. A format mai bine de o mie de manageri in public speaking, storytelling si comunicare interpersonala si a primit premiul „Cel Mai Bun Training al Anului“ la Gala Business Edu din 2010. A realizat si a prezentat mai multe programe de televiziune la TVR1, RealitateaTV, Prima TV si ProTV, a scris in Academia Catavencu, Evenimentul zilei, Esquire, Elle si The One. In 2004 a publicat la Polirom volumul RealK.
200 pages, Paperback
Published January 1, 2016
2 people are currently reading
93 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 10 of 10 reviews
May 4, 2017
Cand am luat cartea ca sa o citesc, m-am asteptat la ceva in zona self-help, cu sfaturi si metode pentru a "ne lasa vazuti". In schimb, am descoperit o carte mai mult autobiografica, formata din articole publicate de-a lungul anilor in diverse reviste, ce-i drept modificate ca sa aiba continuitate. Asta nu inseamna ca nu mi-a placut, pur si simplu nu a fost ceea ce m-am asteptat, si nu stiu de ce am impresia ca asta e confuzia generala legata de aceasta carte.
In alta ordine de idei, l-am descoperit pe Dragos Bucurenci, care scrie excelent! Are talent de povestitor, stie sa-si foloseasca cuvintele ca sa presare "sare si piper" peste proza, si, mai ales, are o cultura vasta si multilaterala care duce la niste povestiri fascinante. Datorita acestei carti am aflat de Irina Nicolau si ale ei carti despre Revolutie, despre khmerii rosii din Cambodgia, despre asociatia MaiMultVerde, am ras la pasajele legate de talentul innascut al romanilor de a se plange si a bombani si de a da intotdeauna vina pe ceilalti din jur, si am invatat ca nu e bine sa "baltesc", adica sa las sa treaca timpul degeaba, ca succesul se masoara prin cate ai facut din ce ai zis ca faci, si nu neaparat ce anume ai facut, ca umanitatea este componenta esentiala din fiecare dintre noi, ca e important sa ne lasam sa plangem atunci cand ne vine sa plangem, ca lumea e mai mult decat ce credem noi si am face bine sa ne deschidem orizonturile catre a gandi altfel, a face lucrurile altfel, a cauta sensul in ceea ce facem, si, totodata, ca poti sa citezi intr-o astfel de carte, care debordeaza de eruditie, elocventa si inteligenta, pe marele Salam. Da, intr-adevar, pe Florin Salam.
In alta ordine de idei, l-am descoperit pe Dragos Bucurenci, care scrie excelent! Are talent de povestitor, stie sa-si foloseasca cuvintele ca sa presare "sare si piper" peste proza, si, mai ales, are o cultura vasta si multilaterala care duce la niste povestiri fascinante. Datorita acestei carti am aflat de Irina Nicolau si ale ei carti despre Revolutie, despre khmerii rosii din Cambodgia, despre asociatia MaiMultVerde, am ras la pasajele legate de talentul innascut al romanilor de a se plange si a bombani si de a da intotdeauna vina pe ceilalti din jur, si am invatat ca nu e bine sa "baltesc", adica sa las sa treaca timpul degeaba, ca succesul se masoara prin cate ai facut din ce ai zis ca faci, si nu neaparat ce anume ai facut, ca umanitatea este componenta esentiala din fiecare dintre noi, ca e important sa ne lasam sa plangem atunci cand ne vine sa plangem, ca lumea e mai mult decat ce credem noi si am face bine sa ne deschidem orizonturile catre a gandi altfel, a face lucrurile altfel, a cauta sensul in ceea ce facem, si, totodata, ca poti sa citezi intr-o astfel de carte, care debordeaza de eruditie, elocventa si inteligenta, pe marele Salam. Da, intr-adevar, pe Florin Salam.
March 27, 2017
I think this book is simply Wow! I never knew Bucurenci as a writer nor as a philosopher, and I'm so glad I just did it. He is a story-teller, the kind one not like a grandpa but like a very good friend from which we have a lot to learn and which pushes us to read more, to learn more. I am sure Irina Nicolau is proud of this brave man. (You have to read the book, really)
January 8, 2020
Această carte este sinceră, emoțională și formatoare de idei și virtuți.
Capitolul "exercițiu de admirație" este revelator prin personajele amintite precum doamna Ohara și domnii profesori Săndoiu și Nicolae și în același timp completează armonios personalitatea scriitorului nostru, presărată cu momentele marcante din copilăria lui.
De asemenea, Irina Nicolau a fost unul din mentorii influenți din viața lui Dragoș și nu doar a acestuia. Asta se poate observa cu ușurință în modul lui de gândire moral și asumat prin acțiuni de voluntariat.
Ar mai fi multe de spus despre această carte, despre umorul lui Dragoș, luciditatea și claritatea de care dă dovadă în descrierea mai mult decât potrivită a psihologiei românilor și a impasului aparent general în care plutește aerul lipsei de asumare, precum un bagaj inutil al vechilor regimuri, așa că vă recomand cu drag să o citiți și să vă bucurați de ea.
Felicitări Dragoș Bucurenci!
Capitolul "exercițiu de admirație" este revelator prin personajele amintite precum doamna Ohara și domnii profesori Săndoiu și Nicolae și în același timp completează armonios personalitatea scriitorului nostru, presărată cu momentele marcante din copilăria lui.
De asemenea, Irina Nicolau a fost unul din mentorii influenți din viața lui Dragoș și nu doar a acestuia. Asta se poate observa cu ușurință în modul lui de gândire moral și asumat prin acțiuni de voluntariat.
Ar mai fi multe de spus despre această carte, despre umorul lui Dragoș, luciditatea și claritatea de care dă dovadă în descrierea mai mult decât potrivită a psihologiei românilor și a impasului aparent general în care plutește aerul lipsei de asumare, precum un bagaj inutil al vechilor regimuri, așa că vă recomand cu drag să o citiți și să vă bucurați de ea.
Felicitări Dragoș Bucurenci!
August 17, 2017
"Nu ne putem apropia de cineva fără să riscăm. Dacă acum mii de ani riscam să fin atacați sau chiar omorâți, acum riscam să fim refuzați, respinşi sau pur si simplu ignorați. Aşa că de cele mai multe ori alegem să construim relații din spatele unor ziduri bine întărite şi ale unor porți închise cu lacăte, în aşteptarea ca celălalt să înțeleagă că nu-i vrem răul şi să facă primul pas catre noi."
May 5, 2019
Un discurs pentru cititor, o poveste cu lecții în spate și deloc liste de „how to do it”.
Total surprinsă. În sfârșit, bănuiesc că nu putem avea relații autentice cu cei din jurul nostru dacă nu avem Curajul de a ne lăsa văzuți.
„în spatele oricărei anxietăți, se ascunde o voluptate la fel de mare.”
„Coliva era pentru mine un desert mai special pe care-l primeam în ocazii pe care adulții le numeau triste.”
„Pentru că nu puteam fi gelos în prezența ei, am învățat să-i iubesc la rândul meu, pe cei care i-au fost dragi.”
„Atunci am înțeles că Irina trăia într-o lume făcută de ea. O lume în care frumosul era premeditat și în care oamenii își foloseau timpul cu sens.”
„Morții trăiesc câtă vreme poveste despre ei”.
„binele care ți s-a făcut se întoarce făcând bine altora.”
„A lipsi un copil de educație e totuna cu a-i mutila destinul. Tăcerea și indolența ne fac pe toți complici la această crimă pe care demnitarii indiferenți, birocrații indolenți și părinții inconștienți o pun în operă.”
„...eram înconjurat numai de oameni de succes. Dar lucrurile nu păreau să stea chiar așa. Ceea ce-i diferenția, (...) era felul în care străluceau. Unii erau tot timpul strălucitori, unii străluceau cu intermitență, iar câțiva erau de-a dreptul opaci.”
„A avea succes înseamnă a face ceea ce ai spus că vei face”.
„Dintre toți profesorii și mentorii mei, fumatul m-a învățat cel mai bine că succesul este un drum, nu o destinație și că este mai mult despre lupta cu sine decât despre competiția cu ceilalți. Indiferent cât de grele sunt obstacolele, indiferent cât de descurajante sunt înfrângerile, important e să nu te oprești niciodată din a face ceea ce ai spus că vei face.”
„(...) teama de moarte este izvorul multora dintre grijile, tensiunile și conflictele noastre”.
„Își dorea, îi era poftă să mănânce o prăjitură. La chioșcul spitalului nu erau decât savarine. I-au luat una și, în timp ce o mânca, au întrebat-o dacă e bună. „E bună”, le-a răspuns ea „e buă ca viața”.
„E inevitabil și poate fi chiar util să te folosești o vreme de creditul greșelilor părintești, dar el nu poate fi întins la nesfârșit. Cei care abuzează de acest credit sunt asemenea oamenilor despre care Freud spunea că nu vor cu adevărat să fie liberi, pentru că a fi liber înseamnă a fi responsabil, iar oamenilor le este frică de responsabilitate.”
Total surprinsă. În sfârșit, bănuiesc că nu putem avea relații autentice cu cei din jurul nostru dacă nu avem Curajul de a ne lăsa văzuți.
„în spatele oricărei anxietăți, se ascunde o voluptate la fel de mare.”
„Coliva era pentru mine un desert mai special pe care-l primeam în ocazii pe care adulții le numeau triste.”
„Pentru că nu puteam fi gelos în prezența ei, am învățat să-i iubesc la rândul meu, pe cei care i-au fost dragi.”
„Atunci am înțeles că Irina trăia într-o lume făcută de ea. O lume în care frumosul era premeditat și în care oamenii își foloseau timpul cu sens.”
„Morții trăiesc câtă vreme poveste despre ei”.
„binele care ți s-a făcut se întoarce făcând bine altora.”
„A lipsi un copil de educație e totuna cu a-i mutila destinul. Tăcerea și indolența ne fac pe toți complici la această crimă pe care demnitarii indiferenți, birocrații indolenți și părinții inconștienți o pun în operă.”
„...eram înconjurat numai de oameni de succes. Dar lucrurile nu păreau să stea chiar așa. Ceea ce-i diferenția, (...) era felul în care străluceau. Unii erau tot timpul strălucitori, unii străluceau cu intermitență, iar câțiva erau de-a dreptul opaci.”
„A avea succes înseamnă a face ceea ce ai spus că vei face”.
„Dintre toți profesorii și mentorii mei, fumatul m-a învățat cel mai bine că succesul este un drum, nu o destinație și că este mai mult despre lupta cu sine decât despre competiția cu ceilalți. Indiferent cât de grele sunt obstacolele, indiferent cât de descurajante sunt înfrângerile, important e să nu te oprești niciodată din a face ceea ce ai spus că vei face.”
„(...) teama de moarte este izvorul multora dintre grijile, tensiunile și conflictele noastre”.
„Își dorea, îi era poftă să mănânce o prăjitură. La chioșcul spitalului nu erau decât savarine. I-au luat una și, în timp ce o mânca, au întrebat-o dacă e bună. „E bună”, le-a răspuns ea „e buă ca viața”.
„E inevitabil și poate fi chiar util să te folosești o vreme de creditul greșelilor părintești, dar el nu poate fi întins la nesfârșit. Cei care abuzează de acest credit sunt asemenea oamenilor despre care Freud spunea că nu vor cu adevărat să fie liberi, pentru că a fi liber înseamnă a fi responsabil, iar oamenilor le este frică de responsabilitate.”
January 1, 2017
"A lipsi in copil de educație e totuna cu a-i mutila destinul. Tăcerea și indolența ne fac pe toți complici la această crimă pe care demnitarii indiferenți, birocrații indolenți și părinții inconștienți o pun în operă. Poate n-ai știut, dar, dacă poți citi aceste rânduri, te numeri deja printre cei privilegiați."
January 4, 2020
Încep aceste rânduri despre cartea lui Dragoș Bucurenci ”Despre curajul de a ne lăsa văzuți” cu o mărturisire: nu cred că aș fi citit cartea dacă nu mi-ar fi trimis-o stimabilii de la Curtea Veche. Mai bine spus, nu cred că aș fi ales să o citesc, din atât de multe alte opțiuni aflate la îndemâna mea de blogger bătrân și pe alocuri simpatic :)
Dar, în timp ce îmi alegea cărțile pe care să le pun în bagajul de Sărbători (urma să plec pentru două săptămâni, deci am avut ceva de luat cu mine…), am văzut și cartea lui Dragoș. Și am rânjit. Dap, rânjit. Că mă și imaginam cu berea de-alături, răsfoind cartea lui și apoi dându-i un mesaj gen ”boss, îmi ești dator cu vreo 3 beri că abia am reușit să îți citesc rândurile”.
Mai mult în articol https://cristianchinabirta.ro/2017/01...
Dar, în timp ce îmi alegea cărțile pe care să le pun în bagajul de Sărbători (urma să plec pentru două săptămâni, deci am avut ceva de luat cu mine…), am văzut și cartea lui Dragoș. Și am rânjit. Dap, rânjit. Că mă și imaginam cu berea de-alături, răsfoind cartea lui și apoi dându-i un mesaj gen ”boss, îmi ești dator cu vreo 3 beri că abia am reușit să îți citesc rândurile”.
Mai mult în articol https://cristianchinabirta.ro/2017/01...
December 1, 2020
O carte scrisa de un om pe care il respect foarte mult. Am ras, am plans si am invatat cateva lectii de viata pe care le port cu mine, chiar si dupa 2 ani de la citire.
February 26, 2017
De departe una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata.
Nu stiam nimic despre autor atunci cand m-am apucat de carte, dar ca o persoana care a copilarit in peroada anilor '90, m-am regasit atat de mult in cuvintele din ea, incat am savurat fiecare pagina pana la final.
Plina de intelepciune aceasta carte ofera o viziune profunda asupra societatii romanesti, cu bune si mai ales cu rele, cu care din pacate ne-am obisnuit atat de mult incat nu le mai recunoastem.
O recomand cu mare caldura.
Nu stiam nimic despre autor atunci cand m-am apucat de carte, dar ca o persoana care a copilarit in peroada anilor '90, m-am regasit atat de mult in cuvintele din ea, incat am savurat fiecare pagina pana la final.
Plina de intelepciune aceasta carte ofera o viziune profunda asupra societatii romanesti, cu bune si mai ales cu rele, cu care din pacate ne-am obisnuit atat de mult incat nu le mai recunoastem.
O recomand cu mare caldura.
April 11, 2017
Nu cred ca exista o carte in care sa ma regăsesc mai mult. Absolut toate pasajele sunt atent detaliate si documentate temeinic. "Despre curajul de a ne lăsa văzuți " ne vorbește despre responsabilitate, despre formarea si transformarea sinelui, despre iubirea de sine până la urma si despre acceptare. Dragoș (nu îl cunosc personal dar citindu-i cartea simt ca îl cunosc ancestral) atinge delicatețuri si filosofii cu o ușurintă si claritate pe care le invidiez.
Displaying 1 - 10 of 10 reviews